Febra votului inutil

Într-un relativ anonimat și într-o relativă indiferență se apropie de sfârșit așa zisa campanie electorală pentru alegerea președintelui.

Fără să urmăresc anume campania (Ce ar fi de urmărit? Prosteala și ipocirizia candidaților?), am remarcat în scurtele momente de butonare pe canalele de știri clasicele atacuri la persoană, neseriozitatea și inexistența speranței unui președinte pro cetățean.

S-a spus că unul are fermă de troli (ce o mai fi și asta?), că unul e incapabil, că una face gafe, că unul e cu rușii, Ciolacu și Ciucă sunt artizanii devalizării bugetului național în ultimii ani, deci nimic de bine pe scurt.

Așa că, dacă ar fi să mă duc la vot, m-aș duce doar dacă în dreptul fiecărui candidat ar exista rubricile DA și NU, pentru ca să pun ștampila pe NU în dreptul tuturor. Ar fi un exercițiu democratic util și realist, care, cel mai probabil, ar arăta că TOȚI CANDIDAȚII SUNT INDEZIRABILI ȘI NEPOPULARI!!!

Probabil că prezența la vot ar fi masivă în acest caz.

Dacă ne uităm la ultimii patru ani la „realizările” naționale, ies clar în evidență prăbușirea nivelului de trai și creșterea criminală a deficitului public pentru a se putea plăti în special salariile aberante și nesustenabile ale bugetarilor.

Acestea sunt motive suficiente ca să constat inutilitatea președintelui, guvernului, parlamentarilor și autorităților locale, pe scurt a statului mafiot totalitar român, mare consumator de resurse și garant al sărăciei majoritare.

Pentru viitor, dincolo de gargara demagogică „electorală”, e clar că linia politică va fi aceeași: menținerea unui nivel de trai cât mai scăzut pentru simplii cetățeni, creșterea deficitului, creșterea taxelor sub pretext că crește deficitul, creșterea constantă a prețurilor, cu prioritate pentru produsele alimentare de bază și pentru serviciile de primă necesitate, pentru a se batjocori și sărăci în continuare simplii cetățeni.

În mod evident, acestea sunt motive suficiente să nu calc pe la vot.

Nu există răul cel mai mic. Răul nu îl stabilește alesul, ci grupurile de interese. Așa că oricine ar ieși, linia politică va fi cea descrisă deja.

Sau se amăgește cineva cu idee că vor fi concediați 20% dintre inutilii bugetari pentru