Stat mafiot angajez politie politica.

Actualii lideri politici, avizi de putere si de bani publici, au reusit sa suprime chiar si aparenta democratiei odata cu publicarea constanta in presa a conversatiilor telefonice private a diversilor cetateni cu care varfurile statului sunt in conflict.

Statul capitalist, care condamna existenta politiei politice in vechiul regim, a preluat, continuat si amplificat fara jena eterna traditie si dorinta de control total al individului. In capiltalism, politia politica nu numai ca asculta si inregistreaza conversatii telefonice, ci le face si publice atunci cand considera oportun acest lucru, cu toate ca se incalca astfel drepturi fundamentale ale omului, mai ceva decat pe vremea comunismului.

Pe langa ascultarile telefonice, se mai obtin informatii cu ajutorul internetului, orice calculator fiind vulnerabil in fata unor soft-uri performante care nu sunt accesibile publicului. Sunt atacate, blocate, virusate si, eventual, golite de informatii, calculatoare sau servere ale persoanelor si organizatiilor cu atitudine critica fata de puterea actuala.

Serviciile secrete au beneficiat de un buget record pe timp de criza. Daca si-ar fi facut datoria fireasca, ar fi identificat demult guvernarea actuala si guvernarile anterioare ca inamici ai Romaniei si ai economiei nationale; ar fi vazut demult ca modul in care se cheltuie banul public submineaza economia nationala.

Dar, dincolo de culegerea de informatii, exista un departament de dezinformare, sa-l numim Serviciul Roman de Dezinformare, cu persoane infiltrate in toate zonele cheie ale tarii cu scopul de a influenta opinia publica, de a semana confuzie, de a crea diversiuni, de a invrajbi cetatenii. Multe persoane cu atributii de dezinformare au aparitii agresive in special la televizor si pe internet, constituindu-se in aparatori ai tuturor aberatiilor politice, economice si sociale.

Astfel, binele este denumit rau, raul este denumit bine, adevarul devine minciuna, minciuna devine adevar, nedreptatea devine un act de justitie. In plus, acesti neaveniti emit continuu pareri personale in spatiul public, cu scopul de a testa reactia sau lipsa de reactie a opiniei publice fata de noile abuzuri pe care puterea intentioneaza sa le comita.

In aceste zile s-au inmultit protestele de strada. Daca va fi cazul, Serviciul Roman de Dezinformare va infiltra politai politici printre protestatari, cu misiunea de a juca rolul elementelor huliganice, destabilizatoare. Astfel, daca va fi cazul, statul va avea pretextul pentru a-si justifica orice interventie in forta.

Nu exista nicio institutie care sa cerceteze si sa penalizeze abuzurile perioadei capitaliste 1990-2010 (si, desigur, ulterioare). Ipocritele democratii occidentale ignora realitatea romaneasca, cu toate ca este mult mai odioasa decat ultimii ani ai socialismului romanesc. Este normal sa fie asa, pentru ca am fost acceptati in UE numai cu statut de sclavi ieftini. Atat timp cat politicienii romani reusesc sa mentina statutul de sclavi pentru poporul roman in raport cu UE, sunt liberi sa comita orice abuz in tara lor.

Mircea Badea, cea mai critica voce impotriva puterii, considera, pe buna dreptate, ca actuala politie politica este mai abjecta decat cea de pe vremea lui Ceausescu. Tot Mircea Badea se mira de lipsa de reactie a cetatenilor fata de situatia in care se afla romanii si Romania.
Intrebarea care se pune este: in ce mod se poate opune cetateanul roman abuzurilor statului roman? Sa se adreseze justitiei? Care justitie? De ce nu s-a autosesizat pana acum justitia? Pentru ca justitia ar trebui sa isi penalizeze propriile abuzuri, cum ar fi aparitia in presa a convorbirilor telefonice private ale unor persoane.

Ce ar mai putea face cetateanul? Sa iasa in strada si sa protesteze? E clar ca puterea il ignora. Sa faca greva foamei? Pai, autoexterminarea i-ar place puterii cel mai mult: s-ar reduce populatia cu cateva procente, s-ar reduce somajul, bugetul de pensii, asistatii social...

Dupa parerea mea, cetatenii romani ar trebui sa faca urmatoarele:
1. Sa ignore minciunile emise de partidele politice.
2. Sa ignore partidele politice.
3. Sa isi gaseasca proprii candidati la functii publice din randul celor care au avut de suferit in urma abuzurilor actualei puteri (si sunt atatia, majoritatea catatenilor au suferit).
4. Sa isi voteze proprii candidati.

Am, totusi, convingerea ca unitatea nationala (macar fata de principii) este o utopie.