Planul Leyen de îmbogățire a gurpurilor de interese UE prin înarmarea inutilă a Europei

Conform sursei oficiale https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/defence-numbers/#0, cheltuielile pentru apărare în UE au fost:

   „2005: 149 de miliarde EUR
    2006: 154 de miliarde EUR
    2007: 154 de miliarde EUR
    2008: 159 de miliarde EUR
    2009: 154 de miliarde EUR
    2010: 150 de miliarde EUR
    2011: 148 de miliarde EUR
    2012: 147 de miliarde EUR
    2013: 147 de miliarde EUR
    2014: 147 de miliarde EUR
    2015: 151 de miliarde EUR
    2016: 155 de miliarde EUR
    2017: 164 de miliarde EUR
    2018: 174 de miliarde EUR
    2019: 186 de miliarde EUR
    2020: 198 de miliarde EUR
    2021: 214 miliarde EUR
    2022: 240 de miliarde EUR
    2023: 279 de miliarde EUR
    2024: 326 de miliarde EUR”.

Conform sursei https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_cheltuielile_militare, cheltuielile militare ale Rusiei în 2024 au fost de 149 miliarde de dolari.

Se remarcă imediat faptul că UE are cheltuieli militare cel puțin comparabile cu cele ale Rusiei, iar în anul 2024 cheltuielile militare ale UE erau cel puțin duble față de cele ale Rusiei.

Să înțeleg că, deși UE cheltuiește dublu față de Rusia pentru apărare, majoritatea banilor cheltuiți de UE în numele apărării sunt bani publici aruncați pe apa sâmbetei?

Mi se pare o dovadă evidentă de cheltuire ineficientă pentru apărare a banilor publici în Uniunea Europeană.

În aceste condiții, Ursula von den Leyen (învestită cu putere și influență la care Hitler doar putea să viseze pe vremea lui) vrea și mai mulți bani publici aruncați pe „apărare” și a propus europenilor unioniști o nouă „afacere” de sute de miliarde, după porcăria cu vaccinurile anti Covid-19: 800.000.000.000 (800 de miliarde) de euro pentru „apărarea” Europei (surse, de exemplu: https://romania.europalibera.org/a/uniunea-europeana-anunta-un-plan-de-inarmare-de-800-de-miliarde-de-euro-cuprinde-si-ajutor-militar-imediat-pentru-ucraina/33335597.html și https://www.euronews.ro/articole/europa-se-inarmeaza-cu-ce-costuri-si-de-unde-vor-fi-luati-banii).

Se pare că banii aruncați până acum de UE pentru apărare au fost destinați în special unor împăiați în grade militare și unor achiziții inutile, care nu au nimic comun cu apărarea efectivă a UE. Probabil că în toate statele UE au fost până acum fabrici de ofițeri superiori și de generali fără „portofoliu”.

Propaganda agresivă a sprijinitorilor găștii Leyen (din care face parte și puterea din România) întreține constant o psihoză anti Rusia, susținând că Rusia nu se va opri la Ucraina și că urmează să fie atacate state NATO; cetățenii chiar au fost sfătuiți panicard să aibe provizii pentru supraviețuire de minim 3 zile.

Cred că, personal, am rezerve de haleală în casă pentru minim două săptămâni, dar nu de grija vreunui conflict militar, ci pentru că nu-mi place să mă duc prea des la cumpărături. La câte E-uri sunt acum în alimentație, multe alimentele au o durabilitate îndelungată. Evident, unele alimente care se cer proaspete le cumpăr, totuși, mai des (mai ales fructe, dar bănuiesc că nimeni nu-și face rezerve de fructe pentru eventualitatea unui conflict militar).

Puterea din România, aparent crezându-se în deplină siguranță sub umbrela NATO și în dispreț față de interesul strategic național, a adoptat o politică provocatoare, distant conflictuală și arogantă față de Rusia, în concordanță cu alte state europene, unele foarte mici (dar tot membre NATO).

Ticăloșia găștii Leyen în privința creșterii cheltuielilor militare este evidentă dintr-un motiv foarte simplu: oricât de mari ar fi cheltuielile militare ale Uniunii Europene (până la un punct care oricum nu poate fi atins practic), acestea oricum nu ne pot proteja de o putere nucleară care poate ajunge în situația de a folosi arme nucleare.

Iar o prosteală militară clasică nu ar duce decât la pierderi inutile și masive de vieți omenești și la distrugeri imense, așa cum vedem că se întâmplă în Ucraina „marelui” Zelenski.

Până la un conflict militar cu Rusia, din ce în ce mai mulți cetățeni ai Uniunii Europene (majoritatea?) sunt preocupați să supraviețuiască genocidului economico-social care ține deja de zeci de ani loc de politici de prosperitate ale statelor Uniunii Europene.