E important ca povestea sa inceapa cu o formula spectacol. Ceva in genul "Oceanul era manios in acea zi, prieteni". Asa ca zic si eu: "se anuntase o zi insorita cu maxima de 15 grade, deci nu mi-am mai luat geaca rezistenta la friguri polare". In lumea reala, iata prima impresie la fata locului. Chiciura! Brrr!

Raul: incolor, inodor si insipid?

Cel mai greu e sa gasesti poteca cea buna. Am luat-o pe aici. La un moment dat s-a terminat. Cum e posibil? Adica sunt unii care merg pe aici 100 de metri si apoi se intorc?

La cate poze cu frunze am, e bine sa fie si una cu ace.

Mai ard o poza "hoinarind" prin padure in cautarea potecii marcate.

Inca nu m-am indepartat prea mult de Rua (Pragelato), altitudine circa 1500 m.
Pana pe Albergian (altitudine 3043 m) mai e cam tot atat.

Nu rezist cand vad aceste macese de munte si le introduc si pe ele in poveste.

Ca sa dau de poteca o iau in sus prin padure.

Ce padure!