După dezbaterile de circotecă în care temele care contează au fost constant ocolite, a apărut o nouă temă de „dezbatere” politico-mediatică „serioasă” a „sistemului”: niște poze de calitate execrabilă au monopolizat televiziunile de știri.
Se merge astfel pe tradiționala potecă fanatic-emoțională. Cei care țin necondiționat cu un candidat spun că adevărul e de partea lui, cei care țin necondiționat cu un alt candidat spun că adevărul e de partea acestuia, chiar dacă „adevărurile” sunt diametral opuse.
Am remarcat doar că a fost un nou prilej pentru ca Nicușor Dan și Crin Antonescu, împreună cu manipulatorii lor mediatici, să apară în prim plan și să aibă expunere mediatică nelimitată, în timp ce „umplutura” sau „ăștia” (cum spunea Nicușor Dan), adică ceilalți candidați au devenit inexistenți pentru televiziuni.
Practic nici nu mă interesează cine are dreptate. Nu pozele lu' Pește au creat datoria guvernamentală de circa 200 de miliarde de euro și nici nu vor achita aceste poze datoria guvernamentală.
Să acord credit nimicurilor „sistemului” sau nimicurilor statului veșnic paralel cu interesul național este mai presus de puterile mele.
Sigur că cei susținuți de marile partide și de marile grupuri de interese au cele mai mari șanse să căștige funcția de președinte, indiferent ce valoarea lor de „piață” și indiferent de gafele pe care le fac.
Dacă ar exista într-adevăr democrație, ar trebui garantat și dreptul de a nu fi ales un candidat pe baza votului liber exprimat de alegători.
Altfel spus, în dreptul fiecărui candidat ar trebui să existe pe buletinul de vot opțiunea „Nu doresc ca X (de exemplu concret Crin Antonescu, Nicușor Dan etc) să ajungă președinte al României.
Oricărui candidat care obține minim 60% voturi negative ar trebui să i se interzică accesul la funcția de președinte al României.
Pe bună dreptate, cum poți ajunge președinte împotriva voinței poporului, liber exprimată la vot?
Poate că astfel „ăștia”, adică acei candidați cotați cu sanse mici, vor avea șansa de a nu fi respinși de populație, deși sunt constant respinși și ingorați de „rechinii” politico-mediatici.
Funcția de președinte nu ar trebui să fie o fatalitate obligatorie. De fapt, nici funcțiile de parlamentar, primar etc.
Altfel, evident, verificat deja practic, ne trezim peste ani cu o datorie „democratică” de 200 de miliarde de euro, care, cică, ar fi rezultatul voinței poporului?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu