Exploatare a omului de către om generalizată, prin muncă subsalarizată la nivelul întregii Uniuni Europene!

De zeci de ani lumea nu prea știe de ce se mai duce la muncă. Costul vieții a devenit din ce în ce mai ridicat, în timp ce salariile s-au depreciat solidar cu puterea de cumpărare.

Dacă ne uităm la exemplul României, vedem că în loc de trai decent, statul român suprataxează cetățenii într-un asemenea hal, încât a ajuns să dea de la buget subvenții pentru hrană și energie la milioane de persoane care nu își pot susșine cheltuielile zilnice de primă necesitate din salarii, cu atât mai mult din pensii. Prețurile au devenit atât de aberante incât, de exemplu, „Pensionarii cu venituri de până la 1.830 lei pe lună vor beneficia de medicamente compensate cu 90%” (sursa: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/pensionarii-cu-venituri-de-pana-la-1-830-lei-pe-luna-vor-beneficia-de-medicamente-compensate-cu-90-2623275).

Nici că există o dovadă mai bună de sclavagism modern!

Dar, mai nou, avem exemplul Uniunii Europene, care a prelungit plafonarea prețurilor la gaze încă un an (sursa: https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/uniunea-europeana-prelungeste-plafonarea-preturilor-la-gaze-cu-inca-un-an-2620735), „ca o protecţie contra unor posibile şocuri ale preţurilor la energie”.

Munca este tot mai devalorizată în numele economiei de piață libere, ceea ce este o imbecilitate și o ticăloșie evidentă din partea politicienilor actuali.

Se spune în fals că statul nu poate interveni în politica de prețuri a firmelor, ceea ce este cu totul fals. Statul poate interveni oriunde, dacă are chef. Când a fost vorba să facă rău maselor, statul nu a ezitat niciodată. Dar când este vorba de normalitate, atunci statul mimează întotdeauna neputință.

Statul poate și trebuie să se implice în politica de prețuri a firmelor. De ce? Pentru că, de exemplu, la un moment dat s-ar putea să le vină ideea băieților „dăștepți” să ceară 1.000 de lei actuali pentru o pâine, 1.000 de lei actuali pentru un cartof, 1.000 de lei actuali pentru o roșie.

Sunt exemple absurde? Dar, atunci, cum sunt prețurile actuale la energie sau la medicamente sau la alimente?

Nu este costul actual al vieții la fel de absurd? Trăim într-o societate industrializată, tehnologizată, digitalizată și, mai nou, inteligentă artifical (chipurile).

Cum se face că productivitatea și eficiența au ajuns la stele, dar prețurile se tot umflă, în ciuda acestei productivități evidente?

Crizele economice sunt reale sau sunt create de călăii de la putere?

La ora actuală nu există niciun motiv rezonabil pentru creșteri de prețuri sau de taxe. Motive nerezonabile există întotdeauna: lăcomie fără limite a celor ce dețin puterea, paraziți ai banilor publici care trebuie constant întreținuți, imbecili și scelerați bolnavi de putere.