Am selectat citate din vorbele lui Isus adresate lumii de pe sursa http://biblia.resursecrestine.ro/ioan.
[Ioan 8.31.; 8.32.]
Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
[Ioan 8.42. pana la 8.47.]
Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
[Ioan 8.51.]
Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”
[Ioan 8.58.]
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
[Ioan 9.39.; 9.40.; 9.41.]
Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”
Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.”
[Ioan 10.17.; 10.18.]
„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
[Ioan 10.24.; 10.25.]
Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.”
[Ioan 10.30.]
„Eu şi Tatăl una suntem.”
[Ioan 10.37.; 10.38.]
„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
[Ioan 11.25.; 11.26.]
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
[Ioan 12.23. pana la 12.27.]
Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!”
[Ioan 12.31.; 12.32.]
„Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”
[Ioan 12.35.; 12.36.]
Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.”
[Ioan 12.44. pana la 12.50.]
Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
[Ioan 13.12. pana la 13.17.]
După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.
Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”
[Ioan 13.34.; 13.35.]
„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
[Ioan 14.6.; 14.7.]
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”
[Ioan 14.9. pana la 14.17.]
Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?
Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;
şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;
şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”
[Ioan 14.21.]
„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
[Ioan 14.23.; 14.24.]
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.”
[Ioan 15.1. pana la 15.14.]
„Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.
Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.
Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.
Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.
Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.
Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.
V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.
Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.”
[Ioan 15.18. pana la 15.27]
„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.
Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”
[Ioan 16.7.; 16.8.]
„Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”
[Ioan 16.13.]
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”
[Ioan 16.28.]
"Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”
[Ioan 16.32.; 16.33.]
„Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
[Ioan 17.1.; 17.2.; 17.3.]
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
[Ioan 17.17.]
„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”
[Ioan 17.21. pana la 17.26.]
„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”
[Ioan 18.37.]
„Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
[Ioan 12.37. pana la 12.40.]
Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
[Ioan 12.43.]
Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
sâmbătă, 4 mai 2013
vineri, 3 mai 2013
Ce cere Biblia si ce face lumea
Am preluat cateva recomandari facute in Biblie catre cei care doresc sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, de pe sursa http://biblia.resursecrestine.ro/:
[Galateni 5.16. pana la 5.26.]
"Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii."
Dupa ce am vazut ce recomanda Biblia sa facem, am parcurs cateva pagini de internet pe tema obiceiurilor, traditiilor si superstitiilor (foarte bine zis!) de Paste. Desi majoritatea "crestinilor" din Romania considera sfinte cele descrise mai jos, nimic nu este cerut de Biblie. In fapt, la fel ca si cu ocazia altor momente religioase (de exemplu Craciunul), amintirea mortii si invierii lui Isus este transformata intr-un ritual al imbuibarii. Niste porunci omenesti (cum bine este scris in Biblie) indeparteaza pe oameni de Dumnezeu si de adevarul despre Isus.
Am preluat de pe sursa http://www.gorj-domino.com/pastele-la-romani-traditii-obiceiuri-superstitii/.
"Ziua de Sâmbătă Mare este un moment tensionat în fiecare casă, momentul în care toate gospodinele au multe de pregătit pentru ca pe masa din prima zi de Paşte să se găsească toate preparatele tradiţionale: ouă roşii, pască şi carne de miel."
Pai, daca preparatele mentionate sunt traditionale, inseamna ca nu sunt obligatorii. Ce rost are atunci aceasta tensiune inutila? A ordonat Biblia sa fie ouă roşii, pască şi carne de miel pe masa de Paste? De ce trebuie inlocuit Cuvantul lui Dumnezeu cu traditia?
"Pe masa de Paşte trebuie neapărat să existe ouă roşii, obicei transmis din timpuri străvechi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos. Una dintre legendele ajunse până la noi spune că însăşi Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit."
Pai daca obiceiul oualor rosii exista cu 2000 de ani inainte de Isus, inseamna ca nu are nicio legatura cu Isus. Dupa care, in paragraful citat se spune explicit ca exista doar o legenda despre o anumita actiune a mamei lui Isus, actiune care nu se regaseste in Biblie. Cautand in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/) "oua rosii", se constata ca aceasta expresie nu exista acolo.
"Se crede că mielul de Paşte este bine să fie sacrificat în Vinerea Mare făcându-se, în acest fel, o apropiere între sacrificiul lui Hristos, care este răstignit, şi cel al mielului, care este unul din simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creştine, era reprezentat Domnul Iisus Hristos. Friptura de miel şi drobul sunt feluri de mâncare care trebuie să se găsească pe masa de Paşte a tuturor creştinilor."
Formularea "se crede ca" ne arata ca este vorba de superstitii. Dar pentru creduli este suficient. Cautand in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/) cuvantul "drob", se constata ca acest cuvant nu este mentionat nici macar o singura data!
"Pasca, alt simbol al Paştelui şi Învierii, vorbeşte prin forma ei şi prin ingredientele folosite, de ceea ce înseamnă trupul lui Hristos. Pasca are întotdeauna forma rotundă, care o leagă de discul solar, cel ce este menit să crească şi să dea vigoare întregii vegetăţii şi oamenilor."
Pasca este un alt fel de mancare nementionat de Biblie si alta forma aberanta de manifestare a religiei false. Nu stiu cum vorbeste prin forma ei de ceea ce inseamna trupul lui Isus. Daca pasca are intotdeauna forma rotunda, inseamna ca trupul lui Isus era rotund?
Nu stiu cum vorbeste pasca prin ingredientele ei de ceea ce inseamna trupul lui Isus, si cred ca nimeni nu poate explica acest lucru. M-am uitat pe internet la o reteta de pasca traditionala, sursa http://www.culinar.ro/retete/dulciuri/aluaturi/pasca-traditionala/48/2/26761/.
Am gasit la ingrediente:
"Pentru aluat:
1 kg faina
5 galbenusuri
100 gr unt
100 gr smantana
200 gr zahar
25 gr drojdie
100 ml lapte
1 esenta rom
coaja de portocala rasa
1 praf sare Umplutura:
1 kg branza de vaci bine scursa
3 oua + 2 galbenusuri
3 linguri smantana groasa
250 gr zahar pudra
100 gr stafide
2 linguri gris
coaja de lamaie rasa
2 esente rom
2 plicuri zahar vanilat
2 oua pentru uns"
Mi se pare absolut ridicol sa caut o corespondenta intre aceste ingrediente (de exemplu: esenta de rom, gris, branza de vaci bine scursa) si ce inseamna trupul lui Isus. Dar credulii isi pot exprima liber opiniile si pot oferi explicatii.
"Sâmbătă seara, în ţinuta de sărbătoare, îmbrăcaţi cu haine noi, aşa cum cere tradiţia, oamenii merg la slujba de Înviere, unii din credinţă, alţii din obişnuinţă."
La cata saracie este in Romania de azi, m-as mira sa aiba tot romanul haine noi. Dar, dupa cum este scris in citat, este doar o traditie.
"Lumânarea, poate cel mai important simbol al Învierii, reprezintă biruinţa vieţii asupra morţii şi a binelui asupra răului. Tradiţia spune că, după slujbă, lumânarea trebuie adusă acasă aprinsă. Lumânarea de la Înviere nu se aruncă, ci este păstrată cu sfinţenie pentru a fi aprinsă la necazuri. Conform credinţei populare, lumânarea de Înviere se aprinde în faţa unei icoane în caz de primejdie sau necazuri mari, la cutremure şi vreme rea."
Lumanarea este un simbol ridicol, mincinos si periculos. Lumina adevarata, care lumineaza pe orice om venind in lume, este intelepciunea. Este scris in Biblie. Din nou trebuie remarcat in citatul de mai sus ca se vorbeste de traditie si nu de cerinte ale Bibliei. Credinta populara este, evident, contrara Bibliei, pentru ca, in timp ce Biblia interzice inchinarea la idoli, credinta populara, in prostia ei, cere credulilor, necunoscatorilor adevarului si celor care refuza sa primeasca adevarul sa detina icoane in casa, incalcandu-se astfel primele doua porunci ale lui Dumnezeu:
[Exodul 20.1. pana la 20.6.]
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."
Alta superstitie adresata credulilor:
"Dimineaţa, în ziua de Paşte, toţi ai casei, ca să fie sănătoşi şi să aibă spor în tot ceea ce fac, trebuie să se spele pe față cu apă dintr-o cană în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint."
Ultima prosteala pe care o pun in evidenta este cu iepurele:
"Un moment deosebit de important aşteptat, mai ales de copii, este venirea Iepuraşului. Se crede că Iepuraşul de Paşte îşi are originea în credinţele pre-creștine ale fertilităţii."
Si aici este corect spus: "se crede". Si in acest caz, credintele pre-crestine s-au transformat in ritualuri consumistice, fara nicio legatura cu Isus. Venirea iepurelui reprezinta doar un ritual mincinos prin care copiii sunt prostiti de mici si li se ofera o imagine evident falsa despre Dumnezeu, Isus si adevar. Iepurele este mentionat in Biblie, in Levitic si Deuteronom, la interdictii alimentare.
[Galateni 5.16. pana la 5.26.]
"Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii."
Dupa ce am vazut ce recomanda Biblia sa facem, am parcurs cateva pagini de internet pe tema obiceiurilor, traditiilor si superstitiilor (foarte bine zis!) de Paste. Desi majoritatea "crestinilor" din Romania considera sfinte cele descrise mai jos, nimic nu este cerut de Biblie. In fapt, la fel ca si cu ocazia altor momente religioase (de exemplu Craciunul), amintirea mortii si invierii lui Isus este transformata intr-un ritual al imbuibarii. Niste porunci omenesti (cum bine este scris in Biblie) indeparteaza pe oameni de Dumnezeu si de adevarul despre Isus.
Am preluat de pe sursa http://www.gorj-domino.com/pastele-la-romani-traditii-obiceiuri-superstitii/.
"Ziua de Sâmbătă Mare este un moment tensionat în fiecare casă, momentul în care toate gospodinele au multe de pregătit pentru ca pe masa din prima zi de Paşte să se găsească toate preparatele tradiţionale: ouă roşii, pască şi carne de miel."
Pai, daca preparatele mentionate sunt traditionale, inseamna ca nu sunt obligatorii. Ce rost are atunci aceasta tensiune inutila? A ordonat Biblia sa fie ouă roşii, pască şi carne de miel pe masa de Paste? De ce trebuie inlocuit Cuvantul lui Dumnezeu cu traditia?
"Pe masa de Paşte trebuie neapărat să existe ouă roşii, obicei transmis din timpuri străvechi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos. Una dintre legendele ajunse până la noi spune că însăşi Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit."
Pai daca obiceiul oualor rosii exista cu 2000 de ani inainte de Isus, inseamna ca nu are nicio legatura cu Isus. Dupa care, in paragraful citat se spune explicit ca exista doar o legenda despre o anumita actiune a mamei lui Isus, actiune care nu se regaseste in Biblie. Cautand in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/) "oua rosii", se constata ca aceasta expresie nu exista acolo.
"Se crede că mielul de Paşte este bine să fie sacrificat în Vinerea Mare făcându-se, în acest fel, o apropiere între sacrificiul lui Hristos, care este răstignit, şi cel al mielului, care este unul din simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creştine, era reprezentat Domnul Iisus Hristos. Friptura de miel şi drobul sunt feluri de mâncare care trebuie să se găsească pe masa de Paşte a tuturor creştinilor."
Formularea "se crede ca" ne arata ca este vorba de superstitii. Dar pentru creduli este suficient. Cautand in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/) cuvantul "drob", se constata ca acest cuvant nu este mentionat nici macar o singura data!
"Pasca, alt simbol al Paştelui şi Învierii, vorbeşte prin forma ei şi prin ingredientele folosite, de ceea ce înseamnă trupul lui Hristos. Pasca are întotdeauna forma rotundă, care o leagă de discul solar, cel ce este menit să crească şi să dea vigoare întregii vegetăţii şi oamenilor."
Pasca este un alt fel de mancare nementionat de Biblie si alta forma aberanta de manifestare a religiei false. Nu stiu cum vorbeste prin forma ei de ceea ce inseamna trupul lui Isus. Daca pasca are intotdeauna forma rotunda, inseamna ca trupul lui Isus era rotund?
Nu stiu cum vorbeste pasca prin ingredientele ei de ceea ce inseamna trupul lui Isus, si cred ca nimeni nu poate explica acest lucru. M-am uitat pe internet la o reteta de pasca traditionala, sursa http://www.culinar.ro/retete/dulciuri/aluaturi/pasca-traditionala/48/2/26761/.
Am gasit la ingrediente:
"Pentru aluat:
1 kg faina
5 galbenusuri
100 gr unt
100 gr smantana
200 gr zahar
25 gr drojdie
100 ml lapte
1 esenta rom
coaja de portocala rasa
1 praf sare Umplutura:
1 kg branza de vaci bine scursa
3 oua + 2 galbenusuri
3 linguri smantana groasa
250 gr zahar pudra
100 gr stafide
2 linguri gris
coaja de lamaie rasa
2 esente rom
2 plicuri zahar vanilat
2 oua pentru uns"
Mi se pare absolut ridicol sa caut o corespondenta intre aceste ingrediente (de exemplu: esenta de rom, gris, branza de vaci bine scursa) si ce inseamna trupul lui Isus. Dar credulii isi pot exprima liber opiniile si pot oferi explicatii.
"Sâmbătă seara, în ţinuta de sărbătoare, îmbrăcaţi cu haine noi, aşa cum cere tradiţia, oamenii merg la slujba de Înviere, unii din credinţă, alţii din obişnuinţă."
La cata saracie este in Romania de azi, m-as mira sa aiba tot romanul haine noi. Dar, dupa cum este scris in citat, este doar o traditie.
"Lumânarea, poate cel mai important simbol al Învierii, reprezintă biruinţa vieţii asupra morţii şi a binelui asupra răului. Tradiţia spune că, după slujbă, lumânarea trebuie adusă acasă aprinsă. Lumânarea de la Înviere nu se aruncă, ci este păstrată cu sfinţenie pentru a fi aprinsă la necazuri. Conform credinţei populare, lumânarea de Înviere se aprinde în faţa unei icoane în caz de primejdie sau necazuri mari, la cutremure şi vreme rea."
Lumanarea este un simbol ridicol, mincinos si periculos. Lumina adevarata, care lumineaza pe orice om venind in lume, este intelepciunea. Este scris in Biblie. Din nou trebuie remarcat in citatul de mai sus ca se vorbeste de traditie si nu de cerinte ale Bibliei. Credinta populara este, evident, contrara Bibliei, pentru ca, in timp ce Biblia interzice inchinarea la idoli, credinta populara, in prostia ei, cere credulilor, necunoscatorilor adevarului si celor care refuza sa primeasca adevarul sa detina icoane in casa, incalcandu-se astfel primele doua porunci ale lui Dumnezeu:
[Exodul 20.1. pana la 20.6.]
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."
Alta superstitie adresata credulilor:
"Dimineaţa, în ziua de Paşte, toţi ai casei, ca să fie sănătoşi şi să aibă spor în tot ceea ce fac, trebuie să se spele pe față cu apă dintr-o cană în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint."
Ultima prosteala pe care o pun in evidenta este cu iepurele:
"Un moment deosebit de important aşteptat, mai ales de copii, este venirea Iepuraşului. Se crede că Iepuraşul de Paşte îşi are originea în credinţele pre-creștine ale fertilităţii."
Si aici este corect spus: "se crede". Si in acest caz, credintele pre-crestine s-au transformat in ritualuri consumistice, fara nicio legatura cu Isus. Venirea iepurelui reprezinta doar un ritual mincinos prin care copiii sunt prostiti de mici si li se ofera o imagine evident falsa despre Dumnezeu, Isus si adevar. Iepurele este mentionat in Biblie, in Levitic si Deuteronom, la interdictii alimentare.
joi, 2 mai 2013
Materie, spirit, societate, adevar, credinta si credulitate
Traim in univers.
In mod direct, percepem universul prin spatiu, timp si materie.
Starea unei parti din univers poate fi definita de un anumit moment dat, de spatiul care limiteaza acea parte de univers si de materia care compune acea parte de univers.
In mod evident, universul este intr-o continua miscare. Deci este intr-o continua transformare.
Desi miscarea universului pare aleatoare, deci si transformarea pare haotica, totusi, miscarea si transformarea au loc dupa legi clare, care se aplica intotdeauna atunci cand diverse structuri din univers interactioneaza.
Legile de orice fel nu sunt, evident, materiale. Totusi, ele exista. Legile fizicii, de exemplu, exista independent de vointa noastra si nu pot fi schimbate. La fel si legile matematicii.
Intelegem, deci, ca legile care guverneaza materia sunt invariabile. Dar, cunoscand aceste legi, sau o parte din aceste legi, putem produce modificari ale materiei sau a unei parti din materie in sensul dorit de noi. Cunoscand anumite legi, putem intelege cauza care a generat o anumita modificare a unei parti de materie.
Daca legile de orice fel nu sunt materiale, atunci, evident, legile tin de spirit. Sau legile sunt spirituale.
Intelegem, deci, ca realitatea este definita de spatiu, timp, materie si legi.
Daca am cunoaste in totalitate modul in care materia ocupa spatiul la un moment dat si integralitatea legilor dupa care evolueaza, am putea spune ca detinem adevarul absolut despre univers asa cum il cunoastem si il percepem. Cunoscand dispunerea materiei in spatiu la un moment dat si totalitatea legilor care guverneaza universul, am putea intelege modul in care evolueaza universul.
Evident, acest lucru este imposibil, si poate ca nici nu este util, cel putin in acest moment.
Dar se pot cunoaste adevaruri partiale despre parti din univers si despre o parte din legile care guverneaza acel mic univers. In acest fel, parti din univers devin controlabile si se poate influenta evolutia lor in sensul dorit de noi. De exemplu, se cunosc legile motoarelor cu ardere interna, legile rezistentei materialelor, legile tehonologiei de constructie; aplicandu-le, s-au realizat motoare cu ardere interna.
Cei care cunosc adevaruri sunt definiti ca intelepti. Cu cat se cunosc mai multe adevaruri, cu atat sunt considerati mai intelepti cei care le cunosc. Iar cei care nu cunosc adevaruri sunt definiti ca prosti.
In general, in calitatea noastra de oameni, gandim si percepem in special componenta materiala a universului. Simturile ne dau informatii primare despre universul material. Legile nu sunt percepute prin simturi, ci prin inteligenta.
Complexitatea universului (chiar si numai a celui material) este relevata prin analizarea si sintetizarea inteligenta a informatiilor oferita de simturi.
Despre universul spiritual cunoastem inca extrem de putin. Intelegem faptul ca exista legi care guverneaza materia. Dar toate aceste legi sunt doar o componenta statica a universului spiritual.
Conform Bibliei, exista spirite, adica entitati inzestrate cu vointa proprie si cu capacitate de a influenta materia.
Spiritul suprem este Jehova, creatorul universului, inclusiv al Pamantului si al oamenilor. Din moment ce Jehova a creat universul, Jehova detine adevarul absolut despre univers.
Este scris, de exemplu:
[Psalmii 119.89.; 119.90.; 119.91.]
"Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. "
[Psalmii 148.3.; 148.4.; 148.5.; 148.6.]
"Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute,
le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca."
[Ioan 6.63.]
"Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă."
Trebuie remarcat deci ca este scris ca Jehova a creat universul, inclusiv viata, si ca intreg universul este guvernat de legi.
Sta in puterea fiecaruia sa cunoasca macar o mica parte din legile universului, lasate de Jehova, si sa traiasca in concordanta cu ele. Cu atat mai mult cu cat Biblia a oferit explicit si legile sociale simple dupa care ar trebui sa traiasca oamenii:
[Matei 22.37. pana la 22.40.]
"Isus i-a răspuns: "„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.""
Daca societatea umana ar respecta aceste legi simple, atunci societatea ar trai in armonie cu Jehova si nu ar exista probleme. Este scris foarte clar:
[Deuteronomul 10.12.; 10.13.; 10.14.]
"Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el."
Cu toate acestea, societatea respinge aceste legi, astfel ca traim intr-o lume in care nu exista cunostinta de Dumnezeu, si intr-o lume guvernata de faradelege, dominata de minciuna, hotie si asasinat, toate acestea fiind realizate in primul rand de liderii politici si de cei care au pretentia ca sunt lideri spirituali.
Daca liderii politici si spirituali ar urmari intr-adevar sa faca o lume mai buna, atunci lumea ar fi mai buna. Dar liderii politici si spirituali nu urmaresc decat lacomia personala, astfel incat vedem ca economia mondiala este dominata de coruptie la varf, ca banii publici sunt aruncati pe afaceri clientelare peste tot in lume, in timp ce foarte multi oameni se zbat in somaj si saracie, ca exista foamete si boli, ca se inventeaza si se intretin razboaie, ca exista violenta si ca legea actuala a oamenilor este foarte permisiva cu violenta, ca exista sclavie si ca oamenii mai slabi sunt calcati in picioare de cei mai tari fara mila.
Cum este posibil asa ceva, cand o mare parte din lume se declara crestina (in Romania, de exemplu, statisticile spun ca aproximativ 90% dintre romani sunt crestini ortodocsi)?
Tot in Biblie avem raspunsul:
[Marcu 7.6.; 7.7.]
"Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.””"
Un bun exemplu de porunca omeneasca (extrem de primitiva dupa parerea mea) este cea legata de jumulitul salciilor de Florii. Dar turmele de ortodocsi prefera sa se uite in gura popilor decat sa caute Adevarul lui Jehova.
Toti spera sa fie mantuiti si cred ca prostii (Imi pare rau, dar asta e adevarul!) ca li se vor ierta pacatele in acest fel.
Chiar si in Biblia ortodoxa este scris, in legatura cu intrarea lui Isus in Ierusalim:
[Matei 21.8.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=21:
"Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,"
[Marcu 11.8.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=11:
"Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini."
[Luca 19.36.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=19:
"Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale."
[Ioan 12.13.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=12:
"Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!"
Unde scrie ca lumea presara ramuri de salcii in fata lui Isus? Unde scrie in Biblie ca lumea trebuie sa se duca la biserica cu ramuri de salcii ca sa le sfinteasca popa? Nu mai zic ca, la indemnul popilor, lumea pune apoi ramurile de salcii "sfintite" la... icoane?!
Biblia este atat de plina de interdictii cu privire la inchinarea la idoli, incat mi-ar fi aproape imposibil sa le citez pe toate. Iar icoanele sunt idoli. Este suficient sa redau prima porunca din Biblie:
[Exodul 20.1. pana la 20.6.]
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."
Dar stim ca, desi Isus a venit in trup pe pamant, este mai presus de toti si a marturisit despre cele ceresti, nimeni nu primeste marturia lui, cu consecintele firesti, dupa cum este scris:
[Ioan 3.31. pana la 3.36.]
"Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.
El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Pana la urma, problemele si le fac oamenii singuri, atunci cand aleg sa se impotriveasca adevarului si, implicit, lui Dumnezeu.
In mod direct, percepem universul prin spatiu, timp si materie.
Starea unei parti din univers poate fi definita de un anumit moment dat, de spatiul care limiteaza acea parte de univers si de materia care compune acea parte de univers.
In mod evident, universul este intr-o continua miscare. Deci este intr-o continua transformare.
Desi miscarea universului pare aleatoare, deci si transformarea pare haotica, totusi, miscarea si transformarea au loc dupa legi clare, care se aplica intotdeauna atunci cand diverse structuri din univers interactioneaza.
Legile de orice fel nu sunt, evident, materiale. Totusi, ele exista. Legile fizicii, de exemplu, exista independent de vointa noastra si nu pot fi schimbate. La fel si legile matematicii.
Intelegem, deci, ca legile care guverneaza materia sunt invariabile. Dar, cunoscand aceste legi, sau o parte din aceste legi, putem produce modificari ale materiei sau a unei parti din materie in sensul dorit de noi. Cunoscand anumite legi, putem intelege cauza care a generat o anumita modificare a unei parti de materie.
Daca legile de orice fel nu sunt materiale, atunci, evident, legile tin de spirit. Sau legile sunt spirituale.
Intelegem, deci, ca realitatea este definita de spatiu, timp, materie si legi.
Daca am cunoaste in totalitate modul in care materia ocupa spatiul la un moment dat si integralitatea legilor dupa care evolueaza, am putea spune ca detinem adevarul absolut despre univers asa cum il cunoastem si il percepem. Cunoscand dispunerea materiei in spatiu la un moment dat si totalitatea legilor care guverneaza universul, am putea intelege modul in care evolueaza universul.
Evident, acest lucru este imposibil, si poate ca nici nu este util, cel putin in acest moment.
Dar se pot cunoaste adevaruri partiale despre parti din univers si despre o parte din legile care guverneaza acel mic univers. In acest fel, parti din univers devin controlabile si se poate influenta evolutia lor in sensul dorit de noi. De exemplu, se cunosc legile motoarelor cu ardere interna, legile rezistentei materialelor, legile tehonologiei de constructie; aplicandu-le, s-au realizat motoare cu ardere interna.
Cei care cunosc adevaruri sunt definiti ca intelepti. Cu cat se cunosc mai multe adevaruri, cu atat sunt considerati mai intelepti cei care le cunosc. Iar cei care nu cunosc adevaruri sunt definiti ca prosti.
In general, in calitatea noastra de oameni, gandim si percepem in special componenta materiala a universului. Simturile ne dau informatii primare despre universul material. Legile nu sunt percepute prin simturi, ci prin inteligenta.
Complexitatea universului (chiar si numai a celui material) este relevata prin analizarea si sintetizarea inteligenta a informatiilor oferita de simturi.
Despre universul spiritual cunoastem inca extrem de putin. Intelegem faptul ca exista legi care guverneaza materia. Dar toate aceste legi sunt doar o componenta statica a universului spiritual.
Conform Bibliei, exista spirite, adica entitati inzestrate cu vointa proprie si cu capacitate de a influenta materia.
Spiritul suprem este Jehova, creatorul universului, inclusiv al Pamantului si al oamenilor. Din moment ce Jehova a creat universul, Jehova detine adevarul absolut despre univers.
Este scris, de exemplu:
[Psalmii 119.89.; 119.90.; 119.91.]
"Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. "
[Psalmii 148.3.; 148.4.; 148.5.; 148.6.]
"Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute,
le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca."
[Ioan 6.63.]
"Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă."
Trebuie remarcat deci ca este scris ca Jehova a creat universul, inclusiv viata, si ca intreg universul este guvernat de legi.
Sta in puterea fiecaruia sa cunoasca macar o mica parte din legile universului, lasate de Jehova, si sa traiasca in concordanta cu ele. Cu atat mai mult cu cat Biblia a oferit explicit si legile sociale simple dupa care ar trebui sa traiasca oamenii:
[Matei 22.37. pana la 22.40.]
"Isus i-a răspuns: "„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.""
Daca societatea umana ar respecta aceste legi simple, atunci societatea ar trai in armonie cu Jehova si nu ar exista probleme. Este scris foarte clar:
[Deuteronomul 10.12.; 10.13.; 10.14.]
"Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el."
Cu toate acestea, societatea respinge aceste legi, astfel ca traim intr-o lume in care nu exista cunostinta de Dumnezeu, si intr-o lume guvernata de faradelege, dominata de minciuna, hotie si asasinat, toate acestea fiind realizate in primul rand de liderii politici si de cei care au pretentia ca sunt lideri spirituali.
Daca liderii politici si spirituali ar urmari intr-adevar sa faca o lume mai buna, atunci lumea ar fi mai buna. Dar liderii politici si spirituali nu urmaresc decat lacomia personala, astfel incat vedem ca economia mondiala este dominata de coruptie la varf, ca banii publici sunt aruncati pe afaceri clientelare peste tot in lume, in timp ce foarte multi oameni se zbat in somaj si saracie, ca exista foamete si boli, ca se inventeaza si se intretin razboaie, ca exista violenta si ca legea actuala a oamenilor este foarte permisiva cu violenta, ca exista sclavie si ca oamenii mai slabi sunt calcati in picioare de cei mai tari fara mila.
Cum este posibil asa ceva, cand o mare parte din lume se declara crestina (in Romania, de exemplu, statisticile spun ca aproximativ 90% dintre romani sunt crestini ortodocsi)?
Tot in Biblie avem raspunsul:
[Marcu 7.6.; 7.7.]
"Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.””"
Un bun exemplu de porunca omeneasca (extrem de primitiva dupa parerea mea) este cea legata de jumulitul salciilor de Florii. Dar turmele de ortodocsi prefera sa se uite in gura popilor decat sa caute Adevarul lui Jehova.
Toti spera sa fie mantuiti si cred ca prostii (Imi pare rau, dar asta e adevarul!) ca li se vor ierta pacatele in acest fel.
Chiar si in Biblia ortodoxa este scris, in legatura cu intrarea lui Isus in Ierusalim:
[Matei 21.8.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=21:
"Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,"
[Marcu 11.8.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=11:
"Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini."
[Luca 19.36.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=19:
"Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale."
[Ioan 12.13.]; sursa http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=12:
"Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!"
Unde scrie ca lumea presara ramuri de salcii in fata lui Isus? Unde scrie in Biblie ca lumea trebuie sa se duca la biserica cu ramuri de salcii ca sa le sfinteasca popa? Nu mai zic ca, la indemnul popilor, lumea pune apoi ramurile de salcii "sfintite" la... icoane?!
Biblia este atat de plina de interdictii cu privire la inchinarea la idoli, incat mi-ar fi aproape imposibil sa le citez pe toate. Iar icoanele sunt idoli. Este suficient sa redau prima porunca din Biblie:
[Exodul 20.1. pana la 20.6.]
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele."
Dar stim ca, desi Isus a venit in trup pe pamant, este mai presus de toti si a marturisit despre cele ceresti, nimeni nu primeste marturia lui, cu consecintele firesti, dupa cum este scris:
[Ioan 3.31. pana la 3.36.]
"Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.
El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.
Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.
Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Pana la urma, problemele si le fac oamenii singuri, atunci cand aleg sa se impotriveasca adevarului si, implicit, lui Dumnezeu.
miercuri, 1 mai 2013
Manipularea maselor, necredinta si conspiratia liderilor evrei impotriva lui Isus (2)
Manipularea maselor, necredinta si conspiratia liderilor evrei impotriva lui Isus, evidentiate in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/), in "Ioan" din Noul Testament. Din cate inteleg eu, la fel ca si acum, liderii bisericii erau preocupati doar de prostit masele pentru foloase materiale personale, fara sa le pese de credinta, adevar, bine, dreptate, mila, iubirea aproapelui, asa cum cere Tatal ceresc.
[Ioan 5.16.]
Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
[Ioan 5.18.]
Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
[Ioan 7.1.]
După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.
[Ioan 7.7.]
Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
[Ioan 7.12.; 7.13.]
Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
[Ioan 7.25.; 7.26.]
Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare?
Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
[Ioan 7.30.; 7.31.; 7.32.]
Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”
Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
[Ioan 7.44. pana la 7.49.]
Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.
Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”
Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei?
Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
[Ioan 8.19.; 8.20.]
Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.
[Ioan 9.16.]
Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.
[Ioan 9.22.]
Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
[Ioan 9.26. pana la 9.34.]
Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
„Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.”
„Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.
Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
Dacă Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
„Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
[Ioan 10.24.; 10.25.]
Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
[Ioan 10.30. pana la 10.33.]
Eu şi Tatăl una suntem.”
Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
[Ioan 10.37.; 10.38.; 10.39.]
Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
[Ioan 11.44. pana la 11.54.]
Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”
Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
[Ioan 11.57.]
Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
[Ioan 12.9.; 12.10.; 12.11.]
O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
[Ioan 12.17.; 12. 18.; 12.19.]
Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”
[Ioan 12.37. pana la 12.43.]
Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
[Ioan 15.23. pana la 15.26.]
Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
[Ioan 19.4. pana la 19.16.]
Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
[Ioan 19.19. pana la 19.22.]
Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.”
„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
[Ioan 19.38.]
După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce.
[Ioan 5.16.]
Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
[Ioan 5.18.]
Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
[Ioan 7.1.]
După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.
[Ioan 7.7.]
Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
[Ioan 7.12.; 7.13.]
Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
[Ioan 7.25.; 7.26.]
Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare?
Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
[Ioan 7.30.; 7.31.; 7.32.]
Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”
Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
[Ioan 7.44. pana la 7.49.]
Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.
Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”
Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?
A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei?
Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
[Ioan 8.19.; 8.20.]
Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.
[Ioan 9.16.]
Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.
[Ioan 9.22.]
Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
[Ioan 9.26. pana la 9.34.]
Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
„Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!”
Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.”
„Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.
Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.
De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
Dacă Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
„Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.
[Ioan 10.24.; 10.25.]
Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
[Ioan 10.30. pana la 10.33.]
Eu şi Tatăl una suntem.”
Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
[Ioan 10.37.; 10.38.; 10.39.]
Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
[Ioan 11.44. pana la 11.54.]
Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”
Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
[Ioan 11.57.]
Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
[Ioan 12.9.; 12.10.; 12.11.]
O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
[Ioan 12.17.; 12. 18.; 12.19.]
Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”
[Ioan 12.37. pana la 12.43.]
Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
[Ioan 15.23. pana la 15.26.]
Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.”
Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
[Ioan 19.4. pana la 19.16.]
Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
[Ioan 19.19. pana la 19.22.]
Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.”
„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
[Ioan 19.38.]
După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce.
Manipularea maselor, necredinta si conspiratia liderilor evrei impotriva lui Isus (1)
Manipularea maselor, necredinta si conspiratia liderilor evrei impotriva lui Isus, evidentiate in Biblie (sursa http://biblia.resursecrestine.ro/), in "Matei", "Marcu" si "Luca" din Noul Testament.
[Matei 9.34.]
Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
[Matei 12.14.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
[Matei 12.23.; 12.24.]
Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
[Matei 16.21.]
De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.
[Matei 21.15.]
Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
[Matei 21.45.; 21.46.]
După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.
[Matei 22.15.]
Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
[Matei 23.14.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
[Matei 23.23.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
[Matei 23.27.; 23.28.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
[Matei 23.37.]
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
[Matei 26.3.; 26.4.; 26.5.]
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
[Matei 26.14.; 26.15.]
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
[Matei 26.59.; 26.60.]
Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
[Matei 27.17. pana la 27.23.]
Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?”. Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”.
[Matei 28.11. pana la 28.15.]
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.
[Marcu 3.2.]
Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
[Marcu 3.6.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.
[Marcu 3.21.; 3.22.]
Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”
Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”
[Marcu 8.31.]
Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.
[Marcu 11.18.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
[Marcu 12.12.]
Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod.
[Marcu 12.13.]
Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă cu vorba.
[Marcu 12.38.; 12.39.; 12.40.]
În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
[Marcu 14.1.; 14.2.]
După două zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
[Marcu 14.10.; 14.11.]
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.
Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
[Marcu 14.55.; 14.56.]
Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna.
Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
[Marcu 15.9.; 15.10.; 15.11.]
Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.
Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
[Luca 6.7]
Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
[Luca 6.11]
Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
[Luca 11.15; 11.16.]
Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”
Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.
[Luca 11.42.; 11.43.; 11.44.]
Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”
[Luca 11.46.; 11.47.]
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri."
[Luca 11.53.;11.54.]
După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
[Luca 16.14.]
Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
[Luca 19.45. pana la 19.48]
În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
[Luca 20.19.; 20.20.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
[Luca 20.46.; 20.47.]
„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
[Luca 22.2.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
[Luca 22.4.; 22.5.; 22.6.]
Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.
După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.
[Luca 23.4.; 23.5.]
Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
[Luca 23.10.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.
[Luca 23.13.; 23.14.; 23.15.]
Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod
şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.
Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
[Luca 23.18. pana la 23.25.]
Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”
Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.
Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
[Matei 9.34.]
Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
[Matei 12.14.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
[Matei 12.23.; 12.24.]
Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
[Matei 16.21.]
De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.
[Matei 21.15.]
Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
[Matei 21.45.; 21.46.]
După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.
[Matei 22.15.]
Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
[Matei 23.14.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
[Matei 23.23.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
[Matei 23.27.; 23.28.]
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
[Matei 23.37.]
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
[Matei 26.3.; 26.4.; 26.5.]
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
[Matei 26.14.; 26.15.]
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
[Matei 26.59.; 26.60.]
Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi.
[Matei 27.17. pana la 27.23.]
Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”
Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.
Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.
Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?”. Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”.
[Matei 28.11. pana la 28.15.]
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.
[Marcu 3.2.]
Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
[Marcu 3.6.]
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.
[Marcu 3.21.; 3.22.]
Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”
Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”
[Marcu 8.31.]
Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.
[Marcu 11.18.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
[Marcu 12.12.]
Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod.
[Marcu 12.13.]
Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă cu vorba.
[Marcu 12.38.; 12.39.; 12.40.]
În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”
[Marcu 14.1.; 14.2.]
După două zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
[Marcu 14.10.; 14.11.]
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus.
Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
[Marcu 14.55.; 14.56.]
Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna.
Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
[Marcu 15.9.; 15.10.; 15.11.]
Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?”
Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.
Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba.
[Luca 6.7]
Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
[Luca 6.11]
Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
[Luca 11.15; 11.16.]
Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”
Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.
[Luca 11.42.; 11.43.; 11.44.]
Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”
[Luca 11.46.; 11.47.]
„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri."
[Luca 11.53.;11.54.]
După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
[Luca 16.14.]
Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
[Luca 19.45. pana la 19.48]
În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
[Luca 20.19.; 20.20.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
[Luca 20.46.; 20.47.]
„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
[Luca 22.2.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
[Luca 22.4.; 22.5.; 22.6.]
Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.
Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.
După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.
[Luca 23.4.; 23.5.]
Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
[Luca 23.10.]
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.
[Luca 23.13.; 23.14.; 23.15.]
Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod
şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.
Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
[Luca 23.18. pana la 23.25.]
Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”
Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.
Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)