Incepand cu anul 1991 si continuand pana in ziua de azi, toate guvernarile din Romania au urmarit cu foarte mare rigurozitate saracirea cetateanului de rand.
Prima masura pentru saracirea populatiei a fost liberalizarea preturilor. In fapt, incepand cu 1992, preturile au crescut imediat de circa 4 ori, iar salariul s-a dublat, deci puterea de cumparare a scazut din start de 2 ori.
Urmatoarea masura pentru saracirea populatiei a fost inflatia galopanta. Pe langa faptul ca salariile nu se actualizau odata cu preturile, economiile populatiei realizate pe vremea vechiului regim se devalorizau continuu (sa ne amintim ca ultima reforma monetara a insemnat 1 leu nou = 10.000 de lei vechi), ajungand in cativa ani sa nu mai insemne practic nimic.
Urmatoarea masura pentru saracirea populatiei a fost genocidul locurilor de munca. Desi la inceputul anilor '90 se vorbea despre retehnologizare, s-a trecut de fapt la exterminarea intreprinderilor create de vechiul regim, insotita de somerii de rigoare.
Alta masura pentru saracirea populatiei a fost batjocorirea statutului de angajat. Dovedind o ura sincera fata de angajat, toate guvernarile din ultimii 20 de ani au avut grija:
- sa permita angajarea multor cetateni fara carte de munca,
- sa permita multor patroni sau administratori de firme sa nu plateasca statului contributiile pentru CAS, somaj, pensie etc,
- sa asigure angajarea cetatenilor pe salarii de mizerie, mincinoase din punct de vedere economic in raport cu nivelul de trai, utilizand pretexte la fel de mincinoase: salarii mari inseamna inflatie; ca sa creasca salariile trebuie sa creasca productivitatea muncii (de fapt, occidentalii muncesc mai putin pe bani mai multi).
Alta masura pentru saracirea populatiei a fost acceptarea si ignorarea unor pierderi uriase create de firme de stat.
Alte masuri pentru saracirea populatiei, sa le spunem indirecte, ar fi: falimentele bancare; acceptarea existentei jocurilor piramidale tip "Caritas", prin care oameni politici, oameni din mediul juridic si politisti s-au imbogatit pe seama fraierilor; falimentul FNI; lipsa infrastructurii rutiere (care ingradeste libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor); haosul retrocedarilor; legislatia incerta, schimbata foarte des si de foarte multe ori aberanta si dusmanoasa in raport cu cetateanul; amenzi ticaloase (ultima odiosenie a parlamentului: parintii sunt amendati cu pana la cinci salarii minime (!!!) daca copiii nu se duc la scoala).
Nu stiu daca s-a prins cineva ca statul a spus recent, referitor la bugetari: ori dam afara din oameni si mentinem nivelul salariilor, ori pastram oamenii si micsoram salariile. De fapt, statul da afara personal din domeniul bugetar, micsoareaza salariile, devalorizeaza moneda si mareste taxele in acelasi timp!!!
Nu am pretentia ca am epuizat metodele prin care statul roman urmareste distrugerea cetateanului roman.
Feel free to comment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu