Pe vremea socialismului era o lozinca: "Nici munca fara paine, nici paine fara munca.".
Pe vremea... capitalismului contemporan s-a facut, in sfarsit, dreptate:
"SI PAINE FARA MUNCA, SI MUNCA FARA PAINE.".
In plus, cei care ofera munca fara paine pentru a avea la discretie paine (case, masini, bani in conturi, viata de lux) ofera si umilinta si batjocura nelimitata.
Ultima masura a dorintei statului de a batjocori si umili cetateanul este modul in care statul intelege sa colecteze taxe din drepturi de autor. Televiziunea si ziarele sunt pline de comentarii negative pe aceasta tema.
Pentru mine (si, din pacate, pentru foarte putini catateni) este evident ca modul de functionare a statului roman este unul terorist. De 20 de ani statul roman practica terorismul economic. Acest delict nu exista in codul penal, pentru ca statul roman ar deveni instantaneu statul infractor. Dar acest delict exista si se comite in Romania zi de zi. In ce mod?
Modul in care opereaza terorismul economic in cadrul statului roman este DEVALORIZAREA CONTINUA A MUNCII in paralel cu cresterea taxelor. Care este urmarea unui astfel de sistem? Falimentul de masa, cetateni muritori de foame, cetateni fara adapost, cetateni fara asistenta medicala, cetateni fara asistenta juridica... In general, o majoritate a cetatenilor pentru care viata este doar o asteptare a mortii.
Responsabilii de terorismul economic sunt urmatorii:
1. Statul roman, care considera ca actualul salariu minim pe economie este corect stabilit din punct de vedere economic (600 de lei net, 705 brut, daca nu cumva a devenit intre timp 600 de lei brut), desi acest salariu nu acopera cheltuielile minimale normale (chirie, facturi de apa, curent, incalzire, hrana, imbracaminte, incaltaminte, consumabile indispensabile - hartie igienica, de exemplu).
De retinut ca nici nu s-au adus in discutie alte cheltuieli care definesc un trai decent, cum ar fi: mersul la cinema, teatru, eveniment sportiv; cumpararea de pachete turistice (vacanta la munte sau la mare); accesul la servicii de intretinere personala (frizerie, coafor, tratamente corporale); cumpararea de produse electronice si atatea altele.
Si atunci, cum pot exista si prospera comertul si serviciile fara o baza de masa. Cum este posibil si normal ca majoritatea cetatenilor sa fie exclusi de la comert si servicii si sa fie obligati sa lupte pentru supravietuire, exact ca niste animale.
De amintit si faptul ca a te imbraca si a te incalta nu inseamna sa iti cumperi ce e mai ieftin si de calitate execrabila din magazin. Exista haine si incaltaminte de sute de lei bucata/ perechea. Nici a manca nu inseamna sa iti cumperi legumele si fructele odioase, patate si mucegaite, pe care comerciantii sinistri le ofera, probabil, "ca sa aiba si saracul ce manca", in timp ce legumele si fructele de calitate sunt la preturi prohibitive pentru majoritatea cetatenilor. Cine se uita la cozile de sarbatori din supermarket este rugat sa isi faca mai des cumparaturile din piete.
2. Patronii, proprietarii de afaceri.
Economia romaneasca este dominata de investitori straini, sectoare cheie (comunicatiile, industria auto, petrolul, comertul si altele) fiind preluate si controlate de cetateni straini. Acesti patroni si proprietari de afaceri nu au venit aici decat pentru interesul personal: profitul. Desigur, exista si patroni si proprietari de afaceri romani care urmaresc acelasi lucru: profitul. Toti acestia, mai mult sau mai putin complici cu statul, devalorizeaza munca. Exista metode specifice de operare, principale ar fi: angajarea fara forme legale, "convingerea" angajatului sa presteze ore suplimentare neplatite sau necompensate prin zile de odihna, inscrisuri false in cartile de munca (salariul minim pe economie pe cartea de munca, salariu mai mari in realitate - fara plata taxelor aferente la stat), neplata de catre firme a contributiilor angajatilor catre stat (cu consecinta ca angajatul de cele mai multe ori nici nu stie ca nu va beneficia de pensie pentru diverse perioade muncite).
3. Liderii sindicali.
In general acestia sunt persoane aservite puterii (sa ne amintim de exemplu, transformarile lui Miron Mitrea si Victor Ciorbea, care din lideri de sindicat au devenit "oameni politici"), a caror grija este sa convinga membrii de sindicat ca nu se pate face nimic si sa mimeze "negocieri" cu statul.
Singurul lider de sindicat despre care stiu ca a aparat drepturile salariatilor (imi cer scuze fata de cei nementionati pentru ca nu am auzit de ei) este Virgil Săhleanu, lider sindical ieşean, asasinat din ordinul conducerii firmei (SC Tepro SA Iasi) şi al investitorului extern care cumpărase pachetul majoritar de acţiuni (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_S%C4%83hleanu).
Cazul Săhleanu constituie imaginea vie a modului de operare al "statului", "patronilor", "investitorilor straini". Sigur ca statul s-a dezis in final de asasinii care au actionat ca niste amatori, dar cehul Priplata a parasit linistit si fraudulos Romania (unde era controlul de la frontiera - institutie de stat?), nefiind extradat pana in zilele noastre. Isi mai aduce cineva aminte de Virgil Săhleanu (in caz ca a auzit de el)?
Noaptea în București
Acum 2 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu