De la o vreme am o problema cu supermarketul de proximitate de la care imi fac aprovizionarea cu produse de baza. La casa mi se cere sa ofer spre control carutul si rucsacul cu care merg la cumparaturi. Carutul fiind oricum pe jos si gata sa fie umplut, n-are decat sa se uite casiera in el. Dar cu rucsacul lucrurile stau altfel. Nu cred ca persoana de la casierie sau paznicul din magazin au mandat de perchezitie. Asa ca am luat atitudine si am refuzat sa ofer rucsacul la control.
Casiera: "Va rog sa imi aratati rucsacul". Eu: "Este o ilegalitate". Casiera: "Asa scrie in regulamentul magazinului". Eu: "Regulamentul este ilegal". Casiera: "Asa ne cere seful nostru, trebuie sa respectam ordinele". Eu: "Seful dumneavoastra va cere sa comiteti o ilegalitate. Trebuie sa respectati ordinele sefului sub rezerva legalitatii lor. Cititi Codul Muncii!". Casiera: "Atunci chemam politia". Eu: "Chemati politia daca aveti suspiciunea ca sunt hot. Daca politia vrea sa ma controleze, cu cea mai mare placere". Casiera: "Dar de ce imi vorbiti pe tonul asta?". Eu: "Pentru ca imi cereti o ilegalitate".
Ca o curiozitate, magazinul este plin de camere video. N-ar fi normal sa pot intra si eu cu o camera video? Unii ar crede ca vreau sa surprind lumea scobindu-se in nas sau scarpinandu-se la fund. Foarte gresit, vreau doar sa pot arata ce magarii se intampla in jurul meu. Sunt atatea abuzuri care ar merita si ele macar un filmulet pe blog. Situatii private individuale si stanjenitoare nu ma privesc si nici nu ma intereseaza. Dar pretentia de a fi perchezitionat fara mandat mi se pare ca este in contradictie cu prezumtia de nevinovatie, cu atat mai mult cu cat exista supraveghere video.
Casiera si paznicul se uita cam urat la mine. Le spun vesel: "Si daca nu va place atitudinea mea, nu ma mai lasati sa intru in magazin".
Ca de obicei, la final exista o cireasa pe tort. Casiera mi-a facturat o salata verde cu 3,79 lei.
La fel ca Nenea Iancu, uimit sa vada textul "ragăm nu" acolo unde nu ar fi trebuit sa fie, sunt si eu uimit sa vad sălățica pe bonul de casa, nu si "portbagajul" personal. Abordez din nou paznicul: "Buna ziua, ce faceti atunci cand prindeti pe cineva ca fura?". Paznicul se uita la mine cam nehotarat. Sa-mi raspunda sau sa ma ignore? Imi raspunde: "Il punem sa plateasca". Eu: "Si eu ce trebuie sa fac, mi s-a trecut pe bon marfa pe care nu am cumparat-o". Paznicul: "Ati fost la informatii? Mergeti la informatii si o sa va dea banii inapoi". Eu: "Si daca nu vedeam? Era prostia mea si bucuria hotului!". "Asa este", recunoaste paznicul.
Ce nu stie paznicul (sau se face ca nu stie, sau stie dar nu-i pasa) este ca tentativele astea de furt au loc zilnic la casieriile din alimentarele numite acum supermarket. Nu este in regula sa ti se dea banii inapoi si atat. Mie mai degraba mi-ar placea sa fac plangere la politie, daca tot sunt amenintat cu politia. Dar ce se poate rezolva cu asta? Cand vedem frauda, ni se dau banii inapoi, deci se rezolva pe cale amiabila. Cand nu vedem, hotul sa traiasca! Poate ca ar fi bine ca hotul sa aiba un dosarel si eticheta potrivita. Daca s-ar obliga magazinul alimentar sa dea 10 lei sau 100 de lei (de exemplu) pentru aceste fraude, atunci cred ca nu ar mai exista astfel de situatii. Banii s-ar putea recupera de la casierele dornice sa incarce nota de plata a clientilor.
Derscriu acum momentul de la informatii, unde mi-am recuperat banii. Am spus care e treaba, omul de la informatii a sunat la casieria respectiva, casiera a confirmat ca a facturat un produs pe care nu l-am cumparat. "Informatorul" m-a intrebat cum de mi-a facturat salata. Probabil ca a vrut sa isi bata joc de mine, putea sa o intrebe direct pe casiera. Apoi telefonul suna, "informatorul" raspunde si vorbeste indelung, fara sa-i pese ca astept. Dupa care imi cere numele, ma trece in tabel (primul pe lista!), dar nu imi cere seria de buletin si nu imi cere se semnez. Nici nu imi da vreo hartie la mana. Adica, de ce sa se complice supermarketul cu probe stanjenitoare pentru propria imagine? Oficial e bine. Neoficial, pute.
Nu-i nimic, las' ca ma complic eu cu un articol pe blog. Cine stie, poate casierele sunt bugetare, nu au bani, deci mai completeaza de la fraieri. Nu cred ca e de vina nici puterea, nici opozitia, nici Ceasca pentru acest tip de comportament hotesc. Asta e de la om la om si de la supermarket la client.
Neurological Physiotherapist, My Superhero
Acum 5 ore
Ai mare dreptate in ceea ce priveste comportamentul de-a dreptul magaresc in ceea ce priveste controlatul in bagajele omului. In alte trai asa ceva ar fi inadmisibil. Dar ce sa-i faciu ? Acolo oamenii stiu sa faca afaceri stiu sa faca comert si ca atare sa-si castige clientii. Cat despre greseala de pe bon nu cred ca o amarat de casiera se imbogateste pentru ca ea seara preda banii dupa bonuri. Probabil ca a fost o greseala care oricum ar ffi trebuit reparata in alt mod decat cel nesimtit cu care ai fost tratat. Mie cred ca nu mi-ar ajunge sute de postari sa scriu depsre cate aventuri am avut si eu prin magazine.
RăspundețiȘtergerePai daca nu va place ca va cauta in ghiozdan fie duceti-va fara ghiozdan fie mergeti intr-un magazin fara securitate.
RăspundețiȘtergereNu esti singurul care ai patit asa ceva.Ma calca pe nervi cand vad ca-i intereseaza pe ei ce am eu in geanta,atata timp cat au camere de supraveghere.Dar asta-i ROMANICA noastra.O zi buna iti doresc.
RăspundețiȘtergere@Anonim Jan 27, 2012 02:54 AM
RăspundețiȘtergereFie imi vad de treaba mea si nu tin cont de sfaturile nule, neavenite si aberante ale unui politruc reformat pe bloguri.
Exemple de solutii: exista dulapioare pentru bagajul de mana (la Mega Image); exista posibilitatea ca bagajul de mana sa fie pus in saci de plastic sigilati (la Carrefour). Dar stiu ca nu comentati pe blog pentru ca va intereseaza solutiile.
Din cate am vazut, nimeni nu m-a controlat daca nu mi-am dat acordul, deci am avut intotdeauna dreptate.
@ DiaMar-bucataria galbena
RăspundețiȘtergerePana la urma e vorba doar de principii: se incearca o perchezitie fara mandat pentru a se preveni un posibil furt, in timp ce mi se factureaza marfa pe care nu am cumparat-o. Intr-adevar, asta-i tara. Salutari si week-end placut!
@minoki
RăspundețiȘtergereMulta lume a fost pusa in situatii neplacute in supermarketuri, iar eu nu fac exceptie.
In legatura cu problema imbogatitului unei casiere, depinde daca este vorba de greseli sau de facturari fictive deliberate. Daca este ceva deliberat, atunci o eroare de 3 lei per cumparator x 100 de cumparatori pe zi ar insemna 300 de lei pe zi daca procentajul de reusita este maxim (adica nimeni nu sesizeaza ca este furat). Daca inmultim cu 20 de zile lucratoare, rezulta 6000 de lei pe luna, ceea ce suna tentant si ma face sa privesc cu tot respectul meseria de casier.
Mi s-a intamplat de multe ori, de exemplu, sa cumpar un produs si sa mi se factureze 2 identice, adica sa-l platesc de doua ori (de exemplu am cumparat o sticla de ulei de masline si pe bon am gasit doua). Pana acum cred ca am fost pe faza si verific intotdeauna bonul dupa ce cumpar.
Cea mai mare "eroare" a fost pe vremea cand inca mai cumparam Pepsi si Coca-Cola. Nu stiu cum s-a nimerit, dar pe o sticla era si un cod de bare al lotului. Casiera l-a scanat si in loc de circa 150 de lei pe tot ce luasem mi s-au cerut 250 de lei. Diferenta era mai mult decat consistenta si am cerut verificarea bonului.
Fiind vorba de Romania, cred ca orice este posibil.
Paranoia e mare, avea dreptate celalalt anonim. Credeti ca blogul asta are chiar asa multe vizualizari incat sa fie cazul sa puna 'aia de sus' oameni sa faca diversiuni pe aici? Daca era pe asa aveati mai multe comentarii la un post, nu doar 2-3 si alea in ceha sau poloneza date asa de complezenta. Eu unu l-am gasit cautand chestii nasoale despre monarhie, ca nici mie nu-mi place isteria asta, si ma rog, in ceea ce privete subiectul cu regele aveti dreptate, in rest... cam exagerati. Si daca nu mai vreti pareri nule puteti f. bine nu sa scoateti comentariile de tot ci sa scoateti profilul "Anonim" si astfel nu o sa va mai agaseze politrucii, de fapt chiar o sa aveti 0 comentarii :)).
RăspundețiȘtergere