Laura Codruța Koveși a câștigat la CEDO procesul împotriva statului român și a pus capăt de facto existenței statului de drept.
Conform sursei https://www.mediafax.ro/social/kovesi-a-castigat-procesul-la-cedo-demiterea-de-la-sefia-dna-a-fost-abuziva-19114916,
"Demiterea de la şefia DNA a fost abuzivă".
Demiterea a avut loc ca urmare a deciziei Curții Constituționale a României, care a intervenit într-un conflict între Ministerul Justiției și președintele României.
Curtea Constituțională a dat câștig de cauză Ministerului Justiției, fără să constate că lui Koveși i se incalcă astfel dreptul la apărare, din moment ce Koveși nu era parte în acea cauză și nu a putut contesta decizia care o privea direct.
Este interesant faptul ca s-a găsit un mecanism de ocolire a justiției și a procesului echitabil în cazul unei persoane.
Tudorel Toader, ministru al Justiției în perioada vizată, a cerut revocarea lui Koveși pe baza a 20 de acuzații formale. Aceste acuzații nu au fost oficializate într-un proces, ci s-a așteptat o decizie administrativă a lui Iohannis. Iohannis a tergiversat revocarea până s-a ajuns la un conflict cu Ministerul Justiției la Curtea Constituțională. Iar Curtea Constituțională a decis în favoarea Ministerului Justiției. Nimeni nu a cerut părerea lui Koveși într-un proces!
După cum se vede, respectarea unor legi în România presupune incălcarea altor legi!!!
Iar încălcarea legilor și a drepturilor fundamentale se face chiar și de către Curtea Constituțională, cea care ar trebui să nu încalce legea niciodată!!!
Dacă și Curtea Constituțională încalcă legi și a drepturi fundamentale, atunci, din punctul meu de vedere, nu există stat de drept în România!
Are statul pretenția ca simplii cetățeni să respecte legea, dacă nici măcar Curtea Constituțională nu este în stare?
Cum poate înțelege legea simplul cetățean, dacă nici presupușii "specialiști" de la Curtea Constituțională nu sunt în stare.
Un stat de drept presupune legislație clară, coerentă, lipsită de ambiguități și de conflicte între normele juridice.
Cu acte normative pline de formulări interpretabile și pretabile la abuzuri, de tip "în apropierea locuinței" (?!), trăim în plină dictatură și depindem de comportamentul mai mult sau mai puțin abuziv al celor care interpretează legile după bunul plac și interes!
Poporul român, din start analfabet funcțional, nu are nici măcar o minimă pregătire juridică de cultură generală!
Dar "bine" că descoperă în cadrul învățământului general tainele religiei comerciale!
Au votat cetățenii Constituția României în cunoștință de cauza, înțelegând corect și complet enunșurile din legea fundamentală? Sub nicio formă!
Constituția României este plină de ambiguități si neclarități. Fiecare termen din Constituția României ar trebui definit corect și complet. Ar trebui să existe un adevărat dicționar explicativ (din punct de vedere juridic, al dreptului) al termenilor. Este suficient să ne uităm în Articolul 1, alineat (1):
"(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil."
(sursa: http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1).
Ce inseamnă "naţional", ce înseamnă "suveran", ce înseamnă "independent", ce înseamnă "unitar", ce înseamnă "indivizibil"?
Chiar este atât de simplu și de subînțeles pentru simplii cetățeni din punct de vedere al dreptului? Aici este vorba de drept, nu de limba română! Termenii juridici pot avea și adesea chiar au alte sensuri față de limba comună vorbită!
Să trecem la un alt exemplu, la o formulă evident aiuristică, tot din Articolul (1), alineat (3):
"(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.".
Ce înseamnă "spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989"?!?
Nu doar că nu există o listă oficială și unanim acceptată cu idealuri de orice fel ale poporului român (exemple de idealuri actuale ale Mafiei de Stat, care nu prea cred că sunt și ale poporului: cheltuirea discreționară a banilor publici, lipsa normelor de eficiență în cheltuirea banilor publici, trafic discreționar de persoane, prostituție, abuzuri ale autorităților, sclavie, salarizare mizerabilă în sectorul privat, salarizare aberant de uriașă în sectorul bugetar, taxe aberante, amenzi aberante, drepturi fundamentale călcate în picioare), dar nici măcar asasinatele din decembrie 1989 nu se mai numesc acum revoluție, ci diversiune politico-militară.
Cu o așa Constituție, este România un stat de drept?
Realizând rapid traducerea și adaptarea la realitățile actuale, e mai mult decât clar că România este stat de șpagă, în sensul idealurilor diversiunii politico-militare din decembrie 1989, care nu aavut nicio legătură cu poporul român!
Iar leprele de politicieni nu știu în ce privilegii financiare să se mai îngroape, după ce au permis apariția a nenumărate legi aberante și inechitabile! Ar fi posibil așa ceva într-un alt sistem decât dictatorial?
Îi plac poporului privilegiile financiare nerușinate ale politicienilor? Fraierii cred ca este vorba doar de bani, dar uită de indemnizații și de cheltuielile de protocol, care sunt și mai nerușinate!
Daca poporul nu este de acord cu aceste privilegii financiare ale politicienilor, atunci cum pot ele exista altfel decât într-o dictatură?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu