Manipularea maselor, necredinta si conspiratia liderilor evrei impotriva lui Isus, evidentiate in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/), in "Matei", "Marcu" si "Luca" din Noul Testament.
[Matei 9.34.]
Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
[Matei 12.14.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
[Matei 12.23.; 12.24.]
Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
[Matei 16.21.]
De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.
[Matei 21.15.]
Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
[Matei 21.45.; 21.46.]
După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.
[Matei 22.15.]
Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
[Matei 23.14.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
[Matei 23.23.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
[Matei 23.27.; 23.28.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
[Matei 23.37.]
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
[Matei 26.3.; 26.4.; 26.5.]
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
[Matei 26.14.; 26.15.]
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
[Matei 26.59.; 26.60.]
Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
[Matei 27.17. pana la 27.23.]
Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?”. Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”.
[Matei 28.11. pana la 28.15.]
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.
[Marcu 3.2.]
Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
[Marcu 3.6.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.
[Marcu 3.21.; 3.22.]
Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”
Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”
[Marcu 8.31.]
Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.
[Marcu 11.18.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
[Marcu 12.12.]
Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod.
[Marcu 12.13.]
Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă cu vorba.
[Marcu 12.38.; 12.39.; 12.40.]
În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
[Marcu 14.1.; 14.2.]
După două zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
[Marcu 14.10.; 14.11.]
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.
Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
[Marcu 14.55.; 14.56.]
Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna.
Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
[Marcu 15.9.; 15.10.; 15.11.]
Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.
Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
[Luca 6.7]
Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
[Luca 6.11]
Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
[Luca 11.15; 11.16.]
Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”
Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.
[Luca 11.42.; 11.43.; 11.44.]
Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”
[Luca 11.46.; 11.47.]
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri."
[Luca 11.53.;11.54.]
După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
[Luca 16.14.]
Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
[Luca 19.45. pana la 19.48]
În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
[Luca 20.19.; 20.20.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
[Luca 20.46.; 20.47.]
„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
[Luca 22.2.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
[Luca 22.4.; 22.5.; 22.6.]
Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.
După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.
[Luca 23.4.; 23.5.]
Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
[Luca 23.10.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.
[Luca 23.13.; 23.14.; 23.15.]
Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod
şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.
Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
[Luca 23.18. pana la 23.25.]
Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”
Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.
Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu