Circul politic antiromânesc contemporan

Trăim într-o societate majoritar paralizată economic și cultural-educațional.

Trăim neosclavagismul de piață.

Statul mafiot totalitar român jonglează constant cu puterea de cumpărare a românilor, ținându-i pe cei mai mulți la limita și sub limita subzistenței.

Munca cinstită nu prea mai are valoare.

„Valorile” contemporane sunt infracțiunile economice: evaziunea fiscală, spălarea de bani, manipularea piețelor de orice fel (de exemplu, a piețelor financiare) și furtul grosolan și discreționar de bani publici.

Linia politică românească postdecembristă este aceeași până în zilele noastre, începând cu anul 1990: devalorizarea constantă a muncii cinstite, inflație, viitor incert, produse și servicii de bază din ce în ce mai scumpe, taxe și impozite crescute constant și aberant; pe scurt, jefuirea constantă și sub orice formă a simplului cetățean și favorizarea și supraîmbogățirea grupurilor restrânse de interese.

Ce a însemnat politica românească (sau antiromânească) de după ultimele alegeri din 2024? A însemnat o definire corectă a realității românești de către cei care doreau să ajungă la putere, urmată de o tragere constantă de timp și de ignorare a reformelor reale de către cei care au pus mâna pe putere.

Este inutil să visăm cu ochii deschiși la o politică în interesul cetățeanului realizată de către viitorul guvern Tomac, care deja a început să dea speranțe false pe la televizor când, de fapt, așa cum a spus „poetul” acum deja 20-25 de ani (cred că BUG Mafia), vrea doar să fure românii în viitor.

Conform politicilor precedente deja derulate, mafia politico-economică duce o politică inflaționistă în primii trei ani de după alegeri și scade crâncen puterea de cumpărare a românilor. După care, în al patrulea an, care este an electoral, slăbește lesa inflaționistă și oferă niște pomeni electorale financiare nesustenabile unor categorii sociale, în scopul cumpărării de voturi, pentru a-și asigura continuitatea la putere.

Rețeta democrației sclavagiste românești sau a falsei democrații a funcționat neclintită, ținând economic în brațe unele categorii sociale și grupuri de privilegiați, cu prețul unui deficit bugetar aberant și cu prețul unei datorii publice externe uriașe, care a ajuns acum la circa 200 de miliarde de euro.

Privind la circul stradal contemporan, pare că voința poporului este creșterea deficitului și a datoriei publice, din moment ce categorii sociale bine plătite ies în stradă pentru pierderea unor sute de lei de la salariu (maxim 1300 de lei s-a rostit la televizor) pe motiv că nu se poate trăi cu banii rămași. Și atunci, cum trăiesc lucrătorii din sectorul privat pe salariul minim pe economie? Ce proteste pe teme economice a realizat sectorul privat?

Bugetarii au beneficiat constant de creșteri masive salariale nesustenabile (unii beneficiază și în zilele noastre), care s-au realizat exclusiv cu prețul creșterii deficitului bugetar și al datoriei publice. Aceste creșteri salariale aberante s-au acordat exclusiv în scopuri electorale, pentru conservarea puterii la ticăloșii care au ca scop distrugerea și înrobirea României.

Cu 100 de miliarde de euro a crescut datoria publică a României în ultimii 5-6 ani ca urmare a politicii fiscale aberante și discreționare dusă de nemernicii ajunși la putere în România.

Deși în Constituția României este scris că aceia care ajung la putere lucrează în interesul cetățenilor, poporului; deși se depun jurăminte prin care cei care ajung la putere afirmă că vor face și vor drege pentru propășirea materială și spirituală a poporului; în fapt, cei care ajung la putere au un comportament exclusiv de trădători ai românilor și ai României.

Iar faptul că nicio instanță sau instituție din România nu a tras vreodată la răspundere un guvern pentru datorie publică excesivă, pentru deficit bugetar excesiv și pentru trai indecent al majorității românilor arată că liderii statului mafiot totalitar român sunt mai presus de lege.

Mai mult, realitatea ne arată că legile sunt făcute cu un singur scop: „parcursul european”, adică distrugerea României și falimentul statului mafiot totalitar român.

Statul mafiot român și-a demonstrat totalitarismul atunci când s-au anulat alegerile prezidențiale din 2024. Nu presupusul prorusism al lui Călin Georgescu îi deranja pe totalitariști, ci proeuropenismul trădător de tip preș al Nicușorilor și Bolojenilor, care ar fi ieșit la iveală dacă ajungea Călin Georgescu președinte.

Problema centrală nu este nici faptul că unii ar putea fi proruși, nici că alții sunt târfele politice ale occidentului.

Problema centrală este faptul că nimeni nu este pro România.

Iar problema ceea mai dură este că acest lucru este de nezdruncinat. În acest moment și în anii următori nu vor exista președinte, Parlament, guvern și autorități locale pro România. Vor exista numai derbedei și trădători care se reprezintă pe sine și care reprezintă grupuri de interese restrânse (de exemplu, puteri străine). Toți aceștia sunt mufați la banii publici și beneficiază discreționar de acești bani publici.

Căderea în cap a României a fost deja hotărâtă. Acesta este „parcurul european”.

Așa că, vai de poporul român, ajuns sclav al „proeuropenismului” falimentar!