Fiscul isi bate joc de mine

Ma pregateam sa ma duc sa platesc impozitul pe cladiri (mai exact pe apartament) in suma de 195 lei, cand vad pe factura:



Ma prezint deci la sediul din Sebastian 23 sa vad ce debite restante am, desi stiu ca nu am, pentru ca, din motive care si mie imi scapa, sunt un bun platnic.

Stau vreo 20 de minute la coada inainte sa intru in sediul destul de mizer si insalubru. Dau "buna ziua", scot buletinul si intreb care e treaba. Functionara, atenta la un ecran, imi raspunde: "rezonarea".

Destul de uimit, intreb ce e rezonarea. Mi se spune ca pana in 2002-2003 imobilul in care locuiesc era trecut in zona 2, iar de atunci a fost trecut in zona 1. De aceea exista diferente de impozitare. Ma intreaba daca am datorii sau sunt cu platile la zi. O intreb de ce mai exista un sistem informatizat care, dupa cum vad, nu e in stare sa furnizeze... informatii, dar confirm faptul ca nu am debite restante. Si ce legatura are "rezonarea" cu mine, eu am platit facturile pe care mi le-a trimis Primaria Sector 5.

Functionara imi spune ca a facut referat pentru scaderea sumelor, bla-bla-bla. Ce imi pasa mie de toata birocratia fiscului, ma intreb in sinea mea. Dar functionara adauga ca nu am nimic in plus de plata, doar ca e bine sa mai vin odata la vara, peste vreo trei luni sa vad daca totul e in regula... Pai de ce sa mai vin, intreb eu, nu se poate sa imi vina o factura acasa daca e ceva de platit, asa cum imi vine telefonul, lumina? Ce sens are plimbarea asta? Sa stau la doua cozi pentru nimic? Sunt un bun platnic si nu am avut niciodata datorii.

In final, functionarea imi da o alta hartoaga cu aceeasi suma de plata si pare sa se scuze: "nu e vina noastra, stiti, programul". "Nu este vorba de program, este vorba de atitudine si de modul in care suntem tratati", raspund eu. Mai erau si alte persoane in incapere, cu probleme similare. Toata lumea se uita la mine. Nu stiu daca aprobator sau dezaprobator, pentru ca nimeni nu a exprimat nicio opinie cu voce tare. Probabil ca barfa incepea dupa plecarea mea. Mai era si o doamna politist, cam opulenta (la doi metri de ea se putea comite orice infractiune pentru ca nu avea... demaraj). Din moment ce nu m-a interpelat, inseamna ca a considerat ca tonul meu ferm a fost OK. Mersi.

CONCLUZIE. Am pierdut o jumatate de ora pretioasa din viata mea pretioasa la fisc pentru nimic. Ca mine, multi altii. Daca fiscul ne lăsa pe toti in pace, poate scoteam tara din criza... Sau nu faceam, unii dintre noi, o criza de nervi...