Eternii caini vagabonzi

Am fost atacat de 3 ori in doua zile de cainii vagabonzi. Imi vedeam de treaba mea pe drumurile publice, ziua in amiaza mare, si asta se pare ca a deranjat javrele tinere si nelinistite. Singurul motiv pentru care nu am trecut inca la exterminarea patrupedelor absolut salbatice este acela ca nu am fost inca muscat, probabil datorita fizicului si reflexelor. Dar imediat ce se va intampla acest lucru, voi invoca legitima aparare, voi publica pe blog niste poze cu rani personale (daca o sa-mi mai arda de prosteala) si voi kilări fara regrete cel putin 40 de astfel de salbaticiuni care nu au ce cauta pe strazi in libertate.

Sunt cel putin 5 haite in proximitatea locuintei mele. Vara, cand mai dorm si cu geamul deschis, se aud in fiecare noapte latraturile odioase ale haitelor care se incaiera intre ele sau cu cetatenii care au nenorocul sa le calce teritoriul. Asa ca somnul imi este perturbat sistematic, la fel si linistea publica. Latraturile se aud si iarna, dar cel putin atunci geamurile sunt inchise.

Cainii vagabonzi sunt doar o fateta a terorismului psihologic la care puterea supune cetateanul. Mimandu-se drepturile animalelor se ignora drepturile cetatenilor la un mediu inconjurator sanatos (Constitutia Romaniei, Art. 35, alin. (1)). Sau poate ca muscaturile cainilor sunt ca intepaturile cu urzici: combat reumatismul.

Povestile acelea cu constructia adaposturilor pentru caini reprezinta doar demagogia obisnuita a statului dornic sa nu vada prea multi cetateni apucand pensia. Statul se gandeste probabil la strategia subtilizarii legalizate a contributiilor la fondul de pensii neutilizate. Niste cetateni stresati sau bolnavi psihic, cu probleme cardiace, sunt niste cetateni vulnerabili, mai usor de manevrat si cu durata de viata de maxim 60 de ani.

Tot zilele acestea am aparat o batrana de furia unor javre. Batrana mi s-a plans: "Doamne, ce frica mi-e de ei". Am mai vazut o fata care privea cu groaza catre o haita de caini care ii blocau drumul si care se plangea bunicii de langa ea: "Daca ma musca...". Nevasta mea, fiica mea, dar si fiul meu, se plang mereu de patrupedele odioase. Am vazut "live", in timp, persoane muscate de javre.

Nu cunosc pe nimeni care sa aprecieze pozitiv cainii vagabonzi. Mai putin autoritatile odioase si sinistre si cativa psihopati care se plictisesc pe acasa.

Sigur ca sunt obligat, la fel ca orice alt cetatean, sa accept aceasta situatie cretina si aberanta impotriva vointei mele. Tot ce pot sa fac momentan este sa transmit atat patrupedelor cat si, mai ales, autoritatilor indiferente, cele mai alese si distinse injuraturi de mamă.

Ne indreptam spre monarhie

In spatele vietii dezastruoase a romanilor se afla dorinta fortelor monarhiste de a reinstaura monarhia.

Situatia actuala a Romaniei seamana foarte bine cu situatia anterioara momentului decembrie 1989: nemultumire generalizata fata de situatia politica si economica.

Partidele politice sunt compromise si nu fac niciun efort sa se redreseze, avand in cadrul lor, chiar la varf, persoane care s-au declarat favorabile monarhiei.

Multe televiziuni ofera emisiuni avand ca subiect monarhia romaneasca, sisteme monarhiste externe, stiri mondene despre monarhi si rudele acestora, interviuri cu membri ai unor familii regale. In fapt, propaganda monarhista, desi forma de guvernamant a statului roman este republica.

Majoritatea romanilor sunt ruinati economic. Probabil ca se mizeaza pe iesirea in strada a nemultumitilor ca in 1989, urmand sa se "confiste" revolta spontana tot ca in 1989. Sau orice alt scenariu o mai fi pregatit, numai monarhie sa iasa.

Populism

Puterea a imprumutat bani pentru plata pensiilor si salariilor. Aceasta situatie este numita de putere populism.

Un vechi proverb spune: daca dai cuiva un peste, l-ai hranit o zi; daca il inveti sa pescuiasca, il hranesti toata viata.

Ce a facut puterea? A dat un peste cetatenilor? L-a dat, dar nu gratis, ci mai rau: cu imprumut si cu dobanda.

Este cea mai buna dovada ca puterea falimenteaza deliberat romanii si Romania. O putere responsabila ar fi investit banii imprumutati in locuri de munca, pentru ca locurile de munca nou create inseamna salarii platite angajatilor, pentru ca salariile platite angajatilor inseamna impozite pe salarii incasate de stat, iar salariile cheltuite de catre acesti angajati inseamna TVA incasat de stat.

In loc sa se intample asa, statul, aflat in deficit bugetar, a preferat sa plateasca salariile bugetarilor si pensiile din banii imprumutati. Astfel ca, neexistand locuri de munca nou create (desi exista o necesitate crancena de locuri de munca) care sa aduca bani in plus la buget, statul a luat cele mai sinistre masuri de saracire a cetatenilor pentru echilibrarea bugetului.

Sigur ca mai exista o posibilitate de echilibrare a bugetului: reducerea cheltuielilor publice fanteziste. Numai ca asta ar insemna reducerea profiturilor mafiei politico-economice de la putere.

Si atunci, unde e populismul?

Chiciura (2)

Chiciura (1)