Finala masculina de la Wimbledon sau ultramaratonul de tenis

Sotia a vazut ca mai uit la un meci de tenis care tocmai incepe si s-a gandit sa-si vada de treaba ei.

A facut 10-12 feluri de mancare, a batut singura toate covoarele, a spalat toata mobila la masina (inclusiv canapeaua de colt), dupa care si-a zis sa zaca si ea la televizor.

O privire a aruncat si a exclamat: "N-au terminat nenorocitii astia?".

Lasand gluma si fictiunea la o parte, finala masculina de la Wimbledon a epuizat pe toata lumea. In primul rand pe jucatori, dar si pe spectatori si telespectatori.

Mi se pare mare lucru sa stai 5 ore ca sa vezi un meci de tenis. La televizor mai treaca-mearga, dar in arena cred ca nu as fi rezistat.

Djokovic l-a invins pe Federer cu 7-6, 1-6, 7-6, 4-6, 13-12. Cica s-au jucat 5 seturi. Dar ma gandesc ca un set Halep - Williams a avut 8 game-uri, iar ultimul set Djokovic - Federer a avut 25!

Federer a pierdut de putin finala. A avut doua mingi de meci legate, dar parca si-a pierdut concentrarea. Nici nu a reusit un as, nici nu a reusit un serviciu suficient de bun ca sa destabilizeze adversarul. Mai mult, a pierdut pana la urma si game-ul.

Djokovic, cu tenacitatea lui de nezdruncinat, a tinut de joc pana la ultima minge si a reusit sa invinga.

Djokovic a castigat seturi numai la tie-break, nereusit sa castige vreun set dupa vreun break consolidat. La general, Federer a castigat 36 de game-uri, fata de numai 32 Djokovic.

Cu toate acestea Djokovic a castigat meciul, c-asa-i in tenis.

Oare a fost aceasta finala epica, lirica si dramatica in acelasi timp? Ar putea fi un subiect la examenul de bacalaureat...