Ipocrizia salarizarii in Romania

"Atat poate statul roman", "atat isi permite firma in acest moment". Sunt doua scuze jalnice si ipocrite, parti ale limbajului de lemn al capitalismului romanesc, invocate obsesiv de catre statul roman si de catre angajatorii din Romania.

Aceste "lozinci" arata in fapt caracterul nazisto-sclavagist al sistemului politic din Romania, unde munca subsalarizata aduce mai mult a munca fortata.

1. Sa incepem cu firmele. La ultimul interviu pentru un loc de munca, la Defi Plus Action SRL, angajatorul ma intreba [discutia s-a purtat integral in limba franceza] cum de nu mi-am gasit de lucru in doi ani. I-am raspuns ca problema nu este sa imi gasesc de lucru; problema este sa gasesc locul de munca platit corect. Am mai adaugat ca toate firmele vin cu pretextul la moda "este criza" si imi ofera un salariu subevaluat in raport cu pregatirea si competentele mele. In continuare am dat niste teste si apoi s-a trecut la discutia despre salariu, fapt care se intampla rareori la primul interviu. Am cerut ceea ce consider ca merit pentru specificul muncii pe care o voi depune, adaptat la Romania (in occident as fi cerut cu cel putin 50% mai mult).

Angajatorul mi-a oferit cu aproximativ 25% mai putin. In acelasi timp a adaugat: "Acum o sa spui ca si eu vin cu pretexte ca e criza". Pai, chiar asa este. Pe de o parte, firma aduce pentru lucru proiecte din Franta. In Franta salariul minim lunar este de 1337.73 € brut lunar/1047,44 € net pentru 35 de ore de lucru saptamânal! Iar pentru munca pe care ar urma sa o prestez niciun francez nu este angajat pe salariul minim. Asa ca sa nu imi vina angajatorul sa imi spuna ca "atat isi permite firma". Pe de alta parte, cum sa lucrez la o firma (Defi Plus Action Romania) pe banii pe care vrea firma sa mi-i ofere, daca este caracterizata pe site-ul oficial (www.excent.fr/filiales.php): "pole low cost". Adica sa accept voluntar statutul de sarantoc? Un sarantoc, e drept, mult mai bine platit decat multi romani, dar tot subplatit in raport cu munca depusa.

Faptul ca exista o referinta explicita care ma considera "low cost" pentru ca sunt roman arata ca statele sunt impartite din start in invingatoare si in invinse. Pentru ca, daca as face in Franta aceeasi munca pe care ar trebui sa o fac in Romania, as avea un salariul cel putin dublu. Este vorba de o discriminare flagranta pe criterii geografice, de apartenenta la o natiune sau alta!

Sunt strainii care se implementeaza in alte tari pe astfel de criterii creatori de locuri de munca? Nu, pentru ca, angajand o persoana "low cost" in Romania (exemplul concret), poate concedia o persoana "high cost" in Franta. De aceea, de exemplu, imbracamintea si incaltamintea care se comercializeaza in Europa se produce in special in Asia.

2. Sa continuam cu statul roman. Presedintele si Primul Ministru se intrec in declaratii ca "romanul este puturos", "romanul este pomanagiu", "romanul nu vrea sa munceasca". Dar, cand vine vorba de alocarea resurselor (in fapt de distribuirea banilor publici), constatam ca statul este foarte risipitor cu banii oferiti pentru achizitii publice la preturi supraevaluate si cu banii oferiti pentru afaceri intre stat si firme clientelare (de exemplu constructorii de autostrazi inexistente). Mai constatam ca statul este foarte zgarcit cu banii oferiti pentru salariatii din educatie si sanatate, facand chiar uz de orice argument juridic pentru a se eschiva (chiar si temporar) de la plata obligatiilor financiare pentru aceste categorii de salariati.

Despre medici, in special, platiti in Romania de 10-30 de ori mai prost decat in Occident, statul roman, prin vocea primului om in stat, spune ca ar fi foarte bine sa isi gaseasca de lucru in occident. Sigur ca ar fi bine, dar cum ramane atunci cu "romanul este puturos", "romanul este pomanagiu", "romanul nu vrea sa munceasca"? Isi schimba romanul "productivitatea muncii" de la o tara la alta sau este platit discriminatoriu de la o tara la alta?

Parerea mea este ca "statul roman este cel mai mare puturos", "statul roman este cel mai mare pomanagiu", "statul roman nu vrea sa munceasca". Este vorba de varfurile statului roman, nu de simpli salariati. Adica exemplul tipic al ipocriziei hotului care striga "Hotul!".