A. Miscari de trupe si migratii de persoane in Romania si la granitele Romaniei.
1. Asa cum rezulta din relatarile cotidianului „Romania Libera” din 20 iunie 1993 în articolul „Se ridica ceata” semnat de Petre Mihai Bacanu, la ordinele lui RAFSANJANI pe 20 dec. 1989 garzile PASDARAN ar fi fost trimise în România pentru a apara regimul comunist. Dupa confruntarile sângeroase de la Timisoara, RAFSANJANI si Ceausescu s-ar fi înteles pentru o eventuala represiune. „…Dupa confruntarile sângeroase din 19 decembrie 1989 din România, Rafsanjani si Ceausescu au convenit într-o întâlnire avuta la Teheran în seara zilei de 19 decembrie 1989, asupra trimiterii rapide a garzilor…”.
[Este de discutat daca se poate vorbi despre represiune, in conditiile in care institutii de importanta vitala erau atacate, iar viata unor demnitari in frunte cu presedintele tarii, fie el extrem de nepopular, era amenintata. Din concluziile acestui raport oficial despre evenimentele din decembrie 1989, rezulta ca statul roman a fost pus in fata unei agresiuni externe combinate cu o lovitura de stat interna, la care trebuia sa raspunda. Diversiunea combinata extern-interna a scos lumea in strada, dupa care a manipulat-o, inclusiv prin acte de violenta care au mers pana la asasinate, in scopul amplificarii urii fata de vechiul regim si in special in scopul amplificarii urii fata de conducatorul acelui regim.]
Cine erau cei sapte specialisti trimisi în România? MORTEZA, GHAZVEN, SEYYF. D. RFZA ARAU, MOVAHDEN TAHER – PARTO EZ1FULI, MASSOUD OREII, SEYED AU AZEHRSADEGH, MORT ZA IKOOKAR si M. SALAMATI. Cu exceptia lui SEYED ALY. AZEHRSADEGHI, ceilalti au intrat în tara pe la Otopeni cu pasaport de serviciu si viza legala data de Ambasada noastra din Teheran.
Desi trebuia sa ia legatura cu col. Dragomir (numele real nu se cunoaste) de la Romtehnica întâlnirea respectiva nu a avut loc.
Pe 31 decembrie 1989 acestia au iesit din tara pe la vama Giurgiu fara a trece, în toata aceasta perioada, macar un minut, pe unde planificasera. Activitatea lor în aceasta perioada este totalmente necunoscuta si nici nu s-au facut cercetari pentru a se clarifica.
2. Gl.lt. IIie Ceausescu a informat conducerea Ministerului Apararii Nationale asupra situatiei din Timisoara, comunicând totodata ca între persoanele retinute de catre organele de ordine ale municipiului, peste 100 erau cetateni veniti din orasul Tg. Mures. (Documentar S.2029 R din 19.01.1991).
3. În aceeasi zi (19 decembrie 1989), comandantul Marinei Militare a raportat conducerii Ministerului Apararii Nationale ca pe teritoriul fostei U.R.S.S., într-o zona situata pe malul stâng al fluviului Dunarea, în dreptul localitatii Isaccea, a fost semnalata activitatea unor militari ce construiau un pod plutitor la adapostul unor perdele de mascare prin fum.
4. În aceeasi zi, la orele 1240, gl.lt. Eftimescu Nicolae a reluat discutia telefonica cu seful M.St.M. al armatei ungare solicitindu-i acestuia sa explice sensul declaratiei presedintelui interimar al Republicii Ungare, M. Szuros, facuta la manifestatia de la Budapesta din 19 decembrie 1989, ca: „…autoritatile maghiare vor sprijini actiunea ca Ardealul sa devina regiune autonoma”. Raspunsul a constat în afirmatia ca: „…armata ungara nu are nici un fel de amestec în aceasta problema. Personal nu-si poate explica declaratia lui M. Szuros”. La întrebarea privind apelul „Frontului Democratic” din Republica Ungara adresat tuturor etnicilor unguri din afara teritoriului national, ca pe 22 decembrie 1989 sa arboreze drapelele negre pentru a comemora victimele de la Timisoara a comunicat ca nu poate da un raspuns. Totodata, interlocutorul maghiar s-a declarat linistit ca nu s-a folosit armata împotriva populatiei. (Nota M.Ap.N. nr.526 din 31.03.1989).
B. "Revolutia" "emanata" "spontan".
1. Dupa cum este consemnat in documente, înca din data de 17.decembrie.1989 la sedinta C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. Nicolae Ceausescu, declara: “De altfel este cunoscut si faptul ca atât în rasarit cât si în apus toti discuta ca în România trebuie sa se schimbe lucrurile. Si-au propus si cei din rasarit si cei din apus sa schimbe si folosesc orice.”.
C. Contradictie.
1. Pus pe fapte mari, în sensul înabusirii revoltei, nu este exclus ca Nicolae Ceausescu sa fi cerut colaborarea acestora si de activarea unor organizatii de arabi existente deja pe teritoriul României, astfel încât cei 7 tehnicieni la care s-ar mai putea adauga cei 13 libieni ce executau pregatire militara în cadrul institutiilor de învatamânt apartinând M.Ap.N., ofiterii O.E.P. ce se instruiau ca securisti si multi altii existenti sub diferite acoperiri în tara (studenti, oameni de afaceri, trimisi speciali etc.) ar fi putut sa actioneze în favoarea apararii regimului comunist si al lui personal. Este doar o supozitie neavând dovezi suficiente.
[Si atunci de ce este publicat acest paragraf fara dovezi suficiente, cu atat mai mult pe tonul tendentios si anti Ceausescu de la inceput?]
2. În capitala în perioada premergatoare acestei date, persoane cunoscute si necunoscute difuzasera foarte multe înscrisuri si manifeste cu continut anticeausist. Totusi dictatorul nu se îndoia de fidelitatea oamenilor muncii, fata de persoana sa si ideile socialiste, în consecinta mitingul a fost organizat de primarul general al capitalei Barbu Petrescu, iar celelalte organe, ce urmau a concura la buna lui desfasurare, au fost înstiintate abia în seara zilei de 20.decembrie.1989, catre orele 21.00.
[Contradictia este urmatoarea: Ceausescu era pus pe fapte mari de represiune, desi nu se indoia de fidelitatea oamenilor muncii! Pai, in acest caz, pe cine dorea sa reprime si de ce? Evident ca dorea sa reprime teroristii si tradatorii care pozau in prietenii Romaniei si ai poporului roman.]
D. Forte de ordine la mitingul din 21.Decembrie.1989.
1. La miting, pentru asigurarea masurilor de ordine în zona, au fost concentrate în dimineata zilei de 21.decembrie.1989, 147 de cadre de militie echipati în majoritate în militari, dar si în civili, 300 de ofiteri de la Scoala de Perfectionare a Cadrelor de Militie din Bucuresti, acestia toti în tinuta civila. În baza ordinului Ministerului de Interne, respectiv a gl. Bucurescu Geanu – loctiitor sef al D.S.S. – comandantul actiunii si al col. Marin Barbulescu - seful militiei capitalei, aceste efective au fost organizate în zece baraje si o rezerva astfel: ...
2. Cadrele scolii de perfectionare au ramas în rezerva lânga Ateneul Român. În ziua de 21 decembrie 1989 orele 08.00 fortele participante la actiune s-au deplasat pentru realizarea dispozitivului si la ora 09.05 s-a raportat realizarea acestuia în Piata Palatului. Dispozitivul trupelor de securitate a fost constituit din 8 plutoane a 24 militari în termen fiecare îmbarcati pe autobuze si dispusi astfel: ...
E. Mitingul din 21.Decembrie.1989.
1. În dimineata zilei de 21 decembrie 1989, înaintea deschiderii mitingului a fost o sedinta operativa la sala mica din C.C., prilej cu care Nicolae Ceausescu a informat ca la miting va anunta niste indemnizatii banesti si va denunta actiunile huliganice de la Timisoara, precum si amestecul strain. Tot cu acest prilej s-a facut si regia mitingului, respectiv numirea celor 5 reprezentanti ai muncitorilor, ce aveau sa ia atitudine, dupa care urma cuvântul sau.
2. La orele 11.00, cadrele Scolii Militare pentru Perfectionarea Ofiterilor de Militie, au primit ordin telefonic de la gl.mr. Cîmpeanu Romeo, aflat la comanda Inspectoratului General al Militiei, sa participe cu 300 de cadre, în tinuta civila si fara armament la mitingul organizat în Piata Palatului. Efectivele s-au deplasat în zona pietii lânga Ateneul Roman unde au ajuns în jurul orelor 12.15. În timp ce se deplasau pe latura nordica a dispozitivului de ordine, s-a produs busculada în rândul participantilor la miting. În urmatoarele 15-20 de minute s-au regrupat si îmbarcat în autobuzele scolii si din ordinul fostului sef al Directie Paza si Ordine s-au deplasat pe platoul Militiei Capitalei.
3. Dupa epuizarea acestor discursuri, a luat cuvântul Nicolae Ceausescu. Nu au trecut nici 7 minute din momentul începerii cuvântarii, când s-a declansat degringolada.
4. În acest timp, la barajele realizate de militie au aparut grupuri de persoane care solicitau sa li se permita intrarea în zona mitingului, motivând ca ei sunt cei care s-au pierdut de coloanele întreprinderilor lor.
5. La barajul de la hotelul Bucuresti se adunasera aproximativ 50 de asemenea persoane; care pe timpul discursului lui Nicolae Ceausescu, la un semnal au început sa cânte; „Desteapta-te române !”.
6. A urmat efectul sonor care a creat panica determinând pe unii manifestanti sa arunce tablourile, steagurile, lozincile si sa încerce a parasi prin fuga piata.
7. Astfel, mitingul s-a transformat într-o panica totala care a surprins întreg aparatul de opresiune.
F. Parerea specialistului?
Din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu reiese ca:
„Spargerea” mitingului a fost o actiune determinanta în evolutia revolutiei decembriste ce putea fi premeditata sau spontana.
În cazul actiunii premeditate ea putea fi organizata de autohtoni, de agenti straini sau într-o combinatie straina si autohtoni. Ca sa acceptam ideea ca mitingul a fost spart de un grup de bucuresteni sau de timisoreni înseamna sa apreciem capacitatea si profesionalismul securitatii si militiei. Indiferent cine a fost initiatorul trebuia ca securitatea sa fie ori aliata ori pasiva ceea ce este acelasi lucru.
Oricum trebuie sa recunoastem ca “initiatorii” autohtoni n-ar fi renuntat în nici un caz la gloria de a fi fost învingatorii lui Ceausescu. În cazul unei lovituri de stat pregatita de un grup dizident din interiorul partidului paternitatea acestei actiuni le-ar fi adus suficienta glorie pentru a fi putut pretinde preluarea puterii si lumea poate ar fi fost multumita. Instinctiv prima pornire a revoltei si la Timisoara si în restul tarii a fost împotriva tiranului, de abia mai târziu când a intervenit primul grup de revolutionari anticomunisti, multimea din Piata Palatului s-a manifestat: fara comunisti, jos comunismul!
Aduc ca argument primele propuneri la Timisoara când se propunea ca Balan sa ramâna în functie. La Bucuresti, listele de guverne propuse la Piata Romana, Universitate sau Piata Unirii începeau cu Corneliu Manescu si nu lipsea nici Mazilu, desi acesta nu era înca o persoana publica situatie ce ar putea fi interpretata ca o manipulare facuta chiar de securitate.
Imaginati-va ca la ora 1200 în Piata Palatului ar fi aparut Corneliu Manescu urmat bineînteles de echipa sa. Ar fi fost bine-cuvântat de toti si pus sa ia locul lui N. Ceausescu. Fara doar sau poate ar fi trebuit sa se dea o „satisfactie” si revolutionarilor din 21-22 decembrie. În urma caderii clanului ceausist ramâneau destule locuri libere. N-a fost asa.
Sa revenim la varianta a doua, aceea în care „spargerea” mitingului a fost „aranjata” de o forta straina. Problema ramâne aceiasi, rezultatul depinde de „colaborarea” cu Securitatea româna . Iata de ce convingerea mea este ca toate „drumurile duc la Securitate”, bineînteles sefii ei. În cazul acesta, al colaborarii cu o forta straina, este explicabila tacerea lor pentru ca întreaga fapta ar mirosi a tradare.
Desigur ar mai putea fi o varianta, mi-ar putea replica orice ofiter de securitate. Toate actiunile anti Ceausescu erau cunoscute de ei mai bine ca oricine, deci presupunând iminenta cadere a lui Ceausescu au cautat sa nu se implice si sa supravietuiasca. Aceasta ar explica si ramânerea lui Vlad în sediul C.C.-ului alaturi de posibilii noi conducatori. Doar ca s-au înselat cu Ilie Verdet sau cu Mazilu. În toate variantele vedeti bine ca nu am luat în considerare caderea comunismului la care nimeni nu se gândea. Aceasta speranta zacea ca un vis în mintea unor oameni care nu sufereau regimul” ( Extras din punctul de vedere personal al senatorului Sergiu Nicolaescu).
G. Intamplari stranii la miting.
1. Revenim la mitingul din 21 decembrie 1989:
– Numerosi martori confirma zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formatii de avioane, elicoptere sau tancuri, care initial a provenit dintr-o sursa de bruiaj amplificata la maximum prin difuzoare.
Panica produsa s-a datorat dupa afirmatiile unor participanti nu atât zgomotului, ci existentei unei senzatii fizice de spaima atât de puternica încât lasa impresia unei treceri în inconstient, în timp ce în urechi rasuna un uruit insuportabil.
În acest sens col. Goran – seful securitatii capitalei, declara: „…simteai o presiune în atmosfera… se simtea o teama, o asteptare a unei explozii…”.
Asemenea trairi pot fi provocate, dupa afirmatiile unor specialisti, de emiterea la intensitate crescuta a unor unde de joasa frecventa sub pragul audibilului.
Dupa unele declaratii rezulta ca pe laturile exterioare ale multimii dinspre Hotel Negoiu si în zona Hotelului Bucuresti au aparut 2 masini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte care au penetrat fara oprelisti cordonul exterior de protectie si au început sa îi loveasca pe manifestanti provocând panica. Penetrarea coloanelor ridica semne de întrebare asupra atitudinii unor cadre de conducere din Ministerul de Interne ce asigurau protectia în zona respectiva. Cum de au fost lasati sa treaca acesti batausi daca erau necunoscuti?
2. Un alt aspect se refera la unii purtatori de lozinci care au scos lozincile si cu cozile din lemn având vârfuri ascutite, atipice pentru asa ceva, au început sa îi întepe pe cei din jur strigând „Fugiti ca ne omoara !” „Vin tancurile !” tipând si huiduind. Bubuiturile auzite erau produsul unor explozii de petarde sau spargerea unor becuri, globuri de sticla si alte materiale improvizate.
Potrivit informatiilor primite de la oamenii sai, existenti în multime, col. Goran declara “…au scos din steaguri coada, care avea 3 tepuse si cu alea împungeau femeile în fund si tipau si vuia Piata…”.
3. Deturnarea mitingului a continuat cu aparitia în principalele puncte ale centrului capitalei (zona Cismigiu – C.C.A. – Piata Universitatii; zona str. Onesti – Scala; zona Piata Romana a unor grupuri de manifestanti care scandau lozinci anticeausiste si cereau multimii sa li se alature. Se afirma conform raportului S.R.I., ca printre acestia se aflau si persoane sosite special de la Timisoara, pentru aceasta actiune. În acest sens comisia nu detine dovezi certe.
4. Actiunea de spargere a mitingului nu a fost revendicata de nimeni.
[Deci amorsarea "emanatiei" a fost pur "spontana".]
H. Adevarul.
Cu acest prilej, Nicolae Ceausescu a spus: “… Vom apara cauza, vom apara socialismul cu arma în mâna pentru ca suntem într-un razboi mai greu decât cel împotriva hitlerismului. Deci, suntem în stare de razboi si nu de necesitate. Armata, internele, securitatea sa-si faca datoria imediat.”.
I. Din nou emanatie.
1. Manifestantii au format trei grupuri importante în centrul Bucurestiului: Piata Romana, Universitate si Piata Unirii. În jurul acestor centre se adunau la început curiosii apoi acestea si altii au format echipe anticeausiste. Întreg centrul, respectiv cele doua bulevarde pâna la Cismigiu si Piata Romana frematau. Paharul umplut se revarsase. Situatia devenea din ora în ora mai critica la fel ca la Timisoara.
[Desigur, lumea credea pe baza manipularii totale si a minciunilor grosolane ca Nicolae Ceausescu este calaul Timisoarei care vrea sa faca acelasi lucru si la Bucuresti. De aceea, multimea s-a oferit repede in chip de carne de tun.]
2. Afara în strada, în diferite locuri au aparut primele lozinci anticeausiste, dar si progorbacioviste.
[Din pacate, nimenin nu prea stia care erau idealurile gorbacioviste. Iar in ziua de azi, nimeni nu stie ce s-a ales de idealurile gorbacioviste. Dar importanti sunt intotdeauna propagandistii!]
3. Asa cum am mai spus înca din jurul orelor 1330-1400 au început sa se formeze grupuri de demonstranti care au trecut la ocuparea partii carosabile a Bulevardului Magheru si Balcescu precum si a altor strazi din zona centrala.
[Cam asa se intampla si la "protestele" din zilele noastre, de exemplu in ianuarie 2012.]
J. Dispozitive de aparare ale regimului si intamplari.
1. Pe timpul executarii misiunii, initial nu s-a distribuit munitie, însa ulterior, fiecare elev a primit câte 10 cartuse. Efectivele angajate nu au primit si nu au efectuat foc cu armamentul din dotare. Dupa orele 0200 atât cadrele cât si elevii, au stat în autobuze si camioane, pâna în data de 22 decembrie 1989 orele 1200, când s-a primit ordin de retragere în unitate procedându-se la ridicarea armamentului si munitiei. Cu aceasta ocazie, s-a constatat ca numai gl.lt. Nicolae Andruta Ceausescu avea lipsa 6 cartuse calibru 7,65 pentru pistolul „Carpati” pe care îl avea în dotare. Din cercetarile efectuate de organele de procuratura si justitie s-a stabilit ca în seara de 21 decembrie 1989 a tras în revolutionari, infractiune pentru care a fost condamnat. (Dosar documentar al Academici de Politie „Alexandru Ioan Cuza” nr. S/3315 din 29.04.1991). Bine-nteles ca astazi e liber.
[Nu se precizeaza daca ruda lui Ceausescu a ranit sau omorat pe cineva. Era asa de greu?]
2. La orele 1615 gl.col. Hortopan Ion a ordonat mr. Amariucai Dorel sa mai trimita la Intercontinental 10 ofiteri si 100 de militari în termen cu 8 autocamioane de la Autobaza M.Ap.N.. Acestea sa se cupleze cu cele 10 TAB-uri ale U.M. 01305 Bucuresti si sa patrunda spre Piata Palatului. Dupa sosirea în zona orele 1630-1645, un autocamion DAC a fost blocat de manifestanti. Soferul, sold. Cismaru Nicolae, a fost lovit în cap cu o caramida, pierzându-si cunostinta si implicit controlul asupra comenzilor autocamionului. În aceasta situatie autovehiculul a intrat peste rândurile de demonstranti si de scutieri, accidentând peste 23 civili si 3-4 scutieri, dupa care s-a oprit. Evenimentul a fost cercetat de Procuratura Militara, stabilindu-se nevinovatia soferului. În acest sens din declaratia mr. Amariucai Dorel rezulta: „Camionul s-a oprit cu motorul mergând, Producea gaze si multimea striga soferului sa opreasca motorul. În DAC erau lazi cu munitii. Ceilalti soldati îl chemau. El ambala motorul si claxona, dar lumea striga sa opreasca motorul. Atunci cineva a aruncat cu o piatra sau o caramida care a lovit parbrizul si capul soldatului. În acest moment eram cam la 40-50 metri. Soldatul a cazut cu capul pe volan si a apasat pe acceleratie intrând peste oameni si peste scutieri. Au fost calcati multi civili si 3-4 scutieri. S-a oprit la circa un metru de un TAB. Soldatul a coborât cu sânge la tâmpla. Am numarat peste 23 de oameni loviti.” Iar soldatul Cismaru Nicolae, sofer pe autocamion a declarat: „S-a aruncat si în noi cu pietre, cu sticle, cu fel de fel de obiecte. Simteam loviturile si rezistam, desi îmi era frica. Eram chiar îngrozit. Ceva m-a lovit în cap (o caramida) si nu mai stiu nimic. M-au trezit niste focuri de arma. Eram la o jumatate de metru lânga un transportor blindat. Am auzit ca masina a lovit persoane civile si ostasi din primul rând al cordonului. Nu stiu nimic.” Dupa accident multimea înfuriata a atacat fortele de ordine, a rupt dispozitivul scutierilor si a ajuns în fata militarilor. Acestia, intrati în panica au deschis foc fara comanda. O parte din manifestanti s-au culcat la pamânt pentru a se adaposti, iar persoanele în civil care actionau printre militari au început sa retina demonstranti si sa-i transporte la masini. Iata cum descrie soldatul Ivan Florea momentul respectiv: „Camionul a accelerat brusc, apoi s-a oprit brusc. Câtiva manifestanti au navalit spre caroserie si au început sa urce peste noi. De frica am armat pistoalele mitraliera. Un caporal a strigat: Sa nu trageti si nu am tras. Am auzit în schimb o salva în afara, acolo unde trebuia sa ajungem. Cei care se urcasera pe camion s-au speriat si au coborât. Multimea s-a dat înapoi. Era un vacarm de nedescris.” Lt. Naghi Daniel descrie evenimentul astfel: „Ma aflam cu subunitatea înapoia transportoarelor. Soferul camionului… si-a pierdut controlul, masina a dat peste oameni, inclusiv peste cei din cordonul scutierilor. S-a creat o situatie confuza. Soldatii au tras fara comanda în sus de frica. De la noi pâna la multimea foarte, foarte agitata se aflau transportoarele, persoanele în civil, militienii, scutierii. Manifestantii începusera „presiunea asupra dispozitivului care a reculat câtiva pasi”.
[Persoana care a aruncat caramida a ramas neidentificata.]
3. Incidentul în care a fost implicat camionul militar s-a soldat cu 7 morti, 7 raniti grav din rândul manifestantilor precum si cu ranirea unui elev de la fosta scoala de militie si securitate.
4. Conform datelor detinute de Procuratura Militara Bucuresti la manifestatia din 21 decembrie 1989 s-au înregistrat 49 decese, 463 persoane ranite si 698 persoane retinute. În ce priveste numarul persoanelor ranite, precizam ca acesta este mai mare, cifra de 463 referindu-se exclusiv la cei care poseda acte medicale, de asemenea, 15 persoane au fost ranite cu prilejul busculadei create la mitingul organizat de Nicolae Ceausescu. (Declaratia procuror Pantea Vasile pag. 15-18).
5. La orele 1730 (21 decembrie 1989) în baza ordinului gl. Milea Vasile o grupa de transmisiuni cu mijloacele necesare a fost pregatita pentru a fi trimisa la sediul C.C. al P.C.R. pentru a asigura sistemul de legaturi proprii necesare conducerii operative a subordonatilor deoarece se presupunea ca cele existente puteau fi interceptate. Grupa de transmisiuni a fost constituita din 4 ofiteri din cadrul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni (cpt.ing. Tufan Marius, mr. Stan Danut, mr. Raducu Marian si cpt. Plavitu Dan). Maiorul Tufan Marius declara: „În ziua de 21 decembrie 1989 pe la orele 2100-2200 am intrat în sediul C.C. cu ofiterii din grupa de transmisiuni cu misiunea de a asigura legatura gl.col. Milea Vasile, ministrul apararii cu trupele din dispozitiv si cu M.Ap.N., la ordinul expres al acestuia de a avea legaturi realizate de oameni de la armata.”.
6. Din declaratia col. Pîrcalabescu Corneliu rezulta ca „în seara zilei de 21 decembrie 1989 orele 2100-2130 au fost chemati la Nicolae Ceausescu gl. Milea, Postelnicu, Vlad unde au fost apostrofati ca au actionat defectuos în reprimarea demonstrantilor de la Hotelul Intercontinental. În aceasta perioada se daduse ordin din partea fostului prim secretar P.C.R. al capitalei Barbu Petrescu sa se constituie un detasament de 5.000 luptatori din garzile patriotice pentru a putea interveni la unele obiective din capitala.
7. În dupa amiaza aceleiasi zile (21 decembrie 1989) a fost lansat zvonul potrivit caruia „mai multi scutieri aflati în dispozitiv în Piata Romana au fost înjunghiati de revolutionari cu surubelnite”. Acest zvon, desi nu a fost confirmat, a avut darul de a determina interventia violenta a colegilor lor din alte zone care practic nu au mai putut fi stapâniti si care au agresat fara discernamânt tot ce prindeau, cei retinuti erau batuti violent, târâti si obligati sa se culce unii peste altii.
[Din nou vedem ca excesul de forta si violenta nu a emanat tocmai spontan!]
8. În acest timp, în dreptul Hotelului Intercontinental, un grup de tineri agatati urcati pe un TAB, parasit de echipaj si cucerit de acestia desfasurau nestingheriti actiuni agitatorii fara a face obiectul atentiei subunitatilor de scutieri sau a tirurilor lunetistilor din zona.
K. "Temuta" securitate.
1. Actiunile Departamentului Securitatii Statului ridica nenumarate semne de întrebare. Lipsa gl. Vlad ce se gasea în sediul Comitetului Central impunea preluarea conducerii institutiei de catre înlocuitorul sau, sau adjunctul sau gl. Bucurescu Geanu. Acesta conform relatarii unor persoane din subordine, refuza sa raspunda la telefon, sa dea vreun ordin sau indicatie, cu privire la actiunile ce trebuiau desfasurate de subordonati. A lasat totul la liberul arbitru al subordonatilor. Fiecare trebuia sa se orienteze si sa actioneze conform bunului sau plac sau sa aplice cu rigurozitate sarcinile ce le avea de îndeplinit conform planului.
2. De asemenea, este o enigma si comportarea sefului Securitatii municipiului Bucuresti col.(r) Coran Gheorghe care în cursul noptii de 21 spre 22 decembrie 1989 a parasit unitatea fara a da vreun ordin sau a lasa înlocuitor la comanda, reaparând la serviciu în ziua de 25 decembrie 1989 când situatia aproape se calmase. Acesta declara cu seninatate „… la orele 1000 am parasit unitatea si am spus ofiterului de serviciu… Plec sa nu primesc nici un fel de ordin nenorocit…” si s-a dus în Cismigiu.”… Când am vazut care este situatia, scapasem de sub control toata activitatea…” (declaratie Coran Gh. pag. 18-19). Este interesant fiindca toti fostii sai sefi, dupa propriile afirmatii dadeau numai ordine favorabile revolutiei.
L. Alte diversiuni in scopul amorsarii razboiului civil.
1. La orele 2300 în timp ce se deplasa catre Intercontinental, de la unele din balcoane s-au aruncat asupra militarilor inclusiv asupra ministrului apararii nationale cu diverse obiecte. Ministrul a ordonat sa se execute foc de avertisment în aer. Datorita faptului ca simultan cu focul de avertisment s-a tras asupra multimii cu munitie lacrimogena care nu exista în dotarea activelor armatei scoase în strada, producând panica, ministrul apararii nationale a ordonat sa nu se mai execute trageri nici chiar în plan vertical. Acest lucru este evidentiat si în declaratia mr. Amariucai Dorel: „De la balcoane dintr-un bloc se aruncau diverse obiecte. Un civil îmi spusese însa mai înainte ca poate trage cu lacrimogene. I-am raportat ministrului ca se poate întâmpla asemenea lucru si pune pe seama armatei. Am pus pe subordonati sa pregateasca mastile…. Atunci au început sa traga cu munitie lacrimogena unele persoane pe care le-am vazut pe acoperisuri si la ferestre. Un tragator era chiar în balconasul de la Societee Generale. Cineva filma de la etajul 3 sau 4 din Intercontinental.” Lt.maj. Marcu Dumitru îsi aminteste: „S-au aruncat cei drept niste grenade lacrimogene si s-a creat multa agitatie în coltul acela (coltul hotelului Intercontinental n.n.). Lumea s-a dat putin înapoi de la baricada.”(Documentar M.Ap.N.nr.-.S2029/R/1991, anexa nr.3).
