La cumparaturi intr-un magazin de incaltaminte

Deunazi (cred ca e prima oara cand folosesc acest cuvant simandicos pe bloguri) am fost cu sotia prin niste magazine de incaltaminte. Am intrat intr-unul cu marfa scumpa, cu preturi care iti cam taiau respiratia.

Cascam noi gura pe acolo, vad preturile cat Casa Poporului si comentez cu voce tare: "Oau! Astea nu-s preturi pentru salariati care traiesc din munca cinstita. Ar trebui sa ne angajam si noi pe la retrocedari, amenzi in trafic sau cam asa ceva ca sa ne permitem!".

Hop, imediat apare o angajata care intreaba: "Ce fel de ajutor pot sa va ofer?". De obicei spun ca nu e nevoie, ca ne descurcam. Dar acum, daca tot mi s-a ridicat mingea la fileu intr-o asemenea maniera de nerefuzat, am raspuns scurt: "Financiar!".

In aceste conditii (sau conditiuni), angajata s-a cam blocat si ne-a lasat in pace.

Cu chef de facut boroboate, eu m-am invartit pe acolo pana am ochit cea mai scumpa pereche de pantofi. Am ales masura 37 si m-am dus la sotie: "Probeaza-i p-astia!".

"Dar de ce, ca mie nu prea imi plac!", zice dansa fara sa stie despre ce e vorba.

"Te-am intrebat eu daca iti plac? Probeaza-i, ca imi plac mie, vreau sa vad cum iti stau!".

Pana la urma i-a probat, tot a cam strambat din nas si m-a intrebat cat costa. Din moment ce era asezata, i-am spus pretul fara ezitare... :))