„Magia” consumismului de sărbători, generată și întreținută de cea mai mare minciună a umanității

Îndemnurile la dăruit musai în perioada asta, la mâncat și băut până ne ia salvarea la propriu, dar și urările de mai bine (total fără acoperire într-o epocă de înflorire fără precedent a răului în general) sunt la mare trecere în această perioadă.

Propaganda consumistică se îngână armonios cu creștinismul comercial și asociază toate acestea cu nașterea lui Isus, considerată în fals că s-a petrecut pe 25 decembrie.

Despre istoria Crăciunului se pot afla mai multe pe sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun, de unde am reținut ideea principală relevantă:
„Stabilirea datei exacte a nașterii lui Iisus a fost îndelung discutată.”.

Așa că am căutat pe internet explicații despre alegerea datei nașterii lui Isus conform religiei comerciale.

Conform sursei https://ro.wikipedia.org/wiki/Na%C8%99terea_lui_Iisus_Hristos#Data_na%C8%99terii,
 „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25 decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească, pentru a se celebra "renașterea soarelui".”.

Dar, conform aceleiași surse,
„Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua, nici luna acesteia.”.

În plus, Isus nu s-a născut iarna pentru că
„Iarna [oile] stăteau în staule, iar acest amănunt este suficient pentru a înțelege că data la care se ține de obicei Crăciunul, într-o lună de iarnă, este puțin probabil să fie corectă, deoarece Evanghelia spune că păstorii se aflau pe câmp".

Este clar că Biblia a considerat că irelavantă data când Isus a venit în trup pe pământ.

Motivul este simplu: Isus este atemporal, fiind asociat cu veșnicia, după cum este scris în Biblie:
[Ioan, 1:1]
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”.
[Proverbele, 8:22 și 8:23]
„Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.”.
[Mica, 5:2]
„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”.
[Evrei, 13:8]
„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”.

Așa că, tot în Biblie este scris exact opusul tradițiilor de Crăciun:
[Evrei, 13:9]
„Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”.

Buuun, și acum, după ce am aflat toate acestea, ce fac eu în perioada asta?

Printre altele, am vorbit cu nevastă-mea mai demult și i-am spus că pentru mine Crăciunul nu înseamnă nimic din punct de vedere religios.

Din punct de vedere consumistic, e clar: ar trebui să mâncăm și să bem ca porcii. De ani buni nu mai fac pregătiri, cheltuielile pentru masa de Crăciun sunt practic 0, cumpăr în general haleala STAS de toate zilele, dar, în contrapondere, mergem la soacră-mea pe 24 decembrie, ca să nu ne asociem cu data Crăciunului consumistic.

Iar soacră-mea face toate pregătirile tradiționale, mult peste necesarul oricui.

Masa respectivă se desfășoară cam așa:

Soacra: „Marius, ce fac, încălzesc sarmalele?”.
Eu: „Mai târziu, de-abia am terminat aperitivele.”.
Soacra: „Bine, mă duc să le încalzesc. Câte vrei, 5?”.
Eu: „Nu, două.”.
Soacra insistă: „5?”.
Eu: „Nu, două.”.
Soacra vine cu sarmalele: „Uite, ți-am pus 5.”.
Eu, fără tragere de inimă: „Mulțumesc!”.
Soacra, după ce mâncăm sarmalele: „Să încălzesc friptura?”.
Eu, înspăimântat: „Păi de-abia am terminat sarmalele.”.
Soacră-mea nu se lasă: „Hai să încălzesc și friptura.”.
Atunci nu mă las nici eu: „Eu mă duc pe afară.”.
Soacra: „Unde te duci?”.
Eu: „Nu știu, undeva departe.”.
Soacra: „Să vii repede că se răcește friptura.”.

Hi, hi! Cozonacul e încă departe!

Mulțumesc Tatălui cel ceresc. Sunt vremuri rele și grele pentru multă lume; în ciuda progresului tehologic, informatic și în ciuda apariției așa zisei inteligențe artificiale, forte multă lume trăiește în lipsuri și suferă adesea de foame. Dar mie hrana destinată stomacului nu mi-a lipsit. În schimb hrana spirituală (adică trupul și sângele lui Isus) nu mi-a fost niciodată suficientă, din păcate.