Brânzăăă!

Unul dintre cele mai neobisnuite momente din viata mea s-a petrecut ieri, 18.Septembrie.2015.

M-am dus cu sotia in parcul Izvor cu o minge de fotbal si una de baschet, ca sa facem miscare cel putin 30 de minute pe zi (cum zice poetul sau reclama, nu mai stiu exact).

Pe langa terenul din parc era o grupa de copii de gradinita. Imediat cum am scos obiectele din traista si le-am pus pe jos, multi copii au intrat pe teren si au inceput sa strige "Mingi! Mingi!". Dupa care, fara sa-si puna prea multe intrebari legate de dreptul de proprietate, le-au luat si au inceput sa se joace cu ele cu mult entuziasm.

Luati pe nepregatite si nauciti, am inceput sa radem de situatie.

Dupa care mi-am scos aparatul foto si am facut cateva poze unor copii care nu se jucau.

Educatoarele stateau la umbra si nu au intervenit in niciun fel. Cred ca ziceau mersi ca si-au gasit copiii de lucru cu altcineva decat cu ele.

Cum distractia copiilor parea interminabila, dupa un timp, am zis totusi ca ar fi bine sa ne luam jucariile si sa ne mutam la celalalt teren, din celalat capat al parcului.

Dar dupa ce am recuperat cu greu mingile, cativa copii au inceput sa traga de mine. Unul s-a agatat cu mainile si picioarele de piciorul meu si am facut cativa pasi demonstrativi in fata sotiei cu el  pe picior. Unul imi tragea de tricou cu putere si ma gandeam foarte serios ca l-ar putea rupe, tinand cont de calitatea carpelor comercializate in zilele noastre.

Unul dintre copii mi-a zis ca el nici nu a apucat sa puna mana pe minge si a inceput sa planga. Spre panica sotiei, ce era sa fac? Am scos mingea de fotbal si i-am pus-o in brate. Credeam ca e suficient sa o atinga ca sa se linisteasca, dar el a si sters-o triumfator cu mingea, inconjurat de ceilalti copii. Am mai facut cateva poze la copiii de langa mine.

Am reusit sa recuperez dupa o vreme mingea, dupa care am strans totul si am ramas cu aparatul foto la gat. Unul dintre copii mi-a reprosat pozele facute anterior: "Ce poze sunt astea, ca nu am zis nimic!". "Pai ce trebuia sa spuneti?", am intrebat eu. "Branza!", zice el. "Aaa, branza pute!", zic eu (asa am invatat de la fata mea, cu multi ani in urma, ca se spune la poza...). Nu mi-am dat seama ca tot ce spun va fi folosit impotriva mea: "Nu pute, se mananca!", zice o fetita.

Ce nu au stiut copiii era ca o parte din momentul cu "branza" a fost filmat. Politica blogului este sa nu pun filme pentru ca sunt mari consumatoare de memorie si deja sunt la al treilea blog din acest motiv (intre timp capacitatea de memorie video alocata unui blog s-a tot marit).

Dar acest filmulet mi s-a parut foarte deosebit:

Hi, hi!

Asa-i romanul cand se veseleste

1. Alina Gorghiu si Ludovic Orban au dat zilele trecute un recital de isterie televizata, fiecare pe cont propriu, dar in legatura cu demisia lui Ponta. Ambii au clamat morala si alte chestii, cu vocea larg "bulbucata". Madam Gorghiu avea in plus si ochii bulbucati. La Ludovic Orban cred ca asa ceva ar fi imposibil.

Oare a facut Alina Gorghiu un curs de isterie in recenta ei deplasare din Japonia? Dupa care si-a impartasit "expertiza" prin PNL? Altfel, "morala" si "onoarea" nu au functionat nici in cazul PNL-istului Varujan Vosganian (neurmarit penal prin vointa parlamentului), nici in cazul candidatului la functia de presedinte, Klaus Iohannis (din partea PNL), care nu a demisionat din functie desi se afla in plin proces de incompatibilitate. Deci merge si asa.

2. Livia Stanciu a constatat ca "Legea nu este egala pentru toti", tot legat de cazul Ponta. Eu as spune ca legea nu-i egala pentru toti in cazul defrisarilor ilegale de paduri, acoperite dragastos si "crestineste" de toate institutiile statului mafiot totalitar.

Ciudat cum madam Stanciu nu s-a prins ca ar trebui arestate, judecate si condamnate armate de padurari, politisti, procurori, judecatori si cine stie ce alti angajati ai statului mafiot totalitar cu atributii pe tema apararii legii. In schimb, CSAT s-a prins (dupa 25 de ani de ilegalitati in domeniul forestier in forma ultracontinuata, patronate si acoperite de institutiile statului, soldate cu sute de mii de hectare de padure taiate ilegal si cu pagube de minim 5 miliarde de euro) ca taierile ilegale ar reprezenta un atentat la siguranta nationala (Iohannis dixit!).

Ca sa pastram limbajul johannisian, un PAS mic spre total nesemnificativ pentru prinderea si pedepsirea infractorilor din domeniul forestier, un PAS mare pentru vrajeala si caterinca politica. Ceasca spunea candva (era un panou pus pe Bucuresti-Ploiesti): "In viitor cine va avea padure, va avea aur.". Probabil pentru ca pe atunci nu era atat de simplu sa ai padure si sa o jumulesti cu tot cu versant.

Dar a venit Revolutia Infractorilor din 1989, urmata de retrocedarile si de taierile de padure ilegale. Si astfel s-a facut "dreptate": mafia lemnului s-a umplut de "aur" (verzisori sau alte valute forte). Deci Ceasca nu vorbea prostii. Cine l-a ascultat a avut numai de castigat, nu ca oamenii onesti.

3. Marian Iancu si Ovidiu Tender, doi "oameni de afaceri", au luat multi ani de inchisoare pentru "afaceri" banale, larg practicate in "mediul de afaceri" romanesc: evaziune fiscala si spalare de bani. Primul a luat 14 ani, al doilea 12 ani si 7 luni. Sentinta este definitiva. Aparent nu ar fi un motiv de veselie pentru ei. Dar Marian Iancu mai primise o condamnare de 12 ani cu executare. Acum cele doua pedepse se vor contopi. Adica o categorie de infractiuni sunt considerate bonificatie si nu trebuie ispasite in vreun fel. "Comiti doua, platesti una", ne asigura "justitia" romaneasca! "Daca tot speli bani, nu uita sa-i calci!", spune un vechi proverb persan.

Adevarul e ca oricine are dreptul la o a doua sansa. De abia asteptam sa-i vedem pe cei doi reeducati si redati societatii...

4. 144 de parlamentari au o problema de conflict de interese. Daca se va dovedi ca si-au angajat rudele, pot primi pana la 5 ani de inchisoare si si-ar pierde mandatul. Sa vezi atunci veselie si petreceri monstruoase la penitenciar. Oare cat de greu e de verificat si de dovedit situatia celor 144 parlamentari?

The Color Run

Sambata, 13.Septembrie.2014, am fost la The Color Run, pe Soseaua Kiseleff. Acest util moment de socializare si activitate m-a scos din pasa negativa in care ma aflam.

Atmosfera vesela si buna dispozitie era omniprezenta. Lumea colorata in miscare a fost o provocare pentru aparatul foto.

Am realizat foarte multe portrete, dintre care unele mi se par deosebit de frumoase. Am inceput deja sa selectez, sa grupez si sa pun pe blogul cu poze.

Mi-am adus aminte ca imi place foarte mult lumea care stie sa se amuze si sa se simta bine, chiar si din nimic sau din aproape nimic.

Veselia si buna dispozitie sunt partile bune ale vietii si este de dorit sa avem parte de cat mai multe astfel de momente.