În aceste momente situația majorității românilor este jalnică.
Suntem conduși (sau, mai bine zis, stăpâniți) de o mafie politico-economică de la care nimeni nu are vreo așteptare pozitivă.
Traiul decent, pe care statul ar fi, chipurile, obligat să-l asigure românilor conform Art. 47 din Constituția României, a fost făcut praf după bunul plac al liderilor momentului și al predecesorilor.
Statul mafiot contemporan român se comportă abuziv și discreționar față de puterea de cumpărare a românilor, care este în aceste zile la un minim istoric.
În cadrul mai general, politicile publice actuale sunt în nota politicii postdecembriste a statului mafiot totalitar român, având un profund caracter antiromânesc.
Dintre marile mizerii cu care se confruntă statul în acest moment se disting cu ușurință, printre altele:
1. Cele peste 600.000.000 de euro pe care statul român trebuie să le achite către Pfeizer pentru milioanele de vaccinuri achiziționate inutil;
2. Programul SAFE, care îmbogățește patronii unei firme germane pe seama îndatorării românilor;
3. Banii acordați la secret (aparent fără limită de sumă) Ucrainei și Moldovei;
4. Legea salarizării, care umflă conturile privilegiaților și care scad veniturile celor care muncesc (deși guvernul susține altceva);
5. Creșterea datoriei publice cu circa 20 de miliarde de euro, la un total de circa 220 de miliarde de euro.
Pe plan extern, liderii României continuă să antreneze românii și România în conflicte care nu sunt ale lor și în care românii nu ar fi dorit să fie implicați.
Am devenit inamicii Rusiei prin solidaritate servilă la nivel înalt, manifestată de Nicușor Dan față de politica externă a UE; am devenit inamicii Iranului prin solidaritate servilă la nivel înalt, manifestată de Nicușor Dan și de guvern față de politica externă a SUA.
„Parcursul” european nu aduce niciun fel de viitor pozitiv pentru românul de rând, nici din punct de vedere economic, nici măcar din punct de vedere moral.
Dimpotrivă, pe lângă puterea de cumpărare deja făcută praf de liderii contemporani, românii au perspectiva întunecată de a deveni carne de tun într-un eventual război dorit de puterile occidentale împotriva Rusiei.
În concluzie, „parcursul european” înseamnă pentru românii de rând perspectiva sărăciei continue și a războiului.
Astfel de perspective ar trebui să ducă la o singură concluzie: actualul stat mafiot totalitar ar trebui distrus prin vot democratic de către popor și toți politicienii actuali ar trebui să dispară pentru totdeauna din politică.
Poate fi realizat un astfel de obiectiv în mod democratic de către simplii cetățeni?
Sub nicio formă, deși se spune că votul este liber și că nimeni nu poate pune ștampila la vot în locul alegătorului.
În fapt, majoritatea românilor habar nu au de democrație și de drepturi. Dorința românului de rând este să se integreze în corupția generalizată, să-și găsească un loc care să-i asigure prosperitatea călcându-și în picioare compatrioții (mai mult sau mai puțin metaforic).
Singurul ideal de țară coerent contemporan este dat de sloganul „BANI CU ORICE PREȚ ȘI CU ORICE MIJLOACE”.
Există cumva vreun curent popular de opinie de tipul „Să scadă deficitul”, „Să scadă datoria externă”, „Să se facă ordine odată pentru totdeauna în domeniul cheltuielilor publice ale statului”?
Nici vorbă. E de ajuns să mergi pe stradă ca să vezi ostilitatea plutind în aer; ca să se vadă că, în general, fiecare este pentru el; ca să se vadă că orice gest mărunt de amabilitate naturală față de o persoană necunoscută lipsește cu desăvârșire; ca să se vadă dorința disperată și absurdă de a face rău degeaba pur și simplu.
După lovitura de stat din decembrie 1989 poporul român s-a sălbăticit treptat. Puși constant în fața unor dificultăți economice insurmontabile, românii au ales calea cea mai simplă, anume de a lupta unii împotriva celorlalți și a supraviețui călcând pe cadavre (mai mult sau mai puțin metaforic), în locul căii mai complexe de a înțelege valorile democratice și de a-și descoperi și impune la putere lideri de valoare, care să ofere României parcursul către pace și prosperitate.
Așa că, o schimbare de fond a politicii interne și externe românești, pe baza unei schimbări a puterii realizate după exprimarea unui vot democratic al poporului „suveran”, este o imposibilitate matematică.
Iar o schimbare bazată pe ieșirea în stradă (mult propagată pe la televiziunile de știri) și pe vreo lovitură de stat ar înnoi doar vătafii banilor publici, nu și principiile de guvernare.
Circului stradal este expirat, după părerea mea. Conform istoriei, turma de nemulțumiți din stradă este manipulată de grupul de interese care vrea să obțină puterea; tăntălăii se bucură că a căzut vechiul regim, după care aceiași fraieri devin prizonierii noului regim, de obicei mai rău decât cel vechi.
Este relevant momentul din Iran, atunci când președintele Trump îndemna iranienii să emane „spontan” în stradă și să-și dărâme regimul (tot așa cum posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa liberă” îi îndemnau pe români să iasă în stradă până în 1989). Spre deosebire de români, iranienii mi se par mult mai educați, așa că apelul american la „emanație spontană” nu a prins.
Revoluțiile în care grupuri mari de oameni au mari idealuri nu mai există. Iar „emanațiile spontane” în era manipulării pe internet mi se par o glumă.
Societatea contemporană este o junglă a oportunismului.
Un popor incapabil să aibă principii morale și să aducă la putere lideri care să apere aceste principii nu există. Se poate numi cel mult o turmă. Este cazul poporului român, care s-a destrămat treptat după 1990. Ziua în care România se va destrăma ca țară s-ar putea să nu fie atât de îndepărtată. Nu de alta, dar sunt românii atât de disperați să-și apere sărăcia și corupția statului mafiot totalitar român?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu