Dictatura de piata

A devenit evident ca Romania de dupa 1989 a devenit tara extremelor, avand un numar restrans de privilegiati si o mare masa de cetateni care traiesc in saracie.

Asa-zisul regim democratic a fost deturnat intr-unul dictatorial in fapt, privilegiatii sistemului impunandu-si oamenii in cadrul tuturor puterilor in stat.

Acest lucru a fost posibil datorita lacunelor din legislatia special alcatuita in acest mod, pentru ca persoanele care compun statul si detin puterea sa poata impune maselor orice masura contrara intereselor cetatenesti sau chiar a statului, fara sa suporte vreo consecinta juridica.

Lipsurile majore din legislatie se pot evidentia prin urmatoarele realitati:
1. Dreptul guvernului si al institutiilor care compun administratia centrala si locala de a functiona fara un program de administrare cu profit a banului public (adica administratorii banului public au dreptul de a provoca pierderi nelimitate in bugetul Romaniei);
2. Dreptul guvernului de a impune masuri care discrimineaza saracii in favoarea bogatilor;
3. Dreptul statului de a incalca Constitutia Romaniei;
4. Dreptul guvernului si al parlamentului de a nu defini, reglementa si asigura traiul decent conform Art.47, alineatul (1) din Constitutia Romaniei;
5. Statul nu ofera monitorizarea continua a deficitului public (adica cetatenii au aflat deodata ca guvernul trebuie sa se imprumute cu zeci de miliarde de euro, fara sa stie cine e responsabil de gaurile uriase din buget);
6. Dreptul persoanelor oficiale (inclusiv presedintele Romaniei si primul-ministru al Romaniei) de a dezinforma si de a face declaratii mincinoase;
7. Dreptul statului de a administra banul public in favoarea clientelei politice;
8. Dreptul statului de a aplica legea preferential;
9. Imposibilitatea cetateanului de a controla, penaliza si schimba un sistem juridic care protejeaza statul roman certat cu legea;
10. Imposibilitatea cetateanului roman de a-si face dreptate in justitie in timp real;
11. Dreptul statului roman de a crea inechitati sociale;
12. Imposibilitatea majoritatii cetatenilor de a avea o viata decenta prin munca.

Dupa parerea mea, orice stat care nu asigura cetatenilor un trai decent si nu-si protejeaza cetatenii de crize, speculatii si saracie, este un stat dictatorial, necostitutional si aflat in ilegalitate. Nu cred ca votantii si cetatenii imputernicesc statul sa le ofere o viata in saracie si in incertitudine. Nu cred ca cetatenii se duc la vot pentru ca sa ceara candidatilor saracie.

Ar trebui ca orice candidat la functii in stat sa isi faca cunoscute public in scris principiile, obiectivele si mijloacele prin care doreste sa isi atinga obiectivele; apoi sa fie obligat prin lege sa actioneze numai in limita acelor principii, obiective si mijloace. Daca, dupa obtinerea mandatului, persoana respectiva se va face vinovata de incalcarea propriilor principii, obiective si mijloace, sa fie demisa din functie imediat si sanctionata prin lege in functie de gravitatea consecintelor (tot asa cum, de exemplu, un cetatean este amendat daca incalca viteza legala, sau condamnat la inchisoare daca produce un accident de circulatie din culpa).

S-ar evita astfel situatiile arbitrare, contradictorii si haotice (gen "Nu se umbla la pensii si salarii" - "Se taie pensiile si salariile", "Sa traiti bine" - "Nu mai sunt bani").