1 Mai intre banalitati si surprize

Ieri a fost 1 Mai muncitoresc sau Ziua Internalionala a Muncii.

Ca unul care nu mai am loc de munca de peste 5 ani, nu prea am motive sa ma includ in aceasta sarbatoare, poate doar daca se pun si cei care fac munca "patriotica", adica neremunerata. Oricum, pentru mine fiecare zi este deja o sarbatoare :)

Asa ca de dimineata m-am lasat "imbacsit" de banalele stiri televizate cu romanii care s-au dus la mare ca sa nu poata face plaja sau la munte ca sa admire... vremea rea si ploile torentiale. Stirile au continuat cu cliseul micilor si berii.

Stiu despre micii romanesti ca sunt un amestec incert de tocatura care poate contine orice fel de carne, expirata sau nu (caine, soareci, pisici, cai, vita, pui etc). Cineva imi vanduse acest pont acum mai bine de 25 de ani. Pe la jumatatea anilor '90, cand am intrat cu sotia, copiii si niste prieteni intr-un restaurant pe Valea Prahovei, prietenii ar fi vrut sa mancam mici. Eu, care imi faceam griji pentru copii, am intrebat formal ospatarii daca pot sa dau mici la copii. De obicei comerciantii isi lauda marfa si iti spun ca toate porcariile sunt de cea mai buna calitate, dar de data asta ospatarii ne-au recomandat sa uitam de mici!!!

Apreciez si acum sinceritatea acestor ospatari. Imi aduc aminte cat au mai comentat prietenii mei dupa aceea ("Ia uite, bai, sa o spuna asa, direct!").

Dar asta nu a stopat in niciun fel succesul micilor pe plan national, la succes contribuind vesnic propaganda televizata care lauda din rasputeri acest produs banal, usor de falsificat si de calitate indoielnica in general.

Apropiindu-se de ora 10:00, cand se deschid centrele de inchiriat biciclete, am lasat mitul micilor pe sticla televizorului si am sters-o in parcul Herastrau. Am facut 3 tururi de lac in cele maxim doua ore cat puteam folosi bicicleta. Aglomeratie mare, ca de obicei cand e o zi libera. Mie imi plac zilele lucratoare, cand "bate vantul" prin parc, adica lumea are de obicei alte treburi. Intr-o zi ca asta traficul de lume, biciclete si role este infernal. Trebuie mers cu multa atentie, sunt o gramada de copii mici dar vioi, pe care de obicei parintii sau bunicii ii supravegheaza de la foarte mare distanta, adica daca e pe cale sa se produca un incident rudele mai mari nu pot interveni decat atunci cand este prea tarziu.

Cand mi-a expirat timpul am lasat in urma parcul Herastrau si m-am intors acasa. Am remarcat pe drum ca 1 Mai se cam sarbatorea prin munca, in multe locuri comertul functionand din plin. Sa speram ca angajatii care munceau de 1 Mai erau remunerati conform prevederilor Codului Muncii (in caz ca mai stie cineva care sunt acestea).

Am mancat de pranz, iar am stat la televizor, iar m-am plictisit cu programele de nimic, cu stirile de nimic, cu filmele la fel de expirate ca si carnea de mici. Asa ca m-am dus la calculator.

Pe blogul cu poze s-au intamplat chestii. In luna aprilie traficul pe blog a explodat. Am sute de vizualizari zilnic. In aprilie am avut un record de peste 600 de vizualizari intr-o zi, iar pe intreaga luna am avut peste 8500 de vizualizari. Dar lucrurile nu par sa se opreasca aici. Ieri, pe 01.Mai.2014, am avut peste 800 de vizualizari.

Din motive care imi scapa, traficul este sustinut in mod galopant din SUA. De altfel, in statistica generala, numarul vizitatorilor din SUA l-a depasit pe cel al vizitatorilor romani, care domina confortabil si detasat la un moment dat.

In clasamentul general al vizitatorilor, Franta (de unde am cele mai multe comentarii) este pe locul 4, fiind depasita si de Rusia.

Ma mira vizitele acestea numeroase pe blog, venite din SUA. Stiu ca fac poze dragute, dar sunt si altii care fac acelasi lucru, echipati cu aparate foto mult mai performante decat modestul meu Nikon, pe care oricum l-am luat intr-un moment cand pretul i-a fost redus cu 300 de lei, adica intr-un moment cand s-a lansat o noua generatie de aparate foto!

Cu atat mai bine si cu atat mai placut pentru mine! Savurez cu bucurie aceasta clipa si imi face placere sa vad ca blogul meu a starnit un astfel de interes.

Dupa care ziua parea sa se cufunde iar in banalitate, iar imi pierdeam vremea la televizor, cand spre seara s-a auzit animatie si muzica dinspre parcul Sebastian. Pe la orele 20:00 i-am facut o propunere sotiei sa mergem si noi pe acolo. Cam fara chef, pana la urma ne-am dus.

Aglomeratie in micutul parc, ne-am strecurat cu greu catre zona centrala, cu vizibilitate catre scena unde canta in acel moment Vunk. In mod amuzant, tocmai se canta melodia "Pleaca". Ne-am simtit alungati pentru o clipa :) Apoi, trupa a lasat audienta sa cante refrenul. Acum publicul striga "Pleaca", "Pleaca", "Pleaca" :)) Aproape ca nu mai intelegeam nimic :)) Aveau boala unii pe altii? :))

Dupa care a urmat Antonia, care a cantat vreo 4 melodii.

In final, marea surpiza: Thomas Anders (născut în data de 1 Martie 1963, deci are 51 de ani), fostul solist de la Modern Talking, a concertat in parcul Sebastian. Si a cantat mai bine de o ora! Concertul a fost foarte placut, amiabil si electrizant. S-au cantat melodii de succes, care raman vesnic tinere dupa parerea mea: "You're My Heart, You're My Soul", "Brother Louie", "Cheri, Cheri Lady", "Atlantis Is Calling" si multe altele. Instrumentistii din trupa (chitarist, basist, baterist, clape) au oferit solouri de mare virtuozitate. Am remarcat la acest concert o prezenta mult mai numeroasa decat de obicei si foarte activa in acelasi timp a celor de peste 40 de ani, care au ajuns cumva la maturitate pe aceasta muzica.

La un moment dat, Thomas Anders a remarcat multimea de aparate care-l fotografiau si a rugat publicul sa ridice mainile si sa strige, pentru ca sa faca si el o poza pe care sa o publice pe Twitter. Sigur ca audienta a participat cu caldura la acest moment.

Dupa concert a urmat focul de artificii, care au incheiat astfel ziua.

Asa cum am zis, 1 Mai intre banalitati si surprize...