2. Unele declaratii sustin faptul ca persoane îmbracate în civil si unii în tinuta militara au deschis foc asupra manifestantilor. Totodata, se afirma ca exista probabilitatea ca asupra fortelor ce se aflau fata în fata sa se fi actionat cu foc de arma tras din diferite zone, cladiri, chiar din multime de catre anumite persoane neidentificate. Au fost morti si raniti. Din declaratia revolutionarului Dan Iosif rezulta: „… în jurul orei 000, au început sa apara primele victime împuscate în piept… Va spun sigur ca s-a tras dupa cladiri, dupa cladirea Pescarul si Dunarea si cea din coltul strazii Batistei si spun acest lucru, ca sunt tragatori de elita. Oamenii erau majoritatea împuscati … din fata, de sus în jos. La orele 1200 (2400 n.n.) au început sa se arunce cu lacrimogene (Declaratie pag. 9). Cine putea trage din locurile indicate: agenti straini înarmati si pregatiti pentru diversiune sau Securitatea?
3. La orele 2330 (21 decembrie 1989) gl. col. Milea Vasile a ordonat mr. Rosca Valentin comandantul unei companii de tancuri sa înlature baricada în flacari de la Intercontinental, dupa ce se încercase acest lucru, fara succes cu un TAB care luase foc. Când primul tanc s-a apropiat de baricada o autobasculanta abandonata de sofer din mers a parcurs în diagonala spatiul liber de manifestanti din spatele baricadei, îndreptându-se dinspre rondul de la Universitate spre marginea baricadei de care s-a izbit, întetind astfel incendiul existent. În împrejurarea amintita nu a fost accidentata nici o persoana. Tancurile, au depasit baricada, iar în afara mecanicilor conductori în tancuri nu se gaseau alti membri ai echipajului.
4. Lt. maj. Marcu Dumitru îsi aminteste: „Au aparut tancurile. Au trecut câte unul peste baricada si vacarmul a ajuns de nedescris. Din acest moment, persoane în civil care misunau atât prin dispozitivul nostru cât si în afara acestuia, pe trotuare, pe strazile laterale, au început sa traga ascuns, direct în multime. Noi eram îngroziti. Nici un soldat din plutonul meu n-a coborât sub 45 de grade teava pistolului mitraliera. Mr. Amariucai… ne-a dat ordin categoric sa nu tragem în oameni. Nici n-am fi tras.” (Documentar M.Ap.N. nr. S.2029/R/91).
M. Se putea proceda altfel?
1. Asa cum am mai spus în intervalul cuprins între 1900-2300 a început represiunea propriu-zisa, fortele din dispozitiv primind ordin sa intensifice focul de avertisment tragând în sus cartuse trasoare.
2. La început, actiunile scutierilor erau destul de organizate si dirijate catre persoanele agitatoare, dar ulterior, dupa lansarea unor zvonuri, actiunea acestora nu a mai putut fi stapânita.
3. Comisia detine documente, din partea unor persoane participante, martori la aceste evenimente, din care rezulta ca s-a manifestat o extrema violenta în împrastierea revolutionarilor. Au fost destul de multe manifestari de exces de zel din parte fortelor de opresiune. Ele trebuiesc singularizate si probate.
4. În aceasta perioada pâna în dimineata zilei de 22 decembrie 1989 au fost arestate de catre organele de ordine 1243 persoane din care 670 au fost conduse direct la Penitenciarul Jilava, iar celelalte au ajuns în acelasi loc dupa ce în prealabil, trecusera pe la unele unitati de militie si securitate, unde au fost maltratati. Au mai fost si alte persoane retinute fara însa a fi luate în evidenta.
5. În acest sens, retinem din declaratiile procurorului Pantea Vasile: „… Toate fortele care participau la reprimarea manifestantilor au si operat asa zisele arestari, de fapt retineri. Filiera a fost Politia capitalei, acel cordon devenit celebru de indivizi, care nu se stie cine erau, care loveau salbatic pe acesti oameni, care deja erau, unii dintre ei în stare fizica foarte precara, iar dupa ce se facea o sortare, o triere, erau dusi la Penitenciarul Jilava … Au mai fost persoane retinute la fostul sediu al Securitatii capitalei si la actuala Sectie I Politie … si la Sectia 16 „. (Declaratie pag. 11).
6. Si iata cum apreciaza activitatea organelor de represalii, acelasi procuror: „…Ce s-a întâmplat la Bucuresti … în realitate aceste forte si-au depasit mandatul … Ei au actionat si prin nerespectarea formelor procedurale … deci cu apreciez ca nelegala activitatea pe care au desfasurat-o ei … (Hotelul Negoiu. n.n.) a fost unul din punctele fierbinti, unde tot asa s-a procedat bestial…” (Declaratie pag. 17).
[Este evident ca in cadrul maselor emanate de buna credinta erau infiltrati provocatorii, care agitau spiritele, intretineau psihoza si violenta si apoi se dadeau la o parte. Acest lucru nu il inteleg cei de buna credinta nici la protestele din zilele noastre: provocatorii nu au treaba cu mesajul unui protest, ci au doar interesul ca protestul/ manifestatia/ revolta/ miscarea sociala sa aiba o anumita finalitate. In plus, ei au pregatirea necesara pentru a canaliza respectiva situatie catre rezultatul dorit. Cu atat mai mult cu cat exista provocatori si in tabara care ar trebui sa asigure ordinea publica. Se comit actiuni care creaza puternice reactii emotionale in ambere tabere, care nu pot verifica si controla cauzele acestor actiuni in timp real. Incaierarile si violenta sunt astfel iminente. De aceea, protestatarii ar trebui sa aiba mare grija atunci cand vad pe cineva ca ataca fortele de ordine. Cei care ataca fortele de ordine sunt exclusiv provocatori! Cine se afla langa atacator ar trebui sa denunte atacatorul sau sa plece imediat de acolo. Intotdeauna persoanele nevinovate sunt tratate ca niste atacatori, in timp ce atacatorii se fac nevazuti!]
N. Asasinii.
1. Martorii oculari prezenti la locul unde au existat victime au declarat ca focurile de arma au fost trase de persoane civile si militare aflate în dispozitivele de ordine, dar si din cladirile din jurul zonei unde aveau loc confruntari.
2. Majoritatea victimelor înregistrate nu erau cei din primele rânduri, ci în special unii cetateni din adâncime, lucru ce demonstreaza o data în plus, fie efectuarea unor trageri de sus, fie a unor trageri mascate executate chiar din mijlocul demonstrantilor.
3. În dimineata aceleasi zile, un grup numeros de manifestanti din Întreprinderea „23August” au intrat cu forta în magazia de arme a garzilor patriotice, luând un numar de arme de diferite categorii cu care au plecat spre Piata Palatului.
4. Inventarierea efectuata ulterior a evidentiat ca cele 43 de arme pierdute nu au fost recuperate în totalitate.
O. Manifestanti si situatia tactica.
1. Principalele grupuri apartineau platformelor industriale 23 August, Militari, Grivita, Berceni si Pipera. De-a lungul itinerarilor parcurse coloanele se completau cu diferite persoane, se intersectau si se cuplau cu alte grupuri de oameni ce afluiau din alte zone, astfel ca, în jurul orelor 1000-1100 în Piata Palatului se crease o aglomeratie de oameni, care depasea dupa unele aprecieri cifra de 100.000 (dupa opiniile lui Dan losif – peste 400.000).
2. În jurul orei 0700 la Universitate au început sa se constituie grupuri de manifestanti care au intrat în discutii pasnice cu militarii existenti în zona. Pe fondul situatiei create Nicolae Ceausescu a ordonat ministrului de interne si ministrului apararii nationale sa ia masuri ferme de interzicere a ocuparii zonei centrale a capitalei de catre revolutionari, prin folosirea armamentului, amenintându-i totodata, ca orice retinere din partea lor va fi apreciata ca tradare si sanctionata în consecinta. Ca urmare, ministrul apararii nationale a ordonat aducerea de noi trupe în Bucuresti (U.M. 01303 Târgoviste. U.M. 01057 Mihai Bravu, U.M. 01088 Slobozia, U.M. 01091 si 01069 Mihai Bravu,) care au ajuns însa în capitala dupa fuga dictatorului fapt ce a determinat dirijarea lor spre cazarmile din soseaua Oltenitei. Ulterior, aceste unitati au primit misiuni de lupta îndreptate împotriva fortelor ostile Revolutiei. La orele 0810 din ordinul ministrului apararii nationale, gl.mr. Voinea Gheorghe a trimis un detasament de militari din U.M. 01210 U.M. 01656 si U.M. 01246 Bucuresti spre Întreprinderea Turbomecanica pentru a bloca deplasarea coloanelor de manifestanti dinspre zona industriala si din afara orasului spre centrul capitalei. Detasamentul s-a deplasat în raionul ordonat fara a constata probleme deosebite si fara a fi necesara vreo interventie coloanele deplasându-se pasnic astfel ca, în jurul orelor 1000 militarii s-au înapoiat la unitati. Tot în aceasta perioada din ordinul V. Am. Aron Mihai din M.St.M. la orele 0830, Academia Militara a realizat un dispozitiv pentru blocarea accesului spre centru a unor eventuale grupuri de manifestanti dinspre Soseaua Panduri si Drumul Taberei. Dupa circa o ora dispozitivul respectiv a fost retras fara a fi necesara interventia sa. Doua elicoptere militare au executat cercetare aeriana asupra municipiului Bucuresti, iar un elicopter a aruncat manifeste prin care îndemna populatia sa nu raspunda provocatorilor, sa nu li se alature, sa apere cuceririle socialismului, etc.
[Grupurile acestea de pe platforme industriale erau spontane sau organizate? Din moment ce lumea nu venea de acasa ca la meci, ci se aduna mai intai pe platformele industriale, nu mi se pare atat de spontana emanatia... Cine decidea adunarea si deplasarea si in ce scop? Deja in ianuarie 1990 multimea emanata spontan nu mai avea nici un scop si nici un ideal al unei revolutii.]
P. Ceausescu pierde puterea.
La orele 1130 Nicolae Ceausescu a facut o ultima încercare de a se adresa manifestantilor ce sosise neplanificati în Piata Palatului, iesind în balcon si afirmând ca ministrul apararii nationale a fost un tradator si ca s-a sinucis în momentul când a fost descoperit. Reactia multimii din Piata Palatului a fost violenta, întâmpinând cuvintele dictatorului cu huiduieli si strigate „Milea nu e tradator” lucru ce a determinat retragerea în panica, în jurul orei 1200 a dictatorului în sediul C.C. al P.C.R. Înca de la orele 1000 clarificându-se situatia existenta în capitala în diferite puncte a început fraternizarea armatei cu revolutionarii permitând acestora urcarea pe tancuri.
R. Aparentul vid de putere si haosul din conducerea Ministerului Apararii Nationale; Victor Stanculescu.
1. Prin actul generalului Milea, Nicolae Ceausescu s-a vazut brusc lipsit de posibilitatea de a actiona, fiind astfel nevoit sa caute urgent un înlocuitor pe care de fapt îl avea în atentie mai demult, respectiv gl. Victor Stanculescu. Sosit de la Timisoara, gl. Stanculescu l-a sfatuit pe dictator si chiar i-a facilitat fuga din sediu.
2. La orele 1045 gl.lt. Stanculescu Victor, care se afla în sediul C.C., a transmis unitatilor militare din Bucuresti, ordinul sa se desprinda din dispozitive si sa se retraga în unitati. Ca urmare a acestui ordin, începând cu orele 1100 au fost retrase efectivele U.M. 01210, 01305,01026 si ale Academiei Militare, iar alte unitati ce se mai aflau în mars spre capitala au fost dirijate în cazarmile din soseaua Oltenitei. (Documentar M.Ap.N. S.2029R/19.11.1991)
3. „În jurul orelor 1000 coloana de blindate revenea pe bulevard spre Piata Romana. Cu zece minute înainte, de la ferestrele blocurilor din zona cetatenii au scos aparatele de radio care anuntau moartea ministrului apararii nationale si faptul ca era acuzat de Ceausescu ca tradator. Faptul a dat multimii si mai mult curaj. Blindatele au fost oprite în piata…” (din declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu).
4. Revenim la dimineata zilei de 22 decembrie 1989 la orele 0500, când gl. Stanculescu s-a deplasat la Spitalul Militar Central, unde prof. dr. Niculescu Gheorghe i-a pus piciorul în ghips. Reîntors acasa, constata ca era asteptat de o Dacie neagra a Securitatii, care l-a transportat la C.C., unde era chemat de dictator. Înainte de a se prezenta la Ceausescu, trece prin Biroul Operativ, unde este informat de catre ofiterii acestuia despre situatia din capitala, precum si de sinuciderea gl. Milea. Pe culoar si intrând în cabinetul 1 – Ceausescu îi spune calm: „…Preiei comanda armatei… tocmai acum ti-ai rupt piciorul …”.
5. La orele 1130 pe fondul situatiei create, Nicolae Ceausescu a proclamat „stare de necesitate” pe întreg teritoriul tarii. Gl.lt. Ilie Ceausescu adjunct al ministrului apararii nationale, ramas singur în functia cea mai mare la M.Ap.N., a transmis la orele 1145 nota telefonica nr.37 prin care se ordona tuturor unitatilor militare aplicarea masurilor prevazute pentru starea de necesitate, precum si precizarea: „… Se vor executa numai ordinele Comandantului Suprem”. Ordinul transmis nu a fost pus în aplicare ca urmare a blocarii lui prin revenirea în minister a gl. Eftimescu si apoi a gl. Stanculescu, care a dispus anularea notei telefonice anterioare si transmiterea notelor telefonice nr. 38 .si 39.(orele 13 – 1330).
6. Între timp, sfatuit de Stanculescu care „…luase deja masuri si a chemat elicopterul pentru fuga lui Nicolae Ceausescu… a fost însotit pâna la Snagov de Manea Manescu si Emil Bobu.” (Declaratie Tudor Postelnicu pag. 37).
7. În timp ce cuplul prezidential urca cu liftul spre platforma pe acoperis revolutionarii au patruns în sediu reusind sa întrerupa reteaua electrica, determinând astfel blocarea liftului între etajul 6 si 7. Numai interventia aghiotantilor a facut posibila scoaterea lor din lift si continuarea ascensiunii.
[Au fost lasati sa intre fara riposta!!!]
