Statisticile privind șomajul în România mi s-au părut întotdeauna o formă de ocolire a adevărului și a realității economico-sociale. Din start definiția șomajului în sens BIM exclude de la titulatura de „șomer” o grămadă de persoane care nu au loc de muncă, dar și-ar dori un loc de muncă.
Astfel că există contradicții și paradoxuri care pot fi evidențiate parcurgând diferitele statistici.
Sursa https://economedia.ro/rata-somajului-in-forma-ajustata-sezonier-a-scazut-la-54-in-noiembrie.html#.Y8FD4-qxWUk, din 09.Ianuarie.2023, afirmă că
„Rata şomajului în formă ajustată sezonier a scăzut uşor, la 5,4%, în luna noiembrie a acestui an, de la 5,5% în octombrie, însă şomajul în rândul tinerilor se află la un nivel semnificativ, 22,9%”.
Interesant, bunăoară, numai că, pe aceeași chestiune a șomajului, Ministerul Muncii oferă un tabel pe sursa http://www.mmuncii.ro/j33/images/Date_lunare/Somaj_rata_112022.pdf, unde este scris că rata totală a șomajului era de numai 3.04% (238.512 persoane) în noiembrie 2022.
Probabil că statistica Ministerului Muncii se referă la șomajul neajustat sezonier, deși netul nu mi-a oferit explicația sau definiția ajustării sezoniere.
Ca să fie supa de date statistice mai condimentată, sursa https://economedia.ro/recensamant-2022-populatia-activa-a-scazut-cu-un-milion-de-persoane-aproape-11-milioane-de-romani-reprezinta-populatie-inactiva.html#.Y8FCMOqxWUk (eventual și sursa https://www.g4media.ro/76-milioane-de-romani-au-o-ocupatie-peste-11-milioane-sunt-inactivi-sau-someri.html) prezintă informații care adâncesc misterul muncii și al șomajului din România:
1. Populația activă a scăzut în 2022 față de 2011 la 8.185.049 persoane de la 9.180337 persoane;
2. Populația activă include 496.082 șomeri (peste 6%!);
3. Populația inactivă a scăzut în 2022 față de 2011 la 10.868.766 persoane de la 10.941.304 persoane;
4. Populația inactivă include 1.169.829 persoane casnice și 1.049.167 persoane întreținute de alte persoane; ce se înțelege de aici, că persoanele casnice nu sunt întreținute de nimeni?
5. Tot populația inactivă include 273.215 persoane întreținute din alte surse (ce o mai fi și asta?) și 498.815 persoane care ar avea o altă situație economică, neprecizată (asta nu e clară prin definiție).
Bine, și toți casnicii, întreținuții și cu situație economică neprecizată au sau nu au loc de muncă?
Evident, nu au loc de muncă. Dar asta nu înseamnă că sunt incluși pe listele de șomaj, ca să dea bine la minciunile în formă continuată președintelui și prim-miniștrilor de ocazie despre starea economică a României.
Ca să o luăm pe scurtătură, din cele 10.868.766 persoane inactive există:
a) 3.477.027 elevi și studenți;
b) 4.288.077 pensionari;
c) 3.103.662 persoane inactive pur și simplu, dar care nu sunt pe listele de șomeri!
Dacă s-ar include și aceste persoane pe listele șomerilor, atunci rata șomajului ar urca spre stele, adică ar depăși 30%!
Dar de aici constatăm imediat indiferența statului român față de munca cinstită, față de inițiativa privată și față de dorința de a se crea locuri de muncă.
Statul român, care, după cum am văzut, funcționează pe credite cu dobânzi nesimțite, nu își permite nici pe departe atâția cetățeni inactivi.
Într-o țară în care sărăcia este de minim 25% în rândul cetățenilor săi și cu un procent însemnat de copii care se culcă flămânzi, este oare absurd să credem că toți aceștia nu ar avea nevoie măcar de... produse de bază și de utilități, care ar putea fi produse prin muncă retribuită chiar de cei fără loc de muncă?
Mai mulți lucrători ar însemna mai multe taxe pe muncă și pe rezultatul muncii, adică mai mulți bani la bugetul de stat.
Dacă statul își dorește finanțare doar din credite neperformante și împovărătoare pentru cetățeni, atunci e clar că statul este compus din trădători care distrug românii și România!
Iar simplii cetățeni, dar și, mai ales, „academicienii”, „doctorii” și alți deținători de titluri „științifice” (cu caracter mai degrabă medieval decât real) se uită la starea României ca la un spectacol care nu îi privește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu