Viață de român în vremuri de pandemie

1. Subsalarizare = exploatare.

Pentru mulți români (exclusiv în sectorul privat) salariul este un fel de ajutor de muncă (ajutorul de somaj este pentru cei care nu prestează muncă, dar în anumite condiții și pentru un termen de un an, dacă nu există prelungiri).

În fapt, în continuare, tipic pentru perioada postdecembristă, mulți români nu trăiesc decent muncind, ci doar supraviețuiesc muncind.

Sursa https://www.mediafax.ro/social/angajatii-romani-cei-mai-expusi-riscului-de-saracie-din-ue-ideea-ca-oamenii-saraci-sunt-cei-care-nu-vor-sa-munceasca-este-mai-putin-adevarata-in-romania-decat-oriunde-in-europa-19631520 are un titlu foarte relevant:

„Angajații români, cei mai expuși risuclui de sărăcie din UE. „Ideea că oamenii săraci sunt cei care nu vor să muncească este mai puțin adevărată în România decât oriunde în Europa”.”.

Evident, în România oamenii sunt săraci muncind, spre deosebire de statele occidentale, unde cei care muncesc nu pot fi numiți săraci (poate doar în raport cu propriile așteptări).

2. Românii evită dentistul până în ultima clipă.

Conform sursei https://www.mediafax.ro/social/dentistul-a-devenit-bau-bau-pentru-romani-romania-se-claseaza-pe-ultimul-loc-in-europa-la-consultatii-stomatologice-19694247,

„Media la nivel național arată că un român nu ajunge nici măcar o dată pe an la dentist”.

Desigur, eu nu fac excepție de la această regulă.

Desigur, principalul motiv pentru care românii evită dentistul este lipsa banilor.

3. Românii au puțin timp liber. Printre altele, pentru că drumul până la locul de muncă durează foarte mult.

Conform sursei https://www.mediafax.ro/social/eurostat-peste-3-1-milioane-de-angajati-romani-fac-mai-mult-de-30-de-minute-pana-la-locul-de-munca-19695267, care citează Eurostat,

„Peste 3,1 milioane de angajați români fac mai mult de 30 de minute până la locul de muncă”.

În plus, circa 430.000 angajați români fac cel puțin o oră până la serviciu, deci cel puțin două ore dus-întors.

4. În România se lucrează sâmbăta și duminica.

Din experiența personală, în România nu am văzut supermarcheturile închise nici măcar duminica, așa cum vedeam în Occident (unele erau închise și sâmbăta).

CONCLUZIA finală, după peste 30 de ani de postdecembrism: multă muncă, mult timp pierdut, bani puțini, viață jalnică.

Sunt convins că persoanele care au ieșit în stradă în decembrie 1989 „pentru libertate și pentru o viață mai bună” erau excesiv de naive. Sunt convins că niciun „erou” nu a intuit că va urma distrugerea economiei, în frunte cu dezindustrializarea; inflația galopantă, sărăcirea deliberată a populației, șomaj galopant, subsalarizare; dar și cheltuirea discreționară a banilor publici de către angajații statului (cu precădere pe nimicuri și inutilități extrem de costisitoare).