Primul traseu pe care l-am facut pornind din Bardonecchia a fost unul lejer, de incalzire. Cam 1000 de m diferenta de nivel si cam 6 km lungime. 2200 - 2300 m altitudinea la care am ajuns. Am vrut sa vad cata incredere pot avea in harta, cum sunt potecile, marcajele, care sunt dificultatile.
Dupa cum se vede in poza, trenul regional pentru Bardonecchia (personalul, cum se spune la noi) parcurge cei 85-90 de km intr-o ora si jumatate, realizand o medie de aproape 60 km/ h, superioara trenului rapid romanesc care m-a dus (de exemplu) de la Bucuresti la Sighisoara. Sa nu uitam ca trenul pleaca de la Torino (din campie) si urca la 1200 m! Daca am inteles eu bine, pe aceasta cale ferata sunt tuneluri realizate chiar si in secolul 19.
Am facut cateva poze din tren, una e aceasta.
Am inceput sa urc lejer pe un drum forestier. Am avut o jumatate de ora de confuzie, pana am inteles ca "poteca" era chiar drumul forestier pe care mergeam. Dar nu a fost o problema, tinand cont de peisajul montan.
Morenele sunt la ele acasa.
O casa personalizata.
O scurta intalnire neprevazuta.
Munti si văi.
Finalul urcarii. Muntii din spate depasesc cu putin 2800 m. Eu m-am oprit la casute.
Apa (plata) de munte si de izvor.
La jumatatea lui iunie zapada este destul de prezenta.
Un peisaj la coborare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu