Îmi vedeam de treaba mea de dimineață, azi, 05.Septembrie.2022. Îmi dormeam probabil somnul cel moarte în care cică mă adânciseră, nu se știe încă cum, barbarii de tirani.
Când, deodată, ce să vezi, „sună” imnul României a deșteptare forțată. Răsuna din curtea școlii din imediata mea vecinătate, unde reîncepea anul școlar.
Eu, probabil neam de somnoroși, aș fi vrut să mai zac, dar un discurs pițigăiat al unei tanti a și început să-mi găurească urechile.
Ei, și așa trebuia să mă duc la complex să iau pâine, așa că mă trezesc de-a binelea și ies pe balcon să văd ce se întâmplă. De unde și dezgustul ulterior.
În prim planul începerii anului școlar, la loc de cinste cuvânta acum simbolul îndobitocirii maselor, reprezentantul religiei comerciale ortodoxe.
Pe vremea lui Ceașcă nici nu se făcea religie; acum mi se pare că religia este o materie opțională.
Cu toate acestea, școala nu a invitat un fizician, un matematician, un biolog, un chimist, un muzician, un artist plastic, ci un popă ca exemplu pentru tinerele vlăstare!
Dacă tot m-am apucat, mi-am luat aparatul foto și am articulat niște poze.
Popa a behăit un fel de incantație mediumnică în mijlocul plictiselii și apatiei generale.
Nu știu de ce, dar popii ortodocși mereu au avut ceva oribil și insuportabil în ei. Trebuie să fii foarte bine spălat și apretat pe creier ca să accepți că unul dintr-ăștia îți poate da lecții de morală, cumpătare și viață. Iar dacă te uiți la ce face popa, nu la ce zice popa, cu atât mai mult.
Cred că dacă atunci când am pășit în clasa întâi la școală, pe vremea lui Ceașcă, ar fi venit un popă să arunce vorbe, m-aș fi ferit de școală toată viața.
Am lăsat prosteala din școala din vecinătate și mi-am făcut cumpărăturile. După care m-am întors acasă și am pornit televizorul.
Câmpeanu și Iohannis se puseseră pe „demagogit” și etern lozincărit cu ocazia începerii noului an școlar. Dintre aiurelile debitate am reținut că amândoi, la unison, au susținut că importante nu sunt notele, ci competențele dobândite.
Băi, în țara dimplomelor false, al falșilor doctori în diverse științe care au spor de salariu la stat datorită titlurilor false, al fabricilor de diplome și al plagiatorilor până la nivel de prim ministru, ăștia le spun nătărăilor din popor că notele nu sunt importante, ci competențele.
De unde și paradoxul: dacă importante sunt competențele, cum naiba de ne conduc veșnic toți imbecilii și ticăloșii?
„Competențele” tale și ale găștii tale de la putere au generat vreun bine pentru simplul cetățean, Iohannis?
La televizor nu auzim decât de inflație, criză alimentară, criză energetică; în lumea reală le și trăim. Mă înșel cumva?
Vă întreb încă o dată: Ce măsuri de dezvoltare economică ați luat pentru a asigura cetățenilor un trai decent?
Din câte știu eu, niciuna.
Deci competențele voastre sunt zero. Totuși, deși aduceți poporului și țării numai rău, sunteți la putere, deci notele au fost mai importante decât competențele, iar minciunile oficiale ale puterii sunt mai importante decât adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu