Paradoxurile beatificarii unor lideri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice

Ce stiau romanii despre cei sapte preoti care urmau sa fie beatificati de papa Francisc? Mai nimic.

Conform decretului oficial al papei, cei sapte (sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/vizita-papei-francisc-in-romania-sapte-episcopi-martiri-vor-fi-beatificati-la-blaj-1124786)

"au fost uciși „din ură față de credință” de un regim ateu care nu putea tolera nici încrederea lor în voia lui Dumnezeu, nici loialitatea față de Vatican.".

De aici pornesc paradoxurile.

Primul paradox: regimul ateu nu tolera increderea in voia lui Dumnezeu manifestata de reprezentanti ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice; acelasi regim tolera increderea in voia lui Dumnezeu manifestata de reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Foarte clar, prin prisma realitatii si a faptelor, in viziunea guvernului ateu condus de Petru Groza, Biserica Ortodoxa Romana era de bine, iar Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, era de rau. Intre doua secte practicante ale religiei crestine comerciale, guvernul condus de Petru Groza a decis sa mentina Biserica Ortodoxa Romana si sa desfiinteze cultul greco-catolic.

Al doilea paradox: celor sapte, pana sa fie arestati, li s-a propus sa devina membri ai Bisericii Ortodoxe Romane. Lui Iuliu Hossu, de exemplu, i s-a oferit o inalta functie in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu), cea de mitropolit ortodox al Moldovei! Cu toate acestea, cei sapte au refuzat trecerea la Biserica Ortodoxa Romana.

Din nou, prin prisma realitatii si a faptelor, cei sapte considerau ca Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este ceva de bine, iar Biserica Ortodoxa Romana este ceva de rau. Lupta celor sapte cu Biserica Ortodoxa Romana mi se pare indiscutabila.

Din cele de mai sus rezulta ca Biserica Ortodoxa Romana era loiala fata de statul roman, in timp ce Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, era loiala fata de Vatican.

Inteleg ca loialitatea fata de Vatican a deranjat statul roman, care, prin "Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-
catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia" (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Rom%C3%A2n%C4%83_Unit%C4%83_cu_Roma).

Conform aceleiasi surse,

"Punctul de vedere oficial al autorităților comuniste și al Bisericii Ortodoxe Române era acela că Biserica Română Unită ar fi încetat să existe.".

Paradoxal, remarcam unitatea 'de monolit' (cliseu specific epocii comuniste) intre statul comunist roman (ateu) si Biserica Ortodoxa Romana.

Statul roman era preocupat de unitatea poporului roman, in timp ce Vaticanul incerca sa dezbine poporul in numele religiei, prin activitatile clandestine desfasurate pe vremea comunismului de catre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, cea desfiintata in 1948 prin decret.

Cat timp a existat regimul comunist, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost o entitate inexistenta. Nicolae Ceausescu a afirmat in 1973, in cadrul unei audiente private la papa Paul al VI-lea, despre secta desfiintata:

"o socotim irevocabil închisă pentru totdeauna. E o problemă religioasă dar și de stat. Pentru noi nu există. Luați act că nu vom renunța la a veghea la unitatea poporului român." (aceeasi sursa citata).

O situatie conflictuala intre secta inexistenta prin lege si Biserica Ortodoxa Romana a aparut in 1982, in urma consacrarii la Vatican a lui Traian Crisan ca arhiepiscop al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Insusi "patriarhul Iustin Moisescu a trimis o telegramă de protest către papa Ioan Paul al II-lea, telegramă publicată în ziarele centrale din 14 ianuarie 1982." (aceeasi sursa citata).

Evident, si papa Ioan Paul al II-lea dorea scoaterea sectei din ilegalitate.

Cultul greco-catolic a redevenit legal in Romania in acelasi timp cu caderea comunismului:

"Prin decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 Consiliul Frontului Salvării Naționale a abrogat decretul 358 din 1 decembrie 1948.".

Probabil ca a fost unul dintre idealurile "revolutiei", o prioritate nationala, daca a fost tratat cu atata celeritate de CFSN, chiar daca cei prezenti in strada in acele momente nu cerusera asa ceva.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a renascut, dar problemele restituirii patrimoniului acestei biserici erau abia la inceput.

Majoritatea proprietatilor cultului greco-catolic trecusera in proprietatea adversarului religios: Biserica Ortodoxa Romana.

Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Rom%C3%A2n%C4%83_Unit%C4%83_cu_Roma#Diferendul_patrimonial_cu_Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83 reda batalia juridica postdecembrista pe care Biserica Ortodoxa Romana (sustinuta adesea de autoritati) o duce pana in zilele noastre cu pentru pastrarea ciolanului patrimonial imobiliar detinut anterior de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Se stie ca sectele practicante ale religiilor comerciale sunt foarte preocupate de averi si, in special, de patrimoniul imobiliar, asa ca nu trebuie sa ne mire situatia. Romania este un paradis al religiilor comerciale, unde sectele oficiale sunt scutite de impozit si pot desfasura activitati comerciale. Iar Biserica Ortodoxa Romana este principalul beneficiar.

In concluzie, nu prea stiu cu cine s-a luptat mai mult Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică si ai sai "martiri". Cu comunismul sau cu Biserica Ortodoxa Romana? Totusi, pentru ultimii 30 de ani raspunsul este totusi clar, din moment ce comunismul nu mai exista.