1. Cristian Amariei, politist, a fost asasinat in misiune, fiind impuscat de un infractor profesionist.
Faptul a declansat un circ institutional in care s-au debitat o gramada de vorbe, conform interesului vorbitorilor, in timp ce esentialul nu a fost pomenit sub nicio forma.
2. Astfel, de exemplu, Klaus Iohannis s-a bagat in seama si a fost bagat in seama de surse (de exemplu: https://www.mediafax.ro/social/iohannis-despre-politistul-ucis-in-misiune-faptuitorul-sa-fie-urgent-prins-si-deferit-justitiei-18153866):
"Făptuitorul să fie urgent prins şi deferit justiţiei";
"Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, îşi exprimă profundul regret pentru tragicul incident".
Destul de discriminatorii aceste atitudini. Pentru ca politistii sunt plasati constant pe pozitii privilegiate fata de simplii cetateni.
Intr-o Romanie postdecembrista degenerata, simplii cetateni au parte de grozavii mai mari sau cel mult egale cu soarta politistului asasinat in misiune.
De exemplu, in articolul 'Romania degenerata: minore violate si ucise', aparut inca din 2013 pe sursa https://lmar2010.blogspot.com/2013/10/romania-degenerata-minore-violate-si.html, sunt evocate asasinate oribile ale unor minore care, in plus, au fost violate. De exemplu (preluare de pe sursa http://www.realitatea.net/o-minora-a-fost-violata-si-omorata-cu-cruzime-de-un-recidivist_728660.html):
"O minoră a fost violată şi omorâtă cu cruzime de un recidivist [de 34 de ani].
Fata de 12 ani a fost găsită de poliţişti pliată în două într-o groapă săpată în spatele casei asasinului, cu capul zdrobit şi cu o şurubelniţă înfiptă în gât."!!!
Macar politistul avea o pregatire si se putea astepta la o riposta a infractorului, dar fata de 12 ani cu ce fel de vesta si cu ce fel de pistol isi putea apara in fata agresorului degenerat? A fost inaintata in vreun grad fata de 12 ani? A primit vreo despagubire de la stat fata de 12 ani?
A aparut vreun sef de stat ca sa ceara prinderea urgenta a faptuitorului si deferirea acestuia catre justitie? Isi exprimă vreodată un sef de stat regretul atunci cand este ucis un simplu cetatean, un neica nimeni? Nu prea exista exemple concrete.
Si atunci, de ce viata unui politist este mai pretioasa decat a unui simplu cetatean in ochii puterii (de exemplu in ochii prezidentiali si in ochii politiei)?
3. Dincolo de asta, moartea politistului a fost politizata de sindicate din politie, de politisti (persoane fizice) si de persoane din jurul politiei, care s-au apucat sa ceara demisia ministrului de Interne pentru ca nu s-a agitat sa le faca rost de pistoale performante si de veste aniglont; ca sa nu mai vorbim ca sunt voci care denunta acum conditiile mizere din politie.
Poate ca asa o fi, dar pana sa moara politistul, cate astfel de informari publice despre situatia din politie s-au facut? Cate proteste au avut loc pentru a se atrage atentia despre lipsa vestelor antiglont, despre lipsa pistoalelor performante si despre conditiile mizere din politie? Din cate stiu eu, niciunul. Asa ca totul pare un heirupism si oportunism datorat momentului.
4. Ca de obicei, despre reintroducerea pedeapsei cu moartea nu vorbeste nimeni!
Abolirea pedepsei cu moartea a fost impusa de la varful Uniunii Europene, fiind considerata (in mod aiuristic, dupa parerea mea) o valoare fundamentala.
Nimic mai fals. Abolirea pedepsei cu moartea ori a fost impusa in mod nedemocratic, ori a fost impusa prin manipularea grosolana a democratiei.
Inexistenta pedepsei cu moartea transforma tarile care au o astfel de prevedere in legislatie in paradisuri juridice pentru criminali periculosi (de tipul recidivistului Marcel Ionel Lepa), pentru criminali in serie (de timpul lui Anders Behring Breivik, care a omorat 77 de persoane in Norvegia), pentru traficanti de arme, droguri si persoane care comit crime in numele obiectului de activitate, pentru gruparile politice (extremiste sau nu) care folosesc asasinatul politic pentru atingerea scopurilor.
Pedeapsa cu moartea a fost abolita pentru ca s-au facut abuzuri sau greseli judiciare, fiind executate persoane in urma unor comenzi politicae sau in urma unor erori judiciare.
Situatia este relativ simplu de rezolvat: pedeapsa cu moartea poate fi interzisa in continuare pentru cazurile care prezinta dovezi circumstantiale si pentru evidente conotatii politice.
Dar in cazurile fara dubii de călăi sinistri care omoara fara nicio grija, pedeapsa cu moartea trebuie sa existe in continuare.
Politistii, in loc sa ceara pistoale performante si dreptul la un comportament de tip Vestul Salbatic, in care sa poata ucide diverse "daune colaterale", mai bine ar face un front comun si ar cere reintroducerea pedepsei cu moartea la nivelul Uniunii Europene. Macar sa nu existe a doua sansa pentru asasini. Iar cetatenii Uniunii Europene, daca vor sa fie aparati juridic eficient de cei mai periculosi criminali, ar trebui sa sustina la unison reintroducerea pedepsei cu moartea.
Lipsa pedepsei cu moartea din legislatie stimuleaza cel mai odios comportament infractional posibil: omorul deliberat, fara teama de o pedeapsa pe masura faptei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu