Ca de obicei pe la evenimente, fac poze la ce vad pe acolo.
Ca de obicei, unii comercianti ma intreaba de ce fac poze sau ce fac cu pozele.
La fel s-a intamplat si la Targul Bucurestiului. Mai intai, o doamna m-a intrebat de ce fac poze. Pe de o parte i-am spus ca fac poze pentru ca nu vad nicio interdictie; cine nu vrea sa i se pozeze produsele poate sa puna un anunt explicit. Mai precisa, doamna m-a intrebat ce vreau sa fac fac cu pozele. Pe un ton vesel spre arogant i-am raspuns ca le dau la o revista si ajung miliardar. :) Doamna a spus ca m-am suparat, drept pentru care am infirmat ideea si i-am explicat ca mi-a pus o intrebare fara rost si doar am oferit un rapsuns pe masura.
Dupa care, un nene care avea niste tinichele colorate mi-a spus ca nu pot sa fac publice pozele cu produsele lui. Ca sa inlatur orice suspiciune si nefiind prea sigur ca as fi facut publice acele poze chiar si cu acordul cetateanului, le-am sters in fata lui. Si nenea asta a presupus ca m-am suparat si mi-a explicat ca e vorba de drepturi de autor si ca poate sa vada oricine pozele pe internet si sa-i copieze "opera". Bine, m-am gandit eu, si daca eu insumi as fi vrut sa-i sterpelesc proprietatea intelectuala? Si daca din zece alti fotografi, cinci o faceau ca sa-si deschida o indoielnica afacere in acelasi domeniu? Ce nevoie mai aveau sa faca pozele publice daca interesul era personal?
Oricum, rezonabil este ca interesatii sa puna un afis cu "Fotografiatul inerzis.". Informarea este astfel corecta si economisim timp si discutii.
Dincolo de aceste consideratii "filosofice", dintotdeauna mi s-a parut o enigma faptul ca exista comercianti care vin cu produse la targuri, dar nu vor sa fie cunoscuti de un public mai larg. In astfel de conditii, ma si mir, de exemplu, ca producatorii auto au site-uri internet... :) Daca isi face cineva fituici? :)
Alta enigma de la targurile bucurestene este faptul ca nu am vazut vreodata case de marcat la comercianti, semn ca in astfel de cazuri comerciantii sunt scutiti de taxe sau ca evaziunea fiscala este totala, cu acordul ambelor parti (stat mafiot si comercianti). Bonuri fiscale nu se dau nici macar la cerere, din motive obiective. ANAF-ul nu pare sa lucreze sambata si duminica in Bucuresti, iar prezenta acestei institutii la targuri si evenimente de orice fel in zile nelucratoare nu a fost vreodata semnalata.
