Ironia sorții: în 2024 Călin Georgescu avea un program electoral simplu, dar de mare impact: „Hrană, apă, energie”.
Nu știu cât s-ar fi realizat din acel program dacă ar fi ajuns Călin Georgescu președinte, dar este cert că sub ticăloasa guvernare în numele „parcursului european”, gestionată de tandemul Dan-Bolojan și ai lor iepurași „europeni” din subordine, România parcurge în aceste momente o criză a scumpirii alimentelor, o secetă istorică și o criză energetică.
De ce o mai fi nevoie pentru ca gruparea Dan-Bolojan să ajungă direct la groapa de gunoi a politicii și să nu mai ocupe vreodată funcții publice?
Cel mai probabil, de un popor mai puțin superimbecil, care să dea dovadă de mai mult bun simț electoral. De un popor care să nu mai pună ștampila la vot tot pe aceia care le servesc non-stop crize economico-sociale; de un popor care să nu mai pună ștampila la vot pe aceia care promovează sfidătoare politici antiromânești.
Ar mai fi nevoie de un popor capabil să genereze lideri cărora să le pese de patrie și de popor, nu aventurieri și asasini economici de înaltă clasă.
Problema crizei energetice contemporane nu ar fi existat dacă guvernul actual și guvernele anterioare din ultimii 5-10 ani le-ar fi păsat de producția de energie din România.
Sintetic, conform presei scrise și video, criza energetică contemporană se datorează următorilor factori:
1. România s-a angajat să închidă centralele pe cărbune, primind deja bani ca să pună în loc alte mijloace de producție de energie (central pe gaz, hidrocentrale). Centralele pe cărbune s-au închis, banii primiți de la UE au rămas în „depozite” și nu s-a construit, evident, nimic! Dacă am înțeles bine, centralele care să înlocuiască centralele pe cărbune ar fi trebuit să existe deja.
2. Spre deosebire de vecinii noștri bulgari, ticăloasa noastră conducere de stat nu a considerat necesar să se investească în baterii de stocare a energiei. Aici se pare că a existat un conflict de interese între producătorii de energie din companiile de stat și întreprinzătorii privați care au realizat parcuri fotovoltaice și eoliene. Evident, statul și-a favorizat companiile proprii prin nerealizarea bateriilor de stocare.
3. De ani de zile ar fi trebuit să se facă lucrări de dragare a Dunării pentru ca nivelul apei la Cernavodă să fie mai mare, astfel încât să nu fie necesară închiderea reactoarelor, petrecută chiar azi, 13(!).August.2026.
4. Statul nu a fost preocupat de creșterea capacității de producție a energiei nucleare (de realizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă).
5. S-ar mai putea adăuga „atotputernicia” unor ONG-uri, care pot manevra prin chichițe juridice Guvernul României astfel încât să blocheze finalizarea unor hidrocentrale realizate în proporție de 90% (!), în numele conservării iluzorii și inutile a biodiversității de trei parale (a unor găndaci, lilieci și a alor ființe de rahat de a căror existență sau dispariție unanim puțin ne pasă, cu excepția „specialiștilor” de la ONG-urile fantomă și, poate, a unor tembeli internaționali care se plictisesc pe acasă).
Pe scurt, România ori este țara nimănui, ori este țara tuturor celor care vor și pot să-și bată joc de ea.
Conform tradiției, sunt mai presus de lege derbedeii și ticăloșii politici care au ocupat funcții și care și-au bătut joc de siguranța energetică a României de-a lungul anilor.
Niciun înalt funcționar al statului nu va răspunde penal pentru abuz în serviciu sau pentru gravă neglijență în domeniul energetic.
Din punct de vedere juridic, avem doar „îngerași” politici care distrug în formă continuată românii și România.
Faptul că avem și profitori cărora le merge bine în această situație de distrugere și falimentare dirijată a României este irelevant. Cu siguranță că le merge bine pe orice vremuri.
Vali Irina Ciobanu, „Păstrătoarea memoriei”
Acum 17 ore