Azi, 01.Septembrie.2020, Nicușor Dan era la Lupoaică și în fața noului Magazin București. Era însoțit de un cameraman și de un paznic, probabil.
Era chiar în drumul meu (pe la 17 și ceva); eu coboram spre stația lui 385 ca să mă întorc acasă. L-am recunoscut de la distanță. Nu era băgat în seamă de nimeni. Am trecut prin vecinănatea lui și mă uitam la el. Când am fost aproape de el s-a uitat și el la mine și a dat din cap a salut. Eu m-am uitat ceva mai urât, a înjurătură (pentru cine îmi înțelege limbajul feței) și am trecut mai departe, indiferent.
Multă lume se întreabă de unde va mai avea bani de haleală și facturi în continuare, iar ăstora le arde de vrăjeli și caterinci cu „proiecte”.
Mințiți-i, bre, pe ăia care nu se satură niciodată de minciunile voastre!
Ce nu mi-a plăcut niciodată la Nicușor Dan, la fel ca la nu prea mulți alții, este faptul că pare singurul deținător al unor informații cheie. Cum or fi intrat toate aceste informații doar în căpșorul lui?
Altă vulnerabilitate (din punctul meu de vedere) este că nu provine din rândul unor politicieni cu activitate continuă într-un partid, ci a fost băgat în față, la fel ca (de exemplu) Iohannis (ajuns peste noapte lider al PNL), Rareș Bogdan (ajuns peste noapte mare șmecher în PNL) și Dacian Cioloș (care a ajuns la un moment dat peste noapte mare, dar care nu a rămas prea mare în politică, pentru moment).
Adică partidele politice tradiționale sunt o spoială și o umplutură, cu membri inutili?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu