Prosteala comasării sau nu a alegerilor

Deja de câteva luni când butonez „teveul” pe la actualități dau peste știri și dezbateri despre comasarea sau nu a alegerilor.

Oare știu contribuabilii cât de mult plătesc parlamentarilor pentru întreținerea acestui circ politic exorbitant? Poate că așa ar înțelege mai bine de ce nu au bani de întreținere... Sau de haleală sau de medicamente, fiecare dintre cei cu posibilități reduse putând renunța după nevoi și după bunul plac la ce crede că-l afectează mai puțin.

Ca să o luăm pe scurtătură, din puctul meu de vedere e mai bine să fie comasate alegerile, pentru că, oricum, circa 70% din populație nu se va prezenta la vot. Cel puțin așa s-a văzut la ultimele alegeri.

Personal, garantez că nu mă voi prezenta la nicio alegere, comasată sau împrăștiată. Nu vreau să mă implic în rocada măscăricilor încravatați de la putere în numele mimării democrației.

La nivel de președinte, sunt sătul de „proiecte” precum „România lucrului bine făcut” (?!), „România educată” (?!), „România normală” (?!).

La nivel de parlament și de guvern am văzut doar împotrivire matematică în formă continuată față de prevederile Articolului 47 din Constituția României:

„Nivelul de trai
ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”.

Cu 40% dintre români săraci sau în risc de sărăcie și cu sute de mii de copii care se culcă flămânzi, cu recorduri europene sau mondiale la unele boli și la numărul de mame minore, traiul este crâncen de indecent în România. Mai e nevoie să amintesc că munca onestă nu acoperă nici măcar necesitățile de bază ale lucrătorilor și că guvernul dă cupoane-pomană pentru alimente și energie la milioane de români?

Dacă nerespectarea prevederilor Constituției României s-ar sancționa penal, atunci guvernul și parlamentarii ar trebui să ajungă cu celeritate (cu viteză maximă) în pușcărie. Dar legile sunt făcute de același parlament și de același guvern care s-ar merita după fapte la pușcărie, așa că este un evident conflict de interese între cetățenii defavorizați, chemați inutil la vot, și guvernanții și parlamentarii care au demonstrat din plin că urăsc electoratul și România.

Dacă va apărea o mișcare politică interesată de creșterea nivelului de trai al simplilor cetățeni, de cheltuirea responsabilă a banilor publici și de proiecte de prosperitate generală, atunci da, aș avea motive să mă duc la vot.

Dar șansele ca să apară vreodată așa ceva scad constant cu trecerea anilor.

Cât despre alegerile parlamentare, acestea mai degrabă ar trebui desființate, cu tot cu inutilul Parlament European, care habar nu am ce puteri pozitive are în favoarea cetățenilor europeni, dar pare să se fi remarcat în special prin protestele contemporane (actuale la momentul scrierii acestui articol) ale fermierilor europeni (!) și prin interpelarea  (probabil fără vreo consecință remarcabilă) Ursulei von der Leyen pe tema zecilor de miliarde paneuropene aruncate „coruptiv” în buzunarele grupurilor de interese pe vaccinurile anti Covid-19.

Deja din ultimii 30 de ani de democrație am reținut doar că politicienii cer constant cetățenilor să strângă cureaua, adică să-și accepte traiul indecent și restrictiv, în timp ce aceiași politicieni își legiferează constant creșteri de venituri și privilegii, la care se adaugă (atunci când se descoperă) venituri din practicarea... corupției. La care se adaugă venituri din reprezentarea grupurilor de interese, întotdeauna contrare intereselor simplilor cetățeni.

În concluzie, comasați, bre, alegerile. Nu am absolut niciun motiv să merg la vot.