8. Dar despre chemarea elicopterului a declarat si gl. Vlad, existent la acea ora în sediu: „… elicopterul a fost chemat de gl. Stanculescu… Stanculescu l-a salvat pe Ceausescu… de furia multimii…)”; în acelasi timp, simultan cu plecarea elicopterului spre Târgoviste urma sa plece un autoturism cu Dascalescu „… o masina cu Dascalescu care ducea niste lenjerie…” (declaratie Iulian Vlad pag.58).
9. Concomitent cu fuga lui Nicolae Ceausescu pe calea aerului, desi era pregatita si varianta subterana si terestra, s-a realizat patrunderea manifestantilor în sediu. Primii civili ajunsi sus pe terasa au prins momentul decolarii sub amenintarea a sute de pistoale automate.
[!!! Chiar erau amenintati? Ce fara frica era lumea pe atunci! Acum nimeni nu ar indrazni sa le spuna marilor corupti "Da-te, bai, mai incolo!".]
S. Ce mai fac manifestantii? Ce mai fac fortele de ordine, securistii?
1. Dupa îndepartarea elicopterului, dar si pe timpul aterizarii acestuia pe acoperisul cladirii [C.C.] s-a încercat fortarea usilor cu o basculanta, fara însa rezultat si ca atare s-a procedat la spargerea geamurilor si patrunderea prin efractie în interior.
[Care era scopul pentru care niste "civili" isi riscau viata intrand intr-o institutie a statului de prima importanta? Eu m-as feri din bun simt sa intru intr-un loc in care pot exista documente secrete de importanta deosebita pentru tara. Dar niste agenti ai oricui aveau tot interesul sa se foloseasca de multime ca sa intre acolo!!!]
2. Cu privire la situatia din Piata Palatului, imediat dupa fuga cuplului prezidential Dan Iosif declara: „… Piata era arhiplina … S-a intrat în C.C. … col. Cernut ne-a spus ca nu exista nici un risc din partea lor, ca ei nu vor trage niciodata în populatie … Am intrat si am început sa gasim arme, în dormitorul Elenei Ceausescu sub patul ei s-au gasit lazi de munitie 7,65 mm si … AKM-uri … Avea 8.000 de securisti care o pazeau [Cand si cum naiba a numarat asta pana la 8000? Si ce pazeau cei 8000?]… Am gasit si pistoale abandonate … A început înarmarea cetatenilor cu armele existente … S-au constituit un comandament militar în sala 226 unde erau gl. Gusa si gl. Vlad si-n camera 225 un comandament civil condus de domnul Mazilu (pag. 17) … Am facut un fel de grup de conducere si-am împartit si sarcini ce face fiecare”.
[Adica Dan Iosif s-a inscaunat sef si a inceput sa comande celor mai fraieri.]
3. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989 nu s-a actionat în nici o împrejurare prin folosirea armelor de foc împotriva manifestantilor.
T. Ceausescu si Milea.
1. [Nicolae Ceausescu:] „De ce nu le-ati dat? Am dat ordin sa traga în aer, sa someze. De ce nu le-ati dat munitie? Daca nu le-ai dat munitii, mai bine îi tineai acasa.
Ce fel de ministru al apararii esti tu? Ce fel de ministru de interne esti tu, Postelnicu? Spuneati ca le-ati dat munitie de manevra?! Ei au primit sarcini de lupta, nu de manevra?! Nu ati spus adevarul, de abia acum spuneti, pâna acum m-ati dezinformat. Ati spus ca ati dat ordin sa traga. (Prin aceste fraze si functia pe care o avea dictatorul devine autorul moral al crimelor pâna în 22 decembrie, ora 1206). De ce ati dezinformat?”.
Cine v-a dat dreptul sa va consultati voi si sa nu luati masurile care se impun, pentru ca eu am discutat cu voi si v-am dat ordin?
Stiti ce ar trebui sa va fac? Sa va pun în fata plutonului de executie! Asta meritati! Pentru ce ati facut voi, înseamna pactizare cu inamicul.
Ai facut armata, Milea? Asa se cheama, nu ?!”
Gl. Milea Vasile
„Da, tovarase secretar general!”
2. Nicolae Ceausescu:
„Voi da ordin ca imediat sa se primeasca acum armament. Toti sa fie înarmati si sa aplice ordinul. Când am dat ordin sa aplicati starea de necesitate, cu ce o aplicati, cu bâta?! Când am spus stare de necesitate, ce înseamna pentru voi stare de necesitate cu bâta? Tu care conduci trupele de securitate, nu stii ce înseamna stare de necesitate?”.
Vlad Iulian
„Stiu tovarase secretar general, am dat ordine!”
Nicolae Ceausescu:
„Nici acum nu spuneti adevarul, pentru ca cei de la sediul Comitetului Judetean de Partid n-au avut cu ce trage. Soldatii au luptat cu ce au avut, cu bâta si au reusit sa faca fata. Unul daca tragea ar fi fugit ca potârnichile. Voi nu vedeti unde ati adus situatia ? Am spus sa trageti în aer, somati si daca nu, trageti în picioare.".
3. Nicolae Ceausescu:
„De ce nu ati luat masuri ?”
Gl. Vasile Milea:
„Sunt vinovat. Am gândit ca nu va lua amploare.” (recunoaste ca nu a respectat ordinul dat n.n.).
Nicolae Ceausescu:
„Ce parere aveti tovarasi?, trebuie sa Hotarâm ce facem.”
Gheorghe Radulescu: (cu referire la înlocuirea generalului Milea Vasile):
„Parerea mea acum, în legatura cu ministrul apararii nationale si cu ministrul de interne, consider ca nu este cazul, pentru ca nu este acum momentul potrivit pentru acest lucru.”
Constantin Dascalescu:
„Acum s-au auzit indicatiile si ordinele date, dar sa nu ne grabim sa luam niste masuri care n-ar fi bine studiate.”
Gheorghe Oprea:
„Cred ca tovarasii au înteles bine ce au de facut si va rog sa le acordati încrederea sa se ocupe în continuare.”
Nicolae Ceausescu:
„Ce garantie exista ca voi toti nu veti proceda la fel ca pâna acum?”
Gl. Vasile Milea:
„Garantia pentru mine este ca n-am înteles primejdia de la început, acum îmi este clar, când ati spus ca este stare exceptionala.”.
U. Moartea lui Vasile Milea:
1. În birou, gl. Milea Vasile a ramas singur cu cpt. Vatamanescu, care relateaza urmatoarele: „Si nici nu a apucat sa închida usa si a început sa plânga. El a ramas în picioare, iar eu eram în dreptul usii. Acum pot sa realizez mai bine clipele acelea, ca era o situatie dramatica si el spunea: Nu mai pot! Ce eu sunt calau, sa trag în popor? si am înteles eu ca asa ceva îi spusese Ceausescu, dar nu mi-a precizat. El spunea ca suntem tineri, sa ne crestem copiii si atunci am înteles ca i se spusese sa traga. Mi-a mai spus ca daca se întâmpla ceva sa-i spun lui Barbu, care era seful de cabinet de la minister ca are doua cecuri care sa parvina familiei, pentru nepotii lui, pe care-i iubea mult. Apoi si-a sters lacrimile si mi-a spus sa-l chem pe Pîrcalabescu. Pâna sa intre Pârcalabescu, generalul a iesit în holul mare si a zis: Ia vezi de o centura. Singurul care avea centura, era cpt. Tufan. Acesta s-a descheiat si a vrut sa scoata pistolul de pe centura, dar generalul a zis sa lase pistolul acolo, apoi a luat centura si pistolul si a intrat în birou. Eu m-am deplasat la toaleta, dupa care am asteptat pe hol ca gl. Milea Vasile sa iasa din cabinet pentru a coborî printre oameni. În hol se aflau si col. Pîrcalabescu Corneliu, plt. Manole, iar în alte doua birouri ale caror usi erau deschise, alti ofiteri din sectia militara. În acest timp în cabinetul col. Pîrcalabescu s-a auzit o împuscatura înfundata.
2. Mr. Tufan Marius, care i-a dat ministrului pistolul, relateaza: „La un moment dat dupa ce am intrat în holul mare de la etajul VI din biroul lui Pîrcalabescu a iesit un grup de ofiteri care strigau: dati-ne repede o centura pentru tovarasul ministru. Erau col. Pîrcalabescu, col. Dumitrescu, cpt. Vatamanescu. Eu m-am desfacut la centura, pistolul este foarte greu de scos. Am tras centura cu mâna stânga si pistolul îl tineam cu mâna dreapta. În timpul acestei operatii a aparut în cadrul usii de la holul mare chiar gl. Milea. Ei când l-au vazut pe gl. Milea mi-au spus sa dau centura mai repede ca tovarasul ministru se grabeste. Vrând sa-i dau numai centura, ministrul a spus sa-i dau si pistolul. Întrucât am avut retineri, gl. Milea mi-a ordonat sa-i dau si pistolul. Am întins centura cu mâna stânga si pistolul cu dreapta. Milea a luat întâi centura, iar col. Dumitrescu i-a dat pistolul, deoarece ministrul s-a încurcat în centura. Având apoi o iesire nervoasa întrucât în jurul sau erau mai multi ofiteri, ministrul a intrat în birou si a trântit usa. Eu mi-am continuat activitatile si în momentul când eram în usa de la terasa spre hol am auzit un foc (de arma n.n.), dar nu pot spune ca era din afara sau dinauntru”.
3. La rândul sau, plt. Manole, care se afla chiar la usa biroului în care se gasea gl. Milea Vasile, relateaza ca: „…În jurul orei 0920-0930, a venit ministrul apararii, însotit de cpt. Vatamanescu si a intrat în biroul în care se afla si col. Pîrcalabescu. Apoi a iesit col. Pîrcalabescu cerând niste hârtie pentru ministru. Am adus hârtia, dupa care col. Pîrcalabecscu a parasit biroul, spunând sa nu intre nimeni sa-l deranjeze pe ministru. Am auzit apoi ca ministrul vorbea la telefon, în biroul lui fiind vreo patru telefoane. Col. Pîrcalabescu a iesit spre holul marc, eu ramânând între cele doua usi. În biroul alaturat (al ofiterului de serviciu n.n.), erau Vatamanescu si col. Dumitrescu. La un moment dat, am auzit o împuscatura si un geamat.
4. Doamna Milea, sotia fostului ministru al apararii nationale, a declarat în ziua de 22 aprilie 1991, referitor la telefoanele primite în statiunea Predeal în ziua de 22 decembrie 1989, ca: „sa stiti ca l-am primit, atât pot sa va spun, la primul s-a auzit împuscatura si vocea aceea care v-am spus (se refera la voci din interiorul încaperii n.n.),…(când d-na Milea a spus <
Ulterior a mai primit înca doua telefoane unul din Bucuresti de la col. Diaconescu care avea în subordine casele de odihna si care se interesa de starea d-nei Milea si urmatorul în care o voce a spus: „d-na, ascultati vocea oamenilor liberi din Brasov”.
5. Pe plan subiectiv, se observa ca în perioada 17- 22 decembrie 1989, gl. Milea Vasile, a fost în permanenta victima unei agresiuni psihice din partea dictatorului, care a încercat sa-l culpabilizeze pentru neimplicarea armatei în reprimarea sângeroasa a miscarii revolutionare.
[Sa gandim mai degraba din urmatoarele puncte de vedere: al statului roman si al conducatorului sau. Institutiile statului erau atacate si viata sefului statului era in pericol. Hai sa zicem ca de seful statului nu-i mai pasa nimanui in acele momente, dar era normal ca institutii cheie ale statului sa fie atacate de "manifestanti"?
Conform legilor de atunci (la fel ca si acum), seful statului era obligat sa ia masuri pentru respingerea acelor atacuri si pentru restaurarea ordinii, iar institutiile statului aveau tot dreptul legal sa se apere si sa respinga acele atacuri. Ceausescu nu putea fi personal in toate zonele de conflict, ci actiona in urma informatiilor care i se furnizau. Cu atat mai mult cu cat fusese in vizita in Iran. In momentul in care i se raporta ca sedii ale institutiilor statului erau atacate, ce reactie ar fi putut sa aiba? Logic ca a ordonat restabilirea ordinii.
Au incercat masele din strada sa se disocieze de provocatorii care atacau institutiile statului? Daca nu, atunci cum putea Ceausescu sau cei de la fata locului sa-i deosebeasca pe cei buni de cei rai intr-o multime in continua miscare? Cum se face ca inca rezistă incă in constiinta cetatenilor teza mincinoasă si tendentioasă că Nicolae Ceausescu dorea să căsăpeasca poporul? Cu atat mai mult cu cat a fost acuzat in modul cel mai ticalos posibil de genocid (60.000 de victime) si cu atat mai mult cu cat la Revolutia Infractorilor din decembrie 1989 au murit circa 1000 de persoane; majoritatea dupa plecarea lui Ceausescu cu elicopterul de pe sediul C.C.; majoritatea in urma agresiunii electronice-psihologice si mediatice!
Isi asuma sau isi pot asuma "revolutionarii" de atunci in vreun fel responsabilitatea pentru haosul, coruptia, saracia si dezastrul din Romania de azi, consecinta a credulitatii de atunci?
Ar mai fi gandit gl. Vasile Milea la fel si acum, vazand in ce hal a ajuns Romania de azi? Sau ar fi aparat sediile institutiilor statului atacate de agentii acoperiti disimultati printre manifestanti, cu riscul de a sacrifica oameni de buna credinta, dar manipulati de agentii provocatori infiltrati?]
6. O analiza nuantata a documentelor sedintelor din 17 si 22 decembrie 1989, a declaratiilor martorilor precum si a persoanelor cu care a discutat ministrul apararii nationale si care au perceput trairile acestuia, conduce la concluzia ca din primul moment gl. Vasile Milea a refuzat sa recurga la folosirea armelor pentru reprimarea demostrantilor, desi formal l-a aprobat pe dictator dându-i asigurari ca va executa ordinele întocmai. În concret însa, ordinele transmise esaloanelor din subordine au avut ca idee esentiala, a nu se trage în popor. Asa explica si faptul ca înarmarea armatei cu munitie de razboi a fost facuta destul de târziu contrar ordinului primit.
...
Pentru ministrul armatei erau trei variante:
a) A se retrage din cladirea C.C.-ului si a nu se supune ordinelor date de dictator. Gl. Vlad Iulian a declarat în una din întâlnirile avute cu membrii comisiei din cele doua legislaturi ca în 21-22 decembrie, noaptea venind spre cladirea C.C.-ului i-ar fi sugerat faptul ca de ei doi depinde situatia, dar generalul Milea nu i-a raspuns. Nu avem siguranta unei astfel de discutii, dar cert este ca nu exista nici o dovada de încercare de opunere frontala a ordinelor date de dictator. Noi credem ca varianta unei posibile lovituri de stat îi statea la îndemâna ca ministru al armatei, însa nu i-a trecut prin cap.
b) Executarea întocmai a ordinelor lui Ceausescu împotriva propriei credinte. Avem toate probele care sa dovedeasca faptul ca Milea a încercat în permanenta sa evite violenta si varsarea de sânge.
Între loialitatea fata de dictator si constiinta de român, ultimul sentiment a fost mai puternic.
c) Sinuciderea. Ceausescu nu a fost niciodata înconjurat de oamenii curajosi el însusi fiind un las. Milea nu a reusit sa gaseasca alta solutie decât propria-i disparitie. Probabil ca în acele momente. gl. Milea nu a putut aprecia consecintele gestului sau. Prin fapta sa el a înlesnit trecerea armatei de partea Revolutiei.
[De fapt a fost un pretext pentru armata sa treaca de partea "emanatiei", si aceasta pentru ca sinuciderea lui Milea, la fel ca orice altfel de gest, ar fi fost interpretat si era automat speculat contra lui Ceausescu.]
[Faptul ca se spune ca Nicolae Ceausescu era las este o minciuna deliberata. A avut un mare curaj in 1968 cand a infruntat URSS cu ocazia invadarii Cehoslovaciei; iar inainte sa fie mitraliat, conform imaginilor, a sperat intr-o Romanie libera fara tradatori si a intonat un cantec patriotic, conform cu odealurile sale. Iar gl. Milea cica nu era curajos, desi a fost capabil sa se sinucida.]
V. Marea manipulare si diversiune de dupa plecarea lui Ceausescu. Agresiunea electronic-psihologica.
1. În dimineata zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 1230, dupa fuga cuplului prezidential, în conditiile vidului de putere creat prin desfiintarea autoritatilor supreme ale statului [nu era vid de putere pentru ca Presedintele nu fusese demis, ci, in conditiile unor evidente diversiuni, manipulari si atacuri de tip terorist asupra institutiilor statului comunist care vizau si persoana Presedintelui, acesta incerca sa se replieze intr-un alt loc (Targoviste) de unde sa-si exercite prerogativele], în capitala, ca de altfel în întreaga tara, era o situatie tulbure si îngrijoratoare. Nu se cunostea înca ce forte ramasesera fidele dictatorului si intentiile acestora. Circulau numeroase informatii false, fanteziste, care însa provocau o stare de confuzie, deruta si panica.
2. În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 1200 multimea adunata în Piata Palatului si care patrunsese în incinta fostului sediu al C.C. al P.C.R. a trecut, o parte, la urmarirea cuplului prezindential, iar o alta parte majoritara [si de necontrolat] s-a împrastiat pe culoarele si prin birourile interioare.
[Ce treaba avea multimea pe acolo? Ce spera sa gaseasca? Erau numai oameni care doreau caderea lui Ceausescu doar din motive economico-sociale sau erau si spioni/ agenti cu obiective antiromanesti precise?]
[Sintagma "vid de putere" este des folosita. "Fuga" dictatorului era, in mod evident, o repliere a sefului statului, care urma sa-si exercite prerogativele dintr-un alt centru de comanda. Oare ce inseamna "vid de putere"? Inseamna oare ca toate institutiile statului, inclusiv armata, internele si serviciile secrete pot fi confiscate de oricine odata cu plecarea lui Ceausescu din Bucuresti?]
3. Asteptându-se la o reactie violenta din partea fortelor fidele dictatorului, revolutionarii au luat masura de a se înarma concomitent cu realizarea unui centru de conducere militara si civila în cadrul fostului sediu al C.C. al P.C.R. Întors de la TV unde declarase adeziunea armatei la cauza poporului, gl. Gusa, s-a deplasat la M. St. M. unde a gasit institutia împânzita de persoane civile înarmate.
[Care erau fortele fidele lui Ceausescu, din moment ce ministrul apararii se sinucisese, iar ministrul de interne si comandantul securitatii ezitau sa aplice masuri care presupuneau varsare de sange?]
[Ce organizati erau revolutionarii! Stiau sa faca rost de arme, care din intamplare se gaseau mai ceva ca alimentele in aprozare!]
[Adeziunea armatei la cauza poporului presupunea si ocuparea de catre civili a Marelui Stat Major? Ce competente militare aveau acesti civili si la ce le folosea ocuparea sediului M. St. M si prezenta lor inarmata intr-o institutie a statului, fie el comunist? Si daca printre civili erau agenti infiltrati? Isi asuma raspunderea civilii de asa zisa buna credinta pentru actiunile antiromanesti ale posibililor spioni? In ce mod isi mai pot asuma raspunderea? Caderea unui presedinte devenit nepopular trebuie sa insemne caderea tuturor institutiilor statului? Cine isi asuma acum raspunderea pentru ocuparea sediilor vitale ale institutiilor statului de catre civili inarmati si neverificati? A incercat cineva in acel moment sa legitimeze macar unul dintre acei civili inarmati? Unde a fost luciditatea si profesionalismul celor care ar fi trebuit sa ramana in astfel de momente lucizi si profesionisti si sa stie sa puna anumite bariere intre o miscare de strada si un atac deliberat asupra institutiilor statului?]
[Ocuparea sediului M. St. M. de catre civili inarmati, coroborata cu moartea ministrului apararii, Vasile Milea, a amplificat confuzia si vidul de putere din cadrul armatei, slabind in mod evident capacitatea de aparare a tarii!!!]
4. Din declaratiile gl. Gusa rezulta fara comentarii: „… în 22 am spus foarte limpede sa se închida frontierele. Orice lovitura de stat, orice revolutie, orice revolta, miscare, schimbare într-o tara cu asta se începe, cu închiderea frontierelor, ori la noi s-au deschis, pe motiv ca în 22 erau ajutoare. Întrebarea mea este cum dracu au avut timp ajutoarele sa ajunga în data de 22 sa fie deja la frontiera? L-am întrebat pe actualul gl. Teaca (comandantul fortelor de graniceri n.n), cum ti-ai permis sa dai drumul la frontiere ? Pai, zice, asta mi-a ordonat de la F.S.N. …” (Declaratie pag. 50-51).
[Iata ca exista o persoana care gandea limpede in astfel de momente!]
[Valabil si in zilele noastre: ce capacitate de riposta are armata romana astazi, in cazul repetarii unei diversiuni tip decembrie 1989?]
5. Aici generalul greseste: orice lovitura de stat si orice schimbare într-un stat totalitar începe cu închiderea granitelor. O revolutie deschide granitele -vezi 1956 Ungaria- Dupa 43 de ani de granite închise cei care pretindeau ca au adus libertatea nu aveau de ales. Este naiv sa spunem ca închizând granitele am fi oprit intrarea unor trupe de interventie.
[Generalul nu greseste. O interventie neautorizata a unor trupe de interventie straine are un alt statut juridic fata de o interventie facuta cu acordul statului respectiv si acea interventie neautorizata a unor trupe de interventie straine inseamna invadarea statului respectiv! De aceea trebuiau inchise frontierele. Romania avea o problema interna pe care putea si trebuia sa si-o rezolve singura, fara "ajutor" strain.]
6. Dupa moartea gl. Milea, conducerea armatei a fost preluata de gl. Stanculescu Victor pâna la sosirea gl. mr. Gusa Stefan, de la Timisoara.
7. Dupa sosirea de la Timisoara, în jurul orelor 1500-1530 a gl. Gusa, acesta s-a deplasat la TV de unde s-a adresat populatiei capitalei dar si tarii, dând asigurari de adeziune totala a armatei la cauza poporului. Aceasta era prima aparitie publica a unui reprezentant autorizat al armatei.
8. Totodata, este necesar a preciza ca dupa fuga cuplului prezidential o parte din manifestantii existenti în Piata Palatului au pornit spre sediul fostului Inspectorat de Militie al municipiului Bucuresti, unde au solicitat eliberarea tuturor arestatilor. Col.(r) Barbulescu Marin fost sef al acestei institutii a comunicat multimii „… arestatii se afla la Securitate …”, dirijând multimea catre aceasta institutie.
[Prin eliberarea tuturor arestatilor puteau fi eliberati in plus toti agentii diversionisti care au tras in multime din mijlocul multimii sau de sus! Sau orice fel de agenti care puneau in practica manipularea si diversiunea. Alt deserviciu adus adevarului despre Revolutia Infractorilor de catre "revolutionari"! Cine sunt cei care au dat ordine in sediul fostului Inspectorat de Militie al municipiului Bucuresti? S-a gandit cineva sa-i legitimeze si sa le solicite ordine scrise? Evident ca nu. De remarcat ca "manifestantii", dupa ocuparea sediului Marelui Stat Major al Armatei, au ocupat si sediul fostului Inspectorat de Militie al municipiului Bucuresti!]
9. Ajunsi la sediul Securitatii s-a încercat fortarea patrunderii în interior, actiune ce nu a reusit ca urmare a blocarii usilor de intrare. Sosirea unui grup de revolutionari înarmati a determinat deschiderea si patrunderea revolutionarilor în cladire. În aceasta situatie, cadrele Securitatii au parasit sediul institutiei ramânând doar personalul de serviciu. De mentionat ca în institutie au patruns persoane de cele mai diverse categorii sociale. Au fost fortate usile birourilor încuiate si potrivit declaratiilor sefului Securitatii municipiului Bucuresti, din sediu au fost sustrase diferite obiecte, în special aparatura electronica. Ulterior, la fata locului au sosit reprezentantii armatei, iar dupa ce s-a controlat cu minutiozitate întregul imobil dovedindu-se astfel ca în incinta acestuia nu exista persoane arestate, cladirea a fost evacuata. Controlul institutiei a fost preluat de personalul de serviciu, reprezentanti ai M.Ap.N. si un grup de revolutionari ce erau angajati ai Teatrului Constantin Tanase.
[Iata ca, aparent spontan, "revolutionarii" au ocupat pe rand sedii ale unor institutii cheie de care depindea siguranta nationala a Romaniei! S-au ocupat pe rand sedii ale armatei, militiei si ale securitatii! S-a cerut eliberarea unor detinuti printre care se aflau posibilii teroristi si spioni si s-au sustras documente de la serviciile secrete, totul intr-un haos bine controlat care nu mai permitea identificarea instigatorilor acestor actiuni si autorii sustragerilor de documente!]
10. Cum era firesc, dupa fraternizarea armatei cu populatia Bucurestiului si încetarea actiunilor organelor de opresiune, se impunea în mod logic încetarea definitiva a tuturor violentelor de care a fost marcata, pâna la aceasta data Revolutia româna. Si totusi nu a fost sa fie asa.
[Da, dar de ce oare? Pentru ca manipularea putea inca merge mai departe si avea niste obiective de indeplinit.]
11. Înapoierea gl.lt. Nicolae Eftimescu la M.St.M. dupa fuga cuplului prezidential, l-a gasit pe loctiitorul sefului D.O.M.P.I. gl. Constantinescu, în anticamera ministrului M.Ap.N.întocmind în baza ordinului adjunctului ministrului apararii nationale si sef al Directiei Superioare Politice a Armatei – gl.Ilie Ceausescu, cel mai mare la acea ora în M.Ap.N., o nota telefonica prin care se ordona printre altele: „… unitatile militare de pe întreg teritoriu sa se retraga în cazarmi, cu calm fara sa se lasa provocate, …”, în ordin, se mai adauga precizarea gl. Ilie Ceausescu: „…se vor executa numai ordinele comandantului suprem”, adica ordinele lui Nicolae Ceausescu, care tocmai fugise si care vroia sa organizeze rezistenta, pastrând în acest sens controlul asupra armatei.
12. Sosirea gl. Nicolae Eftimescu, a determinat modificarea notei telefonice respective, printr-o formula ce elimina obligatia armatei de a executa ordinele comandantului suprem, dispunând înlocuirea frazei amintite, cu o fraza potrivit careia „… marile unitati si unitatile din întreaga tara, vor executa numai ordinele M.Ap.N. …”.
[Chiar si asa, Nicolae Ceausescu avea conform legii o functie pe linie militara, aceea de Comandant suprem al fortelor armate.]
[Cine incerca sa provoace armata?]
13. În nota telefonica nr. 39 se preciza: „Se vor executa numai ordinele primite numai de la ministrul apararii nationale. Fata de cele ordonate, comandantii militari sa asigure paza obiectivelor civile de importanta deosebita cu subunitati înarmate care sa nu traga decât în situatia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea prioritatilor în asigurarea pazei, comandantii militari sa se puna de acord cu reprezentantii organelor locale. Militarii care asigura paza acestor obiective sa poarte pe bratul stâng banderole tricolore”.
["Greu" de imitat semnul distinctiv al banderolelor tricolore...]
14. Declansate în jurul orelor 1830 în Piata Palatului din capitala, actiunile diversionistilor au cuprins principalele orase ale tarii, cu prioritate în zona de Vest si Sud-Vest a tarii.
15. La aceeasi ora, în Piata Palatului, persoane neidentificate au deschis foc de arma diversionist. Militarii existenti în dispozitiv au raspuns cu foc asupra locurilor de unde se trasese, respectiv Palatul Republicii, blocurile din jurul pietii, sediul Directiei a V-a din D.S.S., Biblioteca Centrala Universitara, fara a se dispune de informatii referitoare la apartenenta, intentiile si valoarea fortelor cu care se confruntau.
[Oficial sau psihotic, parerea tuturor era ca neidentificatii care trageau erau "fortele fidele" ale lui Ceausescu!]
16. Incidentele ce au urmat zilei de 22 decembrie 1989, cu începere de la orele 1800 si care au avut intensitate maxima în noptile de 22 spre 23 decembrie si 23 spre 24 decembrie 1989 au fost cantonate în jurul unor obiective de importanta vitala si de interes national astfel: Piata Palatului (fostul sediu C.C.); M.Ap.N., sediul si împrejurimile T.V.; sediul si împrejurimile Radiodifuziunii Române si al Comandamentului Infanterie si Tancurilor; zonele unitatilor militare din Ghencea, Antiaeriana; Aeroportul International Otopeni, etc.
[Foarte relevant pentru probarea manipularii! Ce treaba ar fi avut "fortele fidele" lui Ceausescu cu atacarea unor obiective de importanta vitala si de interes national, pe care pana atunci le controla seful statului? Adica "fortele fidele" au lasat "revolutionarii" sa-si faca de cap pe la sediile de importanta vitala, apoi au trecut la atacarea sediilor de importanta vitala? Nu era mai logic sa respinga "revolutionarii" de la inceput si sa-i impiedice sa intre in sediile de importanta vitala?]
17. În urma focului violent, au fost ucisi 2 militari si alti noua raniti. Un detasament a reusit sa anihileze grupul de teroristi existent în Palatul Republicii, trecându-se totodata la apararea acestuia, a Muzeului National si a Hotelului Bucuresti.
[Cum a fost anihilat grupul de teroristi din Palatul Republicii? Au fost ucisi si/ sau arestati? S-a stabilit identitatea lor?]
18. Începând cu orele 1830 s-a deschis foc si asupra unitatilor militare si a dispozitivelor de aparare organizate de armata la alte obiective. La orele 1945, atacurile terestre au cuprins si unitatile militare ce apartineau Apararii Antiaeriene a Teritoriului si a Trupelor.
19. Concomitent, s-au declansat si actiunile de razboi psihologic si electronic, materializat prin informatii abundente, în marea lor majoritate false, din surse ca televiziunea, radio, sistemul telefonic civil si chiar sistemul de telecomunicatii militar. Informatiile contineau date referitoare la miscari de forte teroriste, în special terestre, dar si aeriene si maritime. Ca urmare, în baza ordinului gl. Gusa au fost luate masuri de supraveghere a cailor de acces, în si din Capitala. Totodata, unitatile de aparare antiaeriana au fost trecute în regim de „Serviciul de lupta nr. 1”, cu ordin de a deschide foc asupra tintelor aeriene neprogramate.
[Pai, dupa ce s-a ocupat sediul Marelui Stat Major de catre "revolutionari" si dupa ce s-au sustras documente de la sediul Securitatii, parca nu mai e asa de intamplator ca razboiul psihologic si electronic avea la baza chiar si surse din sistemul de telecomunicatii militar, pe langa sursele de dezinformare in masa "traditionale", care sunt radioul si televiziunea!]
[Mai este normala deschiderea granitelor in conditiile unui razboi electronic si psihologic?]
20. Declansarea unor intense actiuni de razboi psihologic si electronic, care prefigurau imaginea unei posibile confruntari militare de anvergura, în plan terestru, aerian si maritim, demonstreaza aproape cu certitudine existenta unui scenariu realizat din exterior, cu sprijin în interior.
[Expresia "demonstreaza aproape cu certitudine" arata ca scenariul exista, dar ori nu pot fi dezvaluite sursele scenariului, ori nu sunt cunoscute aceste surse!]
21. Dar un rol important l-a avut în aplicarea acestui scenariu si avalansa de zvonuri si informatii false, transmise de mass-media si, în special, de TVR, informatii si zvonuri emise fara discernamânt si fara a fi verificate, chiar de unii oameni de buna credinta. Puzderia de informatii creau imaginea existentei unor puternice forte contrarevolutionare înarmate, ce puneau în pericol victoria revolutiei. Dar despre acest lucru vom vorbi într-un capitol separat.
Pretutindeni s-a actionat dupa acelasi scenariu, atacurile fiind îndreptate, cu precadere, asupra unitatilor militare si a obiectivelor aparate de armata, cu intentia clara de a crea un conflict deschis între armata si celelalte forte înarmate, de a provoca un razboi civil pentru aplanarea caruia era necesara o interventie militara din exterior. De altfel, existau unele informatii potrivit carora la granita, pe teritoriul unor tari vecine existau deja grupari de forte gata de interventie sau ajutor.
[Si atunci noua putere de atunci instalata in Romania, la fel ca si puterea actuala din Romania nu ar fi trebuit sa lamureasca demult poporul roman cu privire la urmatorul aspect: agresiunea electronica-psihologica inceputa in 22.Decembrie.1989 avea ca scop readucerea lui Ceausescu la putere sau caderea intregului popor roman si a Romaniei, prin actiuni de manipulare si diversiune terorista, urmata de interventie straina?]
[Cine a incercat sa provoace un razboi civil in Romania incearca si acum acelasi lucru. O tentativa a avut loc la "protestele" din ianuarie 2012, alta cu ocazia "protestelor" pe tema "Rosia Montana". Se tot incearca in zilele noastre scoaterea romanilor masiv in strada, in conditiile in care romanii sunt mai nemultumiti de conditiile economico-sociale decat erau in decembrie 1989.]
22. Solicitarile noilor organe locale adresate armatei de a se interveni cu forte pentru protectia unor obiective, exagerându-se deseori pericolul, a determinat realizarea dispozitivelor de aparare succesiv si, în special, pe timp de noapte, sub focul real sau simulat al unor forte potrivnice. Astfel, în prima faza, structura dispozitivelor de aparare era eterogena, ajungându-se în unele cazuri, la supradimensionarea lor, aceasta având consecinte negative în ceea ce priveste organizarea cooperarii si a focului.
23. Ca urmare s-au creat mai multe aglomerari de forte alcatuite din structuri militare extrem de eterogene (unitati militare, subunitati de G.P., forte de militie, subunitati din trupele de securitate, civili înarmati din securitate sau activisti de partid), la care se adaugau o imensa multime de oameni aparuta în preajma obiectivelor în urma repetatelor apeluri ale T.V.R. care chemau masele sa sprijine si sa apere revolutia.
Pe fondul provocarilor evidente si al actiunilor incontestabile a unor elemente ostile, ca urmare a imposibilitatii de a pune în aplicare planurile de aparare pregatite din timp, ele fiind înlocuite prin planuri improvizate, ce încorporau forte diverse si numeroase, care ele însele îsi arogau un grad însemnat de independenta, explica imposibilitatea practica si obiectiva de a realiza în primele ore, a unei conduceri unitare precum si organizarea unei cooperari eficiente între fortele participante. La toate acestea, se adauga si lipsa unui sistem de transmisiuni necesar conducerii, înstiintarii si cooperarii acestor forte.
[De remarcat ca agresiunea electronica-psihologica a inceput dupa ce sediile vitale ale statului, fie el si comunist, dar care vizau siguranta nationala, au fost calcate de "revolutionari"!]
[In urma manipularii pshilologica-electronice, multe persoane de buna credinta au devenit, conform unei expresii din vocabularul specialistilor in dezinformare, "idioti utili".]
24. Catre orele 2010 ca urmare a presupusei reactii a asa-zisei „armate secrete a lui Ceausescu” si dupa unele pareri din ordinul prim adjunctului ministrului apararii nationale si sef al M.St.M. – gl. Gusa, se ordona aducerea de trupe la Bucuresti. Chemarea s-a realizat în acelasi timp prin televiziune de Cico Dumitrescu care s-a adresat unitatilor de la Râmnicu-Sarat, Focsani, Galati etc.
Acest lucru nu este recunoscut de gl. Gusa, el în calitatea pe care o detinea si la raspunderile si cunostintele pe care le poseda, nu putea sa ordone deschiderea portii Focsanilor si a Siretului de Jos.
[Televiziunea romana diversionista incerca sa deplaseze trupele dupa bunul plac, tot asa cum manipula populatia dupa bunul plac. In ce calitate dadea ordine Cico? Ministerul Apararii Nationale ar trebui sa ne explice. De cand isi face publice armata romana deplasarile de trupe? De ce nu a fost inlaturat imediat Cico de la microfoanele televiziunii, la fel ca si multi alti diversionisti? Cine sunt cei din personalul televiziunii romane care au permis tuturor diversionistilor sa se "produca" la televiziunea nationala? Au raspuns in fata legii? Cum de era posibil un astfel de haos (totusi, bine directionat in scopul dezinformarii armatei si populatiei) si o astfel de manipulare in televiziunea nationala?]
25. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, seful M.St.M., gl. mr. Gusa Stefan, în timp ce se gasea la sediul C.C., a refuzat cu hotarâre varianta solicitarii de ajutor militar extern de la sovietici pentru combaterea teroristilor.
[Am vazut personal la televizor momentul in care gl. mr. Gusa Stefan a refuzat ajutorul rusilor.]
Acest refuz a fost repetat si în ziua de 23 decembrie 1989, când a revenit la sediul M.Ap.N., de unde a purtat, prin translator, o convorbire telefonica cu seful M.St.M. al Armatei Sovietice, gl. Moiseev. Singurele persoane care aveau dreptul si aveau semnatura si pozitie în organele de conducere ale Fortelor Armate Unite ale Tratatului de la Varsovia si care aveau dreptul sa solicite sprijin în numele armatei române erau ministrul apararii nationale, gl. Milea Vasile, si seful M.St.M., gl. Gusa. Stefan. Asa se si explica de ce în acele zile si nopti toti reprezentantii militari atât ai F.A.U. dar si ai unor armate vecine îl cautau si doreau sa se adreseze gl. Gusa.
[Deci, scopul agresiunii electronic-psihologica era interventia militara straina pe teritoriul Romaniei! Mai inseamna asa ceva revolutie? Se mai luptau "revolutionarii" cu "fortele fidele" de "ucigasi" ai lui Ceausescu?]
[Minţea Ceausescu atunci cand vorbea de lovitura de stat, sprijinita atat din est, cat si din vest? Minţea Ceausecu atunci cand vorbea de agenturile straine? Ce "revolutionari" (cu certificat sau fara!) isi asuma acum, de exemplu, raspunderea pentru faptul ca petrolul romanesc este exploatat in profitul OMV, firma austriaca creata de... fosta Uniune Sovietica? A fost acesta idealul maselor scoase in strada in 1989 de propaganda mediatica, de manipularea si diversiunea electronic-psihologica asasina din 1989, pentru care nu a raspuns inca nimeni dintre uriasii vinovati, cei din est, din vest si din interior?]
[Exista cai juridice de atac in dreptul international prin care persoanele cu functii in statele care au provocat diversiunea electronic-psihologica din 1989 sa fie aduse in fata justitiei? Ma indoiesc! Diversiunea electronic-psihologica est-vestica in urma careia au murit romani nevinovati nu inseamna revolutie, ci crime impotriva umanitatii. Sa nu uitam ca diversiunea est-vestica nu ar fi reusit fara romani care, asa cum ii numea Ceausescu, erau niste tradatori. Pot spune ca nu sunt tradatori ai Romaniei si romanilor cei care au avut puterea in ultimii 25 de ani, dupa ce au folosit puterea pentru a devaliza si devasta tara in ultimii 25 de ani?]
26. La orele 2130 au fost atacate localurile 1 si 2 ale M.Ap.N., din directiile complexelor „Orizont” si „Favorit”, str. Miron Constantinescu, Drumul Taberei, cimitirul Ghencea si latura de Est a Comandamentului Serviciilor Armatei.
27. În seara zilei de 22 decembrie 1989, la orele 2135 un detasament de 35 de ofiteri-elevi de la Academia Militara s-au deplasat, în baza ordinului M.Ap.N., la sediul Militiei Capitalei pentru a asigura paza acestei institutii aflata sub focul elementelor teroriste.
28. La orele 2140, la Academia Militara, local 1, s-au declansat actiuni ostile, prin deschiderea focului atât din interior cât si din exterior, producându-se astfel primele victime. În cursul aceleiasi nopti, sediile comandamentelor militare din Bucuresti, inclusiv al M.Ap.N. au fost tinta unor atacuri teroriste, executate atât din puncte fixe de foc, în majoritate din cladiri si de pe acoperisurile acestora situate în jurul obiectivelor militare, cât si din autovehicule în miscare. Împotriva acestora s-a raspuns cu foc.
29. Actiuni deosebit de violente poate cele mai violente au fost lansate asupra TVR, care, conform declaratiilor martorilor oculari, a locuitorilor din zona si a Jurnalelor actiunilor de lupta ale unitatilor militare participante la apararea acestui obiectiv, focul a fost deschis, începând de la orele 2100, din vilele situate pe Calea Dorobanti, intrarea str. Amiral Balacescu si Ghe. Mocea nu si dinspre vila lui Valentin Ceausescu.
30. La orele 2345, a fost introdus în dispozitivul de aparare al M.Ap.N., un detasament de cercetasi. Aceasta actiune a fost marcata de un tragic accident. Obligati sa debarce din cele doua autocamioane, datorita focului deschis de elemente neidentificate ce se gaseau în Complexul „Orizont” si din blocurile învecinate, dar si de militarii din dispozitivul de paza, care nu fusesera înstiintati de sosirea detasamentului, a determinat producerea unui intens schimb de focuri. Urmarea a fost decesul a 4 militari cercetasi si ranirea altora 7. Incidentul este descris într-un subcapitol separat.
31. În aceeasi noapte (22 spre 23 decembrie 1989), un detasament de la Academia Militara Tehnica, format din 347 studenti si 13 cadre, chemat sa întareasca dispozitivul de paza al M.Ap.N., au ajuns la obiectiv la orele 0130. în fata Centrului de Calcul, coloana de autobuze a fost întâmpinata de focuri de arma, determinând astfel debarcarea precipitata a efectivelor aflate în autobuze concomitent cu riposta de foc executata din dispozitivul de aparare al ministerului. Surprinsi de schimbul de focuri, elevii s-au adapostit înapoia unor obstacole existente în zona. Actiunea s-a soldat cu uciderea a 5 studenti si ranirea altor 8. Patru din studentii ucisi au fost împuscati în cap si unul în inima. În unul din cadavre a fost gasit un glont atipic armamentului din dotarea armatei (incidentul este descris într-un capitol separat).
32. În aceeasi noapte în jurul orelor 0200 o coloana militara a U.M. 01065, ce se deplasa din directia Ploiesti, a fost întâmpinata la barajul existent la linia de centura a Capitalei, de reprezentantul C.F.S.N., regizorul Sergiu Nicolaescu. Imediat dupa trecerea de baraj, asupra capului coloanei s-a deschis foc din 3 autoturisme Dacia care circulau, cu farurile stinse, dinspre Bucuresti. Cu acest prilej a fost ranit un ofiter, determinând deschiderea focului de catre blindatele din coloana.
[De remarcat faptul ca sediile armatei si unitatile militare erau atacate. Cine erau atacatorii? Cum de nu a putut fi cunoscuta nici pana azi identitatea atator atacatori? Cum se puteau pune pe seama "fortelor fidele" lui Ceausescu aceste atacuri? Din moment ce se daduse alarma de lupta, toate cadrele militare ar fi trebuit sa se prezinte la unitatile militare de care apartineau. In fiecare unitate militara se facea prezenta pentru a fi cunoscuta situatia efectivelor. In masura in care s-au centralizat datele, armata si noua putere stiau exact daca existau cadre militare dezertoare, care ar fi putut lipsi pentru a desfasura activitati subversive! Tehnic si teoretic vorbind, armata si noua putere detineau controlul total al efectivelor si miscarilor de trupe. La fel, si Ministerul de Interne si Securitatea detineau controlul total al efectivelor si al miscarilor propriilor trupe.]
33. Conform Jurnalului actiunilor de lupta, pe timpul stationarii în Piata Aviatorilor, asupra militarilor s-a executat foc din directiile Consulatului Sovietic si cladirile adiacente. Cu acest prilej, a fost împuscat mortal un militar si alti 4 raniti.
[Acest fapt nu implica in mod necesar fosta URSS. Era posibil ca provocatori sa incerce sa implice intr-un fel fosta URSS, executand foc din directia Consulatului Sovietic.]
W. Exemple de "Noi am tras in noi":
0. În dimineata zilei de 23 decembrie 1989, presedintele C.F.N.S., Ion Iliescu, l-a numit în functia de ministru al apararii nationale pe gl. col. (r.) Militaru Nicolae. Despre aceasta numire s-a informat M.St.M. al F.A. ale U.R.S.S. si comandantul sef al F.A.U. ale Tratatului de la Varsovia. Gl. mr. Gusa a ramas sef al M.St.M. pâna în 28 decembrie 1989, când a fost numit sef al Statului Major al Armatei a 4-a (Cluj), iar functia de sef al M.St.M. a fost îndeplinita de gl. col. Vasile Ionel. Practic, din 24 decembrie 1989 generalul nu si-a mai exercitat functia.
Una din principalele decizii ale noului ministru, a fost aducerea din rezerva, pe functiile neîncadrate, a unui numar important de generali si ofiteri superiori, aflati la pensie. Marea majoritate a acestora îsi facusera studiile militare în U.R.S.S.
1. Între orele 0600-0630 o subunitate de la Scoala de Subofiteri M.I. din Câmpina ce primise misiunea de a întari paza Aeroportului Otopeni. Datorita unor grave neîntelegeri si greseli organizatorice a fost întâmpinata cu foc din Aerogara. Difunctionalitatile în conducere si cooperare, precum si nerespectarea voita sau involuntara a itinerariului stabilit pentru introducere în dispozitiv a subunitatii, s-a soldat cu importante pierderi de vieti omenesti nevinovate. Incidentul este în curs de judecare la Procuratura Militara Bucuresti si este descris în baza documentelor si a declaratiilor detinute de comisie într-un capitol separat.
Bilantul acestui eveniment a fost tragic: 49 morti din care 1 ofiter, 36 militari în termen, 2 salariati civili) din U.M. 0865 Câmpina; 2 ofiteri din U.M.025 Bucuresti; un ofiter din U.M. 01847 – lt.maj.lonescu Ion, gasit împuscat în ceafa în cabina primului camion – si 9 persoane din autobuzul Tarom (7 civili, 1 subofiter de la U.M.0620 USLA, un ofiter din Departamentul Aviatiei Civile).
2. Între orele 0740-1225. C.Av.M. a dispus cercetarea aeriana a municipiului Bucuresti, cu 7 avioane MIG-23. Totodata, aviatia militara a participat la nimicirea grupurilor teroriste ce actionau din padurile Cornuleasa si Chiciu, iar în jurul orelor 1200, cu 4 elicoptere, la nimicirea teroristilor din cimitirul Ghencea. Înaintea ajungerii la obiectiv, datorita lipsei de informare si cooperare, doua elicoptere au fost avariate de efectivele dispuse în apararea obiectivelor pe deasupra carora au trecut. Un alt elicopter, ce primise misiunea de sprijin cu foc a fortelor ce aparau TVR, datorita lipsei de cooperare, a fost considerat, de catre aparatori ostil, determinând deschiderea focului asupra sa.
3. În urma unei întelegeri dintre gl. Militaru Nicolae, ministrul apararii nationale si col. Ardeleanu Ion, sef USLA, s-a dispus ca aceasta unitate sa intervina cu forte proprii pentru scotocirea zonei înconjuratoare M.Ap.N. din care elemente teroriste tineau sub foc cladirile M.Ap.N.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 doua vehicule blindate usoare (ABI) apartinând USLA au ajuns în zona B-dul Drumul Taberei venind dinspre Ho Si Min cantonându-se în zona M.Ap.N. Dispuse unul înapoia celuilalt pe Bdul Drumul Taberei în sensul de mers catre intersectia cu strazile Vaiceni si respectiv Miron Constantinescu, peste drum de cladirea Centrului de Calcul a M.Ap.N.-ului pe partea blocurilor A1 si A2. în imediata vecinatate a locului unde au stationat cele doua ABI-uri se afla dispozitivul de lupta al Batalionului 3 Tancuri din U.M. 01303 Târgoviste, precum si alte efective.
Dupa ce au ramas în pozitia descrisa aproximativ 30 de minute, timp în care efectivele din dispozitiv ce erau în contact vizual cu ABI-urile nu au fost informate despre natura misiunii acestora, echipajele celor doua ABI-uri au fost angajate într-un incident cu fortele din dispozitiv care au deschis foc asupra lor atât cu echipamentul individual cât si cu cel de pe tanc.
Mentionam ca infiltrarea în dispozitivul de aparare s-a facut cu farurile stinse, fara semnalizarea prezentei, pentru militarii M.Ap.N.
În urma tirului nimicitor si-au pierdut viata lt.col. Trosca Gheorghe, sg.maj. Neagoe Stelian-Theodor, sg.maj. Costache Ion Ion, toti din primul ABI cu nr.1147 si cpt. Cotuni Alexandru Eugen Trandafir, plt.maj. Mopicaru Ctin. Ion, plt. Oprea Ion Emil si sg.maj. Surpateanu Ctin Florin din cel de-al doilea ABI 1138. Alte doua persoane au fost grav ranite respectiv sg.maj. Paduraru Ionel si sg.maj. Soldea Glie Stefan. Leziuni superficiale a suferit si civilul lsac Ctin. (alias lonescu, alias Dinescu).
Punctul de vedere exprimat de Sergiu Nicolaescu: “”Într-adevar chiar si în timp de razboi se pot produce erori grave, ca sa nu folosesc cuvântul, grosolane. Au fost si ofiteri condamnati la moarte care se faceau vinovati de pierderi de vieti omenesti si materiale. Pe 24 decembrie 1989 dimineata, la orele 0830 eram în fata M.Ap.N. Terenul de lupta era cumplit. În afara celor doua ABI-uri distruse, cadavrele erau aruncate în strada si unii trecatori urinau pe ele. Ce putea fi în mintea acestui Ardeleanu, care se pare ca nici nu era român sa lase cadavrele camarazilor sai în strada, batjocorite de animale care se pretindeau a fi oameni. Numai într-o tara ca România se poate crede ca toate cele petrecute se datorau prostiei noastre. Ma gândesc la „drobul de sare”… Nu, toate acestea au fost manipulari facute de profesionisti strecurati atât în M.Ap.N. cât si în M.I. si care au executat ordine primite de la stapânii lor. În România trebuia sa fie razboi civil.”.
4. Intrarea în dispozitiv a Companiei 13 din U.M. 02658 Bucuresti apartinând Directiei Lucrarilor în Economia Nationala compusa din 4 cadre si 150 de militari echipati divers si nefiind anuntata a determinat riposta cu foc a dispozitivului de aparare care în jurul orelor 400 au ucis 3 militari si au ranit alti 10. Ulterior a fost recunoscuta si introdusa în dispozitiv, în curtea TVR.
5. Odata cu patrunderea manifestantilor în incinta exterioara si în sediul Televiziunii în ziua de 22 decembrie 1989 începând cu orele 1200-1300 la asigurarea pazei institutiei s-au alaturat si alte persoane civile voluntare.
Astfel au sosit la Televiziune persoane înarmate de la fostul sediu al C.C. al P.C.R., de la Directia a 5-a , iar unele au primit arme în sediul Televiziunii. În acest sens, exemplu este mr. Ciocodei Mihai din U.M. 0800 Bucuresti, care a adus arme de la garajul Porumbaru si le-a împartit civililor.
Este de remarcat ca tot acest personal civil înarmat nu s-a supus întotdeauna unor norme si proceduri militare actionând dupa propria logica, iar în unele situatii îngreunând actiunile desfasurate de fortele ordonate si constituind ei însusi tinte vii pentru militari. Multi dintre civili au organizat filtre sau si-au luat atributii de observator indicând în numeroase cazuri militarilor directiile si locurilor de unde se executa foc.
Consideram ca aici este locul pentru a arata ca în zona Televiziunii au decedat 78 de persoane din care 18 erau militari si 60 civili, deci cele mai mari pierderi.
Între 22 decembrie 1989 orele 2100 si 23 decembrie 1989 orele 2400 s-au produs 56 de victime, pe 24 decembrie 1989 s-au produs 25 de victime, iar pe 25 decembrie 1989 s-au produs 10 victime.
În perimetrul Televiziunii au fost ranite 267 de persoane, dintre care 61 erau militari si 213 civili.
În perioada 22 decembrie 1989 orele 2100 pâna pe 23 decembrie 1989 orele 2400 au fost ranite 231 de persoane; pe 24 decembrie 1989 au fost ranite 25 de persoane, pe 25 decembrie 1989 au fost ranite 6 persoane, iar pe 26 decembrie 1989 au fost ranite 5 persoane.
În actiunile de aparare ale Televiziunii au fost si accidente si greseli de conducere generala, dar o analiza obiectiva ne obliga a sublinia faptul ca apararea institutiei s-a facut cu militari care aveau doua luni de instructie si nu posedau o pregatire speciala luptei de gherila urbana, iar unii dintre acestia au fost adusi direct de pe santierele economiei nationale. Nu putem omite nici starea de nesiguranta generala, ambiguitatea unor situatii generate de un sistem de dezinformare bine organizat si condus de factori necunoscuti,dar care fara doar si poate erau în slujba dictatorului si a sistemului comunist. De asemenea, nu putem trece cu vederea inoportunitatea si chiar nocivitatea unor apeluri facute pe postul national TV pentru iesirea populatiei în strada si aglomerarea în mod artificiala a zonei având în vedere ca pentru apararea Televiziunii existau forte militare prea suficiente.
6. În noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989. la M.Ap.N., a fost organizata o sedinta la care au participat reprezentanti ai C.F.S.N. gl. Militaru Nicolae, ministrul apararii nationale si gl. Stanculescu, sedinta la care s-a hotarât soarta lui Nicolae si Elena Ceausescu. În declaratia sa, gl. Gusa descrie: „Stanculescu, în 25, a fost la Târgoviste … în 24 noaptea a participat si el la sedinta unde s-a hotarât soarta Ceausestilor, la care n-am participat ca n-am fost chemat…” (Declaratie pag. 22). Desi detinea înca functia de sef al M.St.M. dupa opiniile proprii, gl. Gusa a fost deja marginalizat. Tot, privind soarta lui Ceausescu, gl. Gusa declara: „soarta lui Ceausescu, a fost hotarâta de altii, în alta parte judecat, …. omorârea lui s-a facut de ai nostri, … cred ca la Malta … Deci existau niste interese ca Ceausescu sa nu mai poata vorbi … n-as vrea sa exclud însa cu desavârsire si ceea ce s-a mai spus, ca daca va fi omorât, nu se mai omoara lumea! Este o parere personala ca oricum într-o zi, doua, se limpezeau apele … Se tragea numai la anumite ore, dimineata sau seara… Se poate spune celor care sustin ca a fost omorât pentru a nu se mai trage. ca daca se spunea ca este prins si este în mâinile armatei, lucrurile se linisteau si se putea face o judecata cum trebuie…” (Declaratie pag. 40-41).
La orele 2030, s-a comunicat prin posturile nationale de radio si T.V., ca Nicolae si Elena Ceausescu, au fost judecati de Tribunalul Militar Suprem si condamnati la moarte, sentinta fiind executata.
X. Aparitii si anunturi la TVR in si dupa 22 decembrie 1989.
1. În ziua de 22 decembrie 1989 orele 1051, Studioul 4 al TVR prin crainicul George Marinescu aducea la cunostinta tarii Decretul Prezidential cu privire la instituirea starii de necesitate pe întreg teritoriul tarii. Iata continutul acestui document:
„… Având în vedere încalcarea grava a ordinii publice prin acte teroriste de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti, în temeiul art.75 pct. 14 din Constitutia R.S.R., presedintele R.S.R. decreteaza:
Art. 1 – Se instituie stare de necesitate pe întreg teritoriul tarii. Toate unitatile armatei, Ministerului de Interne si formatiunile Garzilor Patriotice sunt puse în stare de alarma.
Art.2 – Pe timpul starii de necesitate se interzic orice întruniri publice, precum circulatia în grupuri mai mari de 5 persoane. Se interzice circulatia pe timpul noptii începând cu ora 2300, cu exceptia persoanelor care lucreaza în schimburi de noapte.
Art.3 – Toate unitatile socialiste sunt obligate sa ia masuri imediate de desfasurarea normala a proceselor de productie, pentru paza bunurilor obstesti si pentru respectarea stricta a ordinii, disciplinei si programelor de lucru.
Art.4 – Consiliile Populare Municipale, orasenesti si comunale sunt obligate sa asigure, respectarea stricta a ordinii publice, paza bunurilor, si proprietatea socialista de stat, cooperatista, aprovizionarea în conditii bune a populatiei, desfasurarea normala a transporturilor, organizarea si desfasurarea în bune conditiuni a întregii activitati economice si sociale.
Art.5 – Întreaga populatie a tarii este obligata sa respecte cu strictete legile tarii, ordinea si linistea publica, sa apere bunurile obstesti, sa participe activ la înfaptuirea normala a activitatii economice si sociale.
2. În Studioul 4 un grup de aproximativ 30 civili, printre care domnii: Tugui, Holban, Cazimir, Caramitru, Dinescu, Brates, Rizea si altii discutau agitat despre ceea ce se va face. Astfel ca prima imagine prinde în cadru doi oameni de arta, pe Caramitru si Dinescu, într-un grup de civili iar pe plan secund un grup de tineri cu steaguri decupate în mâini.
3. Imaginea se muta în curtea Televiziunii unde o multime de oameni se agita, striga lozinci. Din multime, Mihai Voicu – pictor de firme, încearca sa creeze un comitet revolutionar. Dupa un timp iese în curte Ion Caramitru si se adreseaza multimii solicitând ordine si protectia institutiei. „… Securitatea nu a cedat înca… nu se stie unde este Ceausescu …”.
4. Comutarea imaginii în Studioul 4 unde într-un cadru organizat Sergiu Nicolaescu se adresa tarii. Prezint în continuare doar câteva fragmente din apelul adresat tarii: „Frati români. Nu suntem niste huligani! Suntem români patrioti care am reusit astazi dupa câteva zile de chinuri, dupa eroica Timisoara la care ma adresez si pentru care inima mea de timisorean este alaturi … astazi din Bucuresti, români adevarati, cei care au fost curajosi si au rezistat pe strazi în fata gloantelor si a tancurilor: am ajuns astazi la Radio-Televiziunea Româna care… sunt împreuna cu noi … ceea ce demonstreaza ca adevaratul patriotism, adevaratul român traieste înca în România. Fac un apel în primul rând la armata … este inexplicabil ca un soldat al Armatei Române sa traga asupra … fratilor sai … Ma adresez Ministerului de Interne … sunteti români la fel ca noi … nu va lasati … nu va supuneti orbeste ordinului. Nici un juramânt nu este orb… sunt un român, un român care vreau si sub orice forma vreau alaturi de noi sa vina … întreaga populatie. Iesiti în strada români!”.
[Din cate s-a vazut, in Bucuresti ordinele fostei puteri au urmarit cu strictete inca de la inceput ca armata sa nu traga in cetateni! Iar invitatia televizata la iesirea in strada face ca emanatia populara sa nu mai fie atat de spontana.]
5. Mircea Dinescu, extrem de emotionat si excitat a facut un scurt comunicat catre tara din partea Frontului Unic Muncitoresc din România, inventat de el pe moment, prin care multumea întregului popor pentru sacrificiul de sânge si viata din acele zile eroice. Solicita încrederea natiunii.
[Adica Mircea Dinescu batea campii, stiind ca orice ar spune poate fi crezut daca era impotriva lui Ceausescu, completat cu cuvinte cheie "libertate", "democratie".]
6. Pe post a aparut un ofiter Mihai Lupoi, îmbracat în uniforma de capitan, care dadea asigurari în numele armatei.
Denumindu-se ca reprezentant al armatei, recunoaste: „Nu sunt autorizat de nimeni, pentru ca nu mai exista conducerea M.Ap.N. …”.
Se vede clar ca la darea alarmei nu s-a prezentat conform atributiunilor sale la unitatea de care apartinea unde ar fi aflat probabil ca M.Ap.N. a avut întotdeauna o conducere, chiar daca nu la înaltimea asteptarilor.
7. Un alt apel catre multime a fost facut de Teodor Brates care spunea: „… Va rog sa îi aparati pe cei care de acum încolo o sa va spuna numai si numai adevarul …”.
[De fapt marea manipulare deja incepuse si era in plina desfasurare!]
8. Domnul Petre Roman prezinta declaratia poporului: „…Compatrioti, fratilor! Azi 22 decembrie 1989 prin unitatea poporului si cu sprijinul direct al armatei noastre nationale, dictatorul Ceausescu a fost înlaturat. În acest moment, poporul, alaturi de armata cere ca puterea politica sa fie preluata de institutii democratice alese de poporul român… în numele populatiei Bucurestiului care în aceste clipe manifesteaza în Piata Palatului si detine controlul asupra Comitetului Central facem apel întregului popor sa mentina calmul si ordinea publica pentru a permite organizarea vietii libere si democratice…”. În continuare vorbesc din partea armatei gl. Voinea si gl. Chitac, care solicita tuturor ofiterilor, subofiterilor, maistrilor militari si militari în termen, sprijinirea actualei orientari politice, încetarea tuturor operatiilor militare cu caracter de violenta. Apelul se adreseaza si generalilor în sensul respectarii ordinelor comandantilor directi.
[Din cate s-a vazut, in Bucuresti ordinele au urmarit cu strictete inca de la inceput ca armata sa nu traga in cetateni! Deci Petre Roman dezinforma, incercand (si probabil reusind) sa lase impresia ca armata ar fi fost violenta fata de cetateni. Operatiile militare cu caracter de violenta nu puteau inceta daca unitati ale armatei erau atacate si puse in situatia de a se apara.]
[Cat de credibil parea "emanatul fara gat". Pe moment, poporul roman nu stia ca democratia in Romania va inseamna autodistrugerea Romaniei si statul mafiot totalitar.]
9. Pe post apar diferite persoane care anunta multimea: „… sunt posibile oricând provocari, fiti vigilenti… „. Doris Zinger din partea Miscarii Democratice Române citeste un apel cu urmatorul continut: „…nu întrerupeti manifestatiile pâna la caderea guvernului ceausist!”, „Cereti formarea unui guvern provizoriu care sa organizeze alegeri libere!”, „Ocupati Primariile, redactiile si tipografiile, studiourile de radio si TV si folositi-le în interesul poporului!”, „Fara violenta!”, „Greva generala pâna la caderea guvernului Ceausescu!”, „Catre Armata si Securitatea româna. Nu trageti în poporul român! Ramâneti în cazarmi si interveniti numai în apararea poporului român! Fiti gata sa aparati poporul român împotriva bandelor de ucigasi ai dictatorului Ceausescu! Ucigasii vor fi pedepsiti! Catre reprezentantii Partidului Comunist Român! Desolidarizati-va de conducerea criminala! Cereti demisia guvernului! Eliberati detinutii politici! Dati adevarul poporului!”.
[Sigur, e usor sa se faca demagogie, gargara si manipulare televizata. Dar, concret, a descoperit si condamnat justitia democrata "bandele de ucigasi ai dictatorului Ceausescu"? Din acest raport oficial al unei comisii parlamentare rezulta ca adevarul e altul... Carui dictator sau caror puteri straine apartineau bandele de ucigasi? Sau apartineau cumva de noua putere bandele de ucigasi? S-a dat vreun adevar poporului? Sau s-a mintit si se minte in continuare? S-au organizat alegeri libere? Desigur, alegeri atat de libere incat si mortii au drept de vot!]
[Mai spune cineva acum "Desolidarizati-va de conducerea criminala postdecembrista!"?]
10. În cuvântul sau, Gelu Voican Voiculescu cere amnistierea celor din închisori si condamnati pe motive politice, apoi „… Trebuie sa punem mâna pe arhivele Securitatii, pe arhivele M.I. si sa organizam verificarea si condamnarea tuturor celor care au actionau în acesti ani împotriva noastra…”.
[Desigur, arhivele puteau fi preluate si in scopul distrugerii probelor incriminatoare pentru dusmanii Romaniei care actionau si actioneaza pe teritoriul romanesc. Arhivele puteau fi preluate si in scopul distrugerii probelor care atestau vinovatia celor arestati si incarcerati in Romania pentru ticalosiile comise in perioada interbelica si in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Sa apara astfel curati ca lacrima taranistii, liberalii, legionarii, nazistii si altii care au slabit statul roman pana acolo incat s-a dezmembrat Romania zisa Mare si pana acolo incat a fost izolata si tarata in razboi alaturi de Germania nazista. Cine ne poate convinge de bunele intentii ale celor care doreau sa puna mana pe arhivele Securitatii? Au probat vreodata bune intentii cei care au guvernat Romania dupa 1989? Cand au avut mai multe bune intentii? Cand au dezindustrializat tara? Cand au recurs la inflatia galopanta pentru saracirea populatiei? Cand autoritatile centrale si locale au devalizat taxele si impozitele cetatenilor cu proiecte aberante, inutile, fictive si costisitoare?]
11. Pe post apare gl.(r) Militaru Nicolae într-un grup de 4 militari. Dupa ce se prezinta, declara printre altele: „… Nu puteam sa stau departe în asemenea momente si dupa aceasta crima care s-a savârsit în R.S.R. …” apoi se adreseaza nominal generalilor cu functii de raspundere din M.Ap.N. dar si din Ministerul de Interne prin „Opriti macelul… dati ordin … Opriti macelul!”. Despre ce macel era vorba si de unde cunostea domnia sa, venit de la domiciliu, ce se întâmplase?
[Dar cine l-a gazduit cu atata generozitate si i-a pus un microfon in fata la televiziune? Si in ce scop?]
12. Studioul 4, în jurul orei 1600 a aparut pe post Ion Iliescu al carui mesaj integral este urmatorul: „Stimati tovarasi, prieteni, cetateni! Sunt si eu stapânit de emotie ca si toti ceilalti care au vorbit înaintea mea si ca toti cetatenii acestei tari care traiesc momente exceptionale. Dinamica desfasurarii evenimentelor din ultimele zile a fost fara egal. Nimeni nu se astepta ca acest regim care se vroia atoatestapânitor, atoatestiutor, atoatefacator, care nu manifesta luciditatea minima necesara pentru a întelege momentele de dramatism pe care le traieste natiunea româna, sa faca un semn de rezolvare pe cale normala, pe cale pasnica, prin întelegere, cu cetatenii tarii a problemelor grave cu care se confrunta si economia tarii, situatia sociala, situatia materiala a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din aceasta tara. A împins pâna la catastrofa situatia economico-sociala a tarii, tensiunea politica si se face în ultima instanta vinovat de crima odioasa împotriva poporului. Vinovatul principal este Ceausescu. Acest om fara inima, fara suflet, fara creier, fara ratiune, care nu voia sa cedeze, un fanatic care stapânea cu metode medievale aceasta tara si a ajuns pâna la aceasta situatie dramatica de a deschide foc, de a comanda foc împotriva oamenilor acestei tari. Si avea nerusinarea sa vorbeasca în numele poporului. Sa vorbeasca în numele apararii suveranitatii si independentei nationale! Cine? El? Care a pus în pericol soarta acestei tari si a împins la mizerie poporul acestei tari si precum vedeti a fugit ca un nerusinat când a trebuit sa dea socoteala în fata poporului. Un iresponsabil! Se fac vinovati si altii. Va veni vremea judecatii limpede, lucide, pe baza de judecata ordonata, ceea ce ne trebuie în momentul de fata situatia este oarecum stapânita. Am vorbit la telefon acum 20 minute cu Victor Stanculescu. Se afla la M.Ap.N. a dat dispozitie, s-au retras trupele care erau dispuse în oras cu dispozitie de a trage, a întors înapoi o coloana de blindate care fusese ordonata sa vina dinspre Pitesti spre Bucuresti … iar la Sibiu era o situatie încordata, unitatile Securitatii au atacat Unitatea militara …eu sper, nu stiu unde se afla, pentru ca la Ministerul de Interne nu se mai afla nimeni, gl. Stanculescu nu a mai putut sa intre în legaturi operative cu nimeni din partea M.I., probabil ca si ei au fugit ca si conducerea politica … apelam la unitatile securitatii si la securisti, asa cum s-a mai facut apel de la acest microfon sa se trezeasca în acest ultim ceas, sa se lepede de aceasta clica ordinara, de tradatorii patriei. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvarii Nationale, care sa înceapa sa puna ordine. Fac apel, acum-este trei fara un sfert, în jurul orei cinci (1700), la Sediul Comitetului Central sa vina toti acei responsabili care se pot angaja în aceasta lupta constructiva de care trebuie sa ne apucam înca de astazi, inclusiv la cei sase militantii ai partidului care au dat dovada de patriotism, care s-au adresat tarii, care au facut un apel la luciditate si catre Ceausescu, s-a dovedit incapabil de asa ceva, alti asemenea militanti care sunt la Sediul Comitetului Central se afla reprezentantii populatiei … deci trebuie neaparat sa ne organizam într-un Comitet de Salvare Nationala. Sa elaboram un program de actiune cu doua obiective majore. În primul rând masuri imediate pentru ordine si pentru asigurarea desfasurarii vietii normale, aprovizionarea populatiei, transport, tot ce e necesar…”.
[Circarul sef si demagogia spectacol in actiune au produs prima emisiune de tip circ televizat postcomunist. Din cate vad, Ion Iliescu citea la televizor programul distrugerii Romaniei dupa 1989, pe care il traduc si il adaptez (acolo unde este cazul) prezentului, Romaniei 2014:
- Nimeni nu se astepta ca acest regim care se vroia atoatestapânitor, atoatestiutor, atoatefacator, care nu manifesta luciditatea minima necesara pentru a întelege momentele de dramatism pe care le traieste natiunea româna, sa faca un semn de rezolvare pe cale normala, pe cale pasnica, prin întelegere, cu cetatenii tarii a problemelor grave cu care se confrunta si economia tarii, situatia sociala, situatia materiala a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din aceasta tara. A împins pâna la catastrofa situatia economico-sociala a tarii, tensiunea politica si se face în ultima instanta vinovat de crima odioasa împotriva poporului.
- Vinovatii principali sunt politicienii postdecembristi. Acesti oameni fara inima, fara suflet, fara creier, fara ratiune, care nu vor sa cedeze, niste fanatici care stapânesc cu metode medievale aceasta tara [acum avem si popii farisei la dispozitie!] si au ajuns pâna la aceasta situatie dramatica de a comite genocid economico-social, de a comanda genocid economico-social împotriva oamenilor acestei tari. Si au nerusinarea sa vorbeasca în numele poporului. Sa vorbeasca în numele apararii suveranitatii si independentei nationale! Cine? Ei? Care au pus în pericol soarta acestei tari si au împins la mizerie poporul acestei tari si precum vedeti stau ca niste nerusinati când ar trebui sa dea socoteala în fata poporului. Niste iresponsabili! Se fac vinovati si altii.
- Va veni vremea judecatii limpezi, lucide, pe baza de judecata ordonata.]
[Noroc ca ne-a umplut de lapte si miere capitalismul mafiot totalitar postdecembrist...]
[Acum, la aproape 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ne putem intreba: astea au fost idealurile Revolutiei Infractorilor? O Romanie primitiva, saraca, cinica, indiferenta si sinistra?]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu