Clanul Popescu confundă cu prea mare ușurință imposibilul cu aiuristicul.
Nu departe de poza cu slogan mincinos, la intersecția Căii 13 Septembrie cu Șoseaua Panduri, ne oripilează spectacolul sinistru și concret al bătăii de joc pe bani publici, oferit de autoritățile locale care își bat joc discreționar (și aparent perfect legal) de banii publici. Panourile solare sunt puse între crengile pomilor!!!
De ce nu le-ați pus, bre, direct în beci? Vede cineva unde e panoul solar în poza de mai jos?
Tudor Vladimirescu privește neputincios, cu scârbă, la „mărețele” „realizări” ale democrației mafiote postdecembriste. Băi, Tudorică, dacă știai ce va fi după tine poate că nu te mai lăsai omorât degeaba de greci. Valabil și pentru cei care se cred revoluționari pentru că au mierlit-o în 1989 ca să fie posibilă bătaia de joc contemporană. Lăsați-ne, bre, cu jertfele astea inutile! Trăiți-vă viața! Ori votați lideri care vă vor binele, ori stați acasă, mâncați, beți și distrați-vă! Așa veți avea numai de câștigat.
Tot nu v-ați săturat să puneți ștampila pe caraghioși, imbecili, nemernici, scelerați etc?
Popeștilor, pentru mine sloganul vostru „Continui să fac imposibilul posibil” se traduce prin „Sus mafia, jos patria!”.
Nu ar trebui să fie posibil, dar, în țara analfabeților funcționali, imposibilul a devenit de mult posibil.
