Dupa cum se vede azi, asa zisa prosperitate europeana este foarte volatila si are datorii suverane uriase.
Cat s-a mai dat Romania peste cap ca sa intre in UE! In primii ani dupa 2007 a avut grija sa nu primeasca bani europeni si sa mai termine ceva din agricultura romaneasca nealiniata la normele UE. A importat cu generozitate marfurile UE. A primit cu bratele deschise orice "investitor" occidental dornic sa ofere salarii de 200 de euro pe luna, desi romanii nu au acces pe piata muncii din tarile vechii UE. Mai exact, romanii nu au acces pe piata muncii la "alb". Pentru ca pe piata muncii la "negru", romanii au fost prezenti in UE dintotdeauna. Semn ca portile ne sunt mereu deschise si ca institutiile UE "vegheaza". O adevarata "uniune". Avem asigurat statutul de sclavi ai Europei. Eu zic sa mai dam bani la FMI ca sa avem de unde ne imprumuta. Sa mai dam bani si la UE ca sa salvam moneda unica. Dupa care sa spunem senini: "Nu sunt bani!".
Din cate am vazut, discutiile si discursurile internationale ale "marilor" politicieni europeni despre parteneriatul "criza"-recesiune au doua componente:
1. Incertitudine: politicienii nu stiu cat va dura. Probabil "cat vrea muschii lor".
2. Trebuie muncit mai mult. Liderii bugetarilor nationali si internationali indeamna pe toata lumea la munca, de preferat la munca patriotica, pentru a-si putea permite salariile nejustificate, bonusurile si comisioanele nesimtite si risipa generoasa dar ticaloasa de bani publici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu