Ziua Unirii Principatelor, găsește societatea... dezbinată, așa cum este tradiția

Tradiția este vizibilă încă din Evul Mediu, când cei care își permiteau să fie „democrați” (adică aveau dreptul de a alege și chiar de a fi aleși) erau înregimentați în diverse grupuri de interese care se luptau pe viață și pe moarte pentru putere.

Pornind de la faptul că în zilele noastre România este un stat total debusolat, fără direcții și obiective de țară, cu un popor ajuns bătaia de joc a privilegiaților interni și externi, fără o putere politică dornică să întărească statul (ci doar mafia de stat) și să urmărească prosperitatea propriilor cetățeni; doresc să arăt că această stare de fapt există încă din Evul Mediu, cu referire directă la scurtele domnii din Valahia în perioada 1500-1600.

Unele domnii au durat câteva luni. Cea mai scurtă domnie a durat 4 (patru) zile! Unii domni au avut mai multe domnii scurte, fiind înlăturați și apoi revenind la putere până la omorârea lor de către adversarii politici. Unii domni au murit de tineri (de exemplu, la 16 ani, la 23 de ani, la 24 de ani, la 27 de ani).

Unii domnitori valahi au porecle „pitorești”: cel Rău (doi domnitori), Oaie Seacă, Înecatul, Turcitul, Surdul. Adevărați reprezentanți ai „interesului” național...

Grupurile de interese specifice acestei perioade sunt: dinastia Basarabilor, dinastia Drăculeștilor, Imperiul Otoman, Moldova, Transilvania, Austria  (Sfântul Imperiu Roman), Polonia, tătarii, familia Craioveștilor, boierii care se integrau politic în funcție de propriile posibilități și interese (și care cădeau adesea victime ale partidelor” adverse care ajungeau la putere). Adică o „democrație” nobiliară!

Iată domnitorii și perioadele de domnie în epoca respectivă:

1. Radu cel Mare, 1495-1508;
2. Mihnea cel Rău, 1508-1509;
3. Mircea al III-lea, 1509-1510;
4. Vlad cel Tânăr, 1510-1512;
5. Neagoe Basarab, 1512-1521;
6. Teodosie, 1521-1522;
7. Vlad Călugărul, 1522;
8. Radu de la Afumați, 1522-1523;
9. Vladislav al III-lea, 1523;
10. Radu Bădica, 1523-1524;
11. Radu de la Afumați, 1524;
12. Vladislav al III-lea, 1524;
13. Radu de la Afumați, 1524-1525;
14. Vladislav al III-lea, 1525;
15. Radu de la Afumați, 1525-1529;
16. Basarab al VI-lea, 1529;
17. Moise Vodă, 1529-1530;
18. Vlad Înecatul, 1530-1532;
19. Vlad Vintilă, 1532-1534;
20. Radu Paisie, 1534-1536;
21. Barbu Craiovescu al III-lea, 1536;
22. Radu Paisie, 1536-1539;
23. Șerban din Izvorani, 1539 (circa o lună din acel an);
24. Radu Paisie, 1539-1544;
25. Laiotă Basarab, între 27 aprilie 1544 și 2 iunie 1544;
26. Radu Paisie, 1544-1545;
27. Mircea Ciobanul, 1545-1552;
28. Radu Ilie, 1552-1553;
28. Mircea Ciobanul, 1553-1554;
29. Pătrașcu cel Bun, 1554-1557;
30. Mircea Ciobanul, 1557-1559;
31. Petru cel Tânăr, 1559-1568;
32. Alexandru al II-lea Mircea, 1568-1574;
33. Vintilă, a domnit numai 4 (patru) zile în anul 1574;
34. Alexandru al II-lea Mircea, 1574-1577;
35. Mihnea Turcitul, 1577-1583;
36. Petru Cercel, 1583-1585;
37. Mihnea Turcitul, 1585-1591;
38. Ștefan Surdul, 1591-1592;
39. Alexandru cel Rău, 1592-1593;
40. Mihai Viteazul (1593-1600; după 1600 a fost în slujba Imperiului Habsburgic).

Sursa pentru realizarea listei de mai sus: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_domnilor_%C8%9A%C4%83rii_Rom%C3%A2ne%C8%99ti..

O concluzie simplă și pur statistică: o domnie a durat în media 2,5 ani.

O altă concluzie: uniunea națională este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire de secole.

În general, în rândul „elitelor”, fiecare este pentru el cu toată nesimțirea. Restul e propagandă „unională” fără acoperire în fapte.