Toate tunurile instituțional-mediatice au fost puse în slujba decredibilizării candidatului Călin Georgescu.
Aș zice că în mare parte s-a și reușit decredibilizarea acestuia, și că se erodează constant credibilitatea lui Georgescu odată cu trecerea timpului.
Dar asta nu schimbă datele problemei, ci doar amplifică problema alegerii președintelui.
Este clar că până la „derapajul” electoral care a dus la situarea lui Călin Georgescu pe primul loc în turul intâi al alegerilor prezidențiale, înstituțiile statului și mijloacele de dezinformare în masă nu s-au ocupat deloc de acesta.
Numai după producerea „derapajului” electoral s-a declanșat furtuna instituțional-mediatică anti Georgescu, care a culminat cu decizia incredibilă a CCR de a anula complet procesul electoral după ce inițial validase turul intâi al alegerilor prezidențiale.
Totuși, Georgescu și-a depus candidatura cu 50 de zile înainte de alegeri.
Ce au făcut până atunci instituțiile statului despre care se spune că veghează la siguranța națională?
Ce au făcut până atunci mijloacele de dezinformare în masă?
Ni s-a spus simplu, Georgescu a venit de nicăieri.
Pentru că nimănui nu i-a păsat de el.
După care, după victoria din turul intâi, toată România se invârte în jurul lui Georgescu!
Interesul brusc referitor la persoana lui Călin Georgescu, arătat de mijloacele de dezinformare în amsă și de instituțiile statului, este cu atât mai surprinzător cu cât în jurul celorlalți candidați de notorietate ai PSD și PNL, dar și în jurul expresiei de propagandă „parcursul european”, s-a manifestat o tăcere mai mult decât vinovată.
Atât instituțiile statului, cât și mijloacele de dezinformare în masă nu s-au arătat deloc interesate de realitatea românească, de „performanțele” celor care au condus România până acum și care aspirau la funcția supremă în stat, la fel ca și Călin Georgescu.
Cum este posibil să se dezbată non-stop cât de prorus sau legionar sau anti UE și anti NATO este Georgescu, dar să nu se dezbată deloc starea de sărăcie a românilor, dublată de datoria guvernamentală incredibilă și aberantă de circa 200.000.000.000 (douăsutedemiliarde) de euro pe care ne-o lasă moștenire guvernarea PSD-PNL?
Normal ar fi să nu mai existe PSD și PNL și toți membrii acestor partide să fie arestați în bloc și condamnați pentru trădare după un proces ultrarapid (poate mai rapid decât mascarada de proces de la Târgoviște împotriva soților Ceaușescu; păcat că legea nu mai permite pedeapsa cu moartea!).
Cu toate acestea, instituțiile statului nu au vreo problemă cu datoria externă a României; cu atât mai mult mijolacele de dezinformare în masă, care își fac meseria cu mult profesionalism, ignoră cele 200.000.000.000 de euro pe care românii ar trebui să le plătească fără să știe de ce (cel mai probabil, pentru că au picat toate testele de prostie generală).
Repet: datoria de 200.000.000.000 de euro este de deja de 20 de ori mai mare decât datoria externă de pe vremea lui Ceaușescu (aceea a fost de circa 10.000.000.000 de euro).
Acea datorie externă a fost plătită de poporul român cu mari sacrificii.
Cum poate fi plătită această datorie fără sacrificii infinit mai mari?
Chiar nu merită o dezbatere publică problema datoriei externe a României?
Chiar nu este un subiect electoral problema datoriei externe?
Este normal să nu aibă statul român pe agendă publică problema datoriei externe?
Au realizat vreodată SIE și SRI rapoarte și „Note de informare” referitoare la iresponsabilitatea cu care s-au realizat împrumuturi externe?
Este Călin Georgescu mai important decât problema datoriei externe?
La fel ca în cazul CCR, care a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale fără probe, după care instituțiile statului încearcă să fabrice probe și să șteargă de pe internet pagina CCR cu hotărârea tip prosteală de anulare a alegerilor; tot așa, partidele (în primul rând PSD și PNL) care au pierdut primul tur al alegerilor prezidențiale încearcă să-și adapteze mincinosul discurs electoral astfel încât să încerce să își mascheze ticăloșia politică de până acum.
Până să se piardă primul tur al alegerilor prezidențiale nu existau decât atacuri electorale între „favoriții” Ciucă și Ciolacu. Imediat după dezastrul electoral PNL a și inventat un program politic de eficientizare a administrației statului.
De ce nu ai venit, PNL, cu acel program înainte să pierzi alegerile? Credeai că „merge și așa”?
Este cea mai bună dovadă că România este dominată de minciună și manipulare.
Realitatea românească se evidențiază înainte de alegeri; programele politice ale partidelor se realizează înainte de alegeri, în scopul rezolvării problemelor grave cu care se confruntă România.
Nu am auzit vreun partid sau grup politic de interese care să aibă un program concret de reducere și de achitare a datoriei externe a României.
Cu atât mai mult, în mod evident nu există vreun program concret de reducere și de achitare a datoriei externe a României fără suferințe imense ale populației, în special ale simplilor cetățeni.
Asta înseamnă (fără să avem nevoie de alte dovezi din partea CCR și a serviciilor) că suntem guvernați de trădători!
Matematic vorbind, simpla creștere în continuare a datoriei externe înseamnă continuarea trădării autorităților române!
Asta înseamnă „parcursul european”, sărăcie și îndatorare extremă?
De ce și-ar dori un român adevărat să voteze candidații PSD și PNL?
Pentru că îi place sărăcia și îndatorarea extremă?
Sunt minciunile și manipularea care vin din partea „proeuropenilor” PSD și PNL acceptabile?!?
Pentru statul eșuat, cu siguranță!
Pentru simplul cetățean, NICIODATĂ!
Doar ca simplul cetatean nu are niciun mijloc sa se apere. Indiferent ce abuzuri i se intampla taci si te descurci daca si cum poti.
RăspundețiȘtergereCum se intampla o mizerie in societate cei mai afectati suntem noi din patura saraca.