Am fost atacat de 3 ori in doua zile de cainii vagabonzi. Imi vedeam de treaba mea pe drumurile publice, ziua in amiaza mare, si asta se pare ca a deranjat javrele tinere si nelinistite. Singurul motiv pentru care nu am trecut inca la exterminarea patrupedelor absolut salbatice este acela ca nu am fost inca muscat, probabil datorita fizicului si reflexelor. Dar imediat ce se va intampla acest lucru, voi invoca legitima aparare, voi publica pe blog niste poze cu rani personale (daca o sa-mi mai arda de prosteala) si voi kilări fara regrete cel putin 40 de astfel de salbaticiuni care nu au ce cauta pe strazi in libertate.
Sunt cel putin 5 haite in proximitatea locuintei mele. Vara, cand mai dorm si cu geamul deschis, se aud in fiecare noapte latraturile odioase ale haitelor care se incaiera intre ele sau cu cetatenii care au nenorocul sa le calce teritoriul. Asa ca somnul imi este perturbat sistematic, la fel si linistea publica. Latraturile se aud si iarna, dar cel putin atunci geamurile sunt inchise.
Cainii vagabonzi sunt doar o fateta a terorismului psihologic la care puterea supune cetateanul. Mimandu-se drepturile animalelor se ignora drepturile cetatenilor la un mediu inconjurator sanatos (Constitutia Romaniei, Art. 35, alin. (1)). Sau poate ca muscaturile cainilor sunt ca intepaturile cu urzici: combat reumatismul.
Povestile acelea cu constructia adaposturilor pentru caini reprezinta doar demagogia obisnuita a statului dornic sa nu vada prea multi cetateni apucand pensia. Statul se gandeste probabil la strategia subtilizarii legalizate a contributiilor la fondul de pensii neutilizate. Niste cetateni stresati sau bolnavi psihic, cu probleme cardiace, sunt niste cetateni vulnerabili, mai usor de manevrat si cu durata de viata de maxim 60 de ani.
Tot zilele acestea am aparat o batrana de furia unor javre. Batrana mi s-a plans: "Doamne, ce frica mi-e de ei". Am mai vazut o fata care privea cu groaza catre o haita de caini care ii blocau drumul si care se plangea bunicii de langa ea: "Daca ma musca...". Nevasta mea, fiica mea, dar si fiul meu, se plang mereu de patrupedele odioase. Am vazut "live", in timp, persoane muscate de javre.
Nu cunosc pe nimeni care sa aprecieze pozitiv cainii vagabonzi. Mai putin autoritatile odioase si sinistre si cativa psihopati care se plictisesc pe acasa.
Sigur ca sunt obligat, la fel ca orice alt cetatean, sa accept aceasta situatie cretina si aberanta impotriva vointei mele. Tot ce pot sa fac momentan este sa transmit atat patrupedelor cat si, mai ales, autoritatilor indiferente, cele mai alese si distinse injuraturi de mamă.
excelent! :D
RăspundețiȘtergereAveti perfecta dreptate si incep sa sper la mai bine vazind ca exista inca romani care vad in mod obiectiv problema maidanezilor. Vazind numarul mare de maidanezi credeam ca romanii convietuiesc fericiti cu aceste patrupede si ma intrebam cum de accepta sa fie torturati fizic si psichologic de aceste animale....Traiesc de mult timp in strainatate-Elvetia si aici de exemplu pisicile salbatice pot fi impuscate deoarece transmit boli. Au incercat italienii sa protesteze, dar cum elvetienii fac ce vor in casa lor, au decis sa faca cum e mai bine ptr. cetatean. Nu inteleg cum pot romanii sa suporte maidanezii si sa accepte deciziile pe care anumite ong-uri vin sa le impuna pe pielea lor, tipul "savethedogs" al unei italience care in ziarele italiane declara ca in Romania educa un popor invatindu-l sa iubeasca maidanezii. Ea declara deschis ca maidanezii trebuie pusi in libertate dupa sterilizare (atita timp cit sa incaseze ea banii de la primarie). E o demagogie si in acelasi timp o afacere profitabila crearea adaposturilor. Statul roman nu are bani pentru medicamente in spitale, dar plateste o gramada de bani acestor ong-uri. In acelasi timp cind e o manifestatie pro-maidanezi sint maxim 20 de persoane, deci nu inteleg cum pot 20 de milioane de romani sa accepte vointa acestor 20 de "iubitori" de animale care desigur de Paste maninca miel si in fiecare zi pui, vitel sau purcel...
RăspundețiȘtergereSper ca Romania sa scape cit mai repede de maianezi; sint un pericol public. In cazul unei muscaturi orice cetatean ar trebui sa dea in judecata primaria si nu numai: orice cetatean care traieste cu frica de a fi muscat zi de zi ar avea dreptul unei dezpagubiri pentru abuz psichologic.
Toate cele bune
Multumesc pentru punctul de vedere exprimat si pentru informatiile despre modul in care functioneaza sistemul in Elvetia, pe tema animalelor fara stapan.
ȘtergereDar in privinta sperantelor de mai bine nu cred ca are rost sa va faceti sperante inutile. Romania este o tara profund represiva in care drepturile cetatenilor sunt calcate in picioare de autoritati, iar cetatenii sunt imbecilizati, traumatizati, stresati, dezbinati si minimizati sistematic, pe langa faptul ca majoritatea sunt distrusi economic.
Faptul ca am scris despre cainii vagabonzi pe blogul meu destul de anonim nu are nicio relevanta din punct de vedere global. E suficient sa vedem ecourile acestui articol: doua comentarii, dintre care unul va apartine, desi nu locuiti in Romania! Iar autoritatile au luat toate masurile ca sa nu se schimbe nimic!
Romanii sunt incapabili de reactii normale in fata unor probleme evidente si s-au obisnuit cu autismul social.
Nu exista decat cu foarte putine exceptii capacitatea de a rezona, chiar si in fata unor idei juste care denunta situatii anormale evidente.
Va doresc multa sanatate