Indiferenta mea fata de ceremonie nu a lasat indiferenta o pereche de militari in uniforma (el si ea), care s-au apropiat de mine si m-au intrebat daca fac parte din... echipa de organizare a evenimentului. M-am gandit repede in sinea mea: oare ce m-a tradat? Or fi fost pantofii sport mai ponositi (de santier) sau caciula cea mai ieftina din comert, cu care ma aparam de frigul matinal?
Am raspuns 'Nu', iar domnul militar mi-a cerut sa ies de pe spatiul verde si sa ma mut pe aleea centrala, unde era toata lumea.
Am fost de acord cu mutarea, dar am subliniat distanta apreciabila la care ma aflam de ceremonia dedicata Zilei Armatei: 'Dar eu sunt aici si domnul presedinte este acolo. Care e problema?'.
Mi s-a raspuns cu 'Asa trebuie.', 'Toata lumea trebuie sa stea acolo.'.
Eh, mie mi se pare ca e doar paranoia personala a unuia sau altuia, la care se adauga faptul ca am mereu un comportament 'suspect', pentru ca adesea nu fac ce face turma, hi, hi. Mai trebuie evidentiat faptul ca nu sunt clarvazator si ca, in lipsa unor semnalizari adecvate, nu stiu de ce ar fi trebuit sa ma aflu unde doreau "fortele de securitate". Subliniez ca discutia a avut loc pe un ton amabil de ambele parti, fara nicio tenta de ostilitate.
Ultima fotografie de mai jos din acest grupaj arata distanta minima la care m-am aflat fata de eveniment. La intalnirea cu "fortele de securitate" eram si mai departe.
In fine, i-am lasat pe cei doi, dar m-am intors dupa ei la scurt timp si i-am intrebat daca pot sa le fac o fotografie. Am fost refuzat si barbatul s-a justificat (desi nu cerusem o justificare, un 'da' sau 'nu' era suficient) ca regulamentul nu permite.
Asa ca m-am dus pe alee si l-am pozat pe militarul mancand, fara sa mai cer permisiunea. Oi fi incalcat regulamentul? :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu