Cazul Mircea Diaconu, in aparenta o banala situatie de incompatibilitate, are consecinte grave pentru indoielnicul stat de drept romanesc.
Parlamentul isi aroga puteri discretionare si dreptul de a decide in orice problema, chiar si in contradictie cu legile in vigoare. Dupa suspendarea abuziva a lui Traian Basescu, bazata pe cvorum si vot parlamentar, si nu pe incalcarea grava a Constitutiei, Parlamentul Romaniei a infirmat principiul separarii puterilor in stat odata cu invalidarea unei hotarari judecatoresti definitive referitoare la starea de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu.
Cazul Mircea Diaconu este plin de ciudatenii. Diaconu a intrebat Senatul daca poate ocupa simultan functiile de director de teatru si de senator, iar Senatul a raspuns pozitiv. Nu inteleg de ce Senatul nu a consultat ANI in aceasta privinta. Nu inteleg de ce nu s-a adresat Diaconu direct la ANI pentru lamurirea acestei probleme. Se pare ca Diaconu a mizat de la inceput pe sprijinul si intelegerea Senatului, fiind sprijinit pana in zilele noastre. Chiar daca Senatul a gresit initial, Diaconu nu poate invoca acest fapt pentru mentinerea mandatului. Nu trebuie perseverat intr-o greseala, ci greselile trebuie indreptate. Normal ar fi sa fie sanctionati si senatorii care au gresit initial, iar Diaconu ar putea sa-i actioneze in instanta daca se considera prejudiciat in vreun fel.
Interesant de stiut ar fi si cum putea rezolva Diaconu problemele specifice ambelor functii, cum putea fi in acelasi timp director de teatru cu norma intreaga si senator cu norma intreaga. Probabil ca la Senat e suficient sa ridici mana sau doar sa fii prezent in sala, putandu-se rezolva unele probleme ale teatrului vorbind la telefonul mobil.
In acelasi timp, de la Senat se mai poate chiuli fara ca senatorilor sa li se desfaca contractul de munca si sa li se anuleze mandatul pentru absente nemotivate. Conform sursei http://www.alesiivoteaza.ro/parlamentari/senatori, Mircea Diaconu a avut o prezenta la Senat de 38,6%! Probabil ca si lucratoarea de la APACA are dreptul sa vina la serviciu doar 38,6% din timpul aferent programului de lucru, platindu-i-se integral toate drepturile banesti.
Daca la inceput Mircea Diaconu a fost de buna credinta, dupa constatarea starii de incompatibilitate nu a demisionat, ci a preferat sa apeleze in continuare la sprijinul si intelegerea Senatului. Astfel, in loc sa evite acest precedent periculos, Diaconu a dorit sa-si pastreze mandatul cu orice pret. Miza terminarii mandatului este pensia de senator: daca mandatul este incomplet, senatorul nu beneficiaza de pensia aferenta detinerii acestei functii.
O pensie care inseamna sfarsitul separatiei puterilor in stat si sfarsitul statului de drept.
Daca tot vorbim de statul de drept, dupa parerea mea, cei care au votat pentru mentinerea mandatului au comis o ilegalitate. Spre deosebire de cetatenii obisnuiti, care sunt sufera rigorile legii atunci cand o incalca, de exemplu sunt amendati pentru o parcare ilegala, senatorii nu sunt trasi la raspundere in niciun fel, fiind, evident, mai presus de lege. Cine a creat acest sistem? Evident, puterea legislativa, adica tot ei, parlamentarii. Este un evident conflict de interese atunci cand parlamentarii, prin lege, se autoexonereaza de raspundere fata de incalcarea legii.
RăspundețiȘtergereChiulul din Parlament este un exemplu de situatie nesanctionata prin lege. Daca pentru toti angajatii prezenta la munca este obligatorie, cu atat mai mult nu trebuie permis chiulul celor "aflati in slujba poporului".
Normal ar fi ca statutul parlamentarilor sa fie revizuit prin dezbatere publica si sa fie decis de cetateni prin referendum. Nu este normal ca parlamentarii sa incalce legile la nesfarsit fara sa raspunda imediat pentru acest lucru.
Despre cazul Diaconu se pot afla amanunte, de exemplu, pe sursa:
RăspundețiȘtergerehttp://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cazul-mircea-diaconu-senatul-ne-arunca-in-afara-ue-282661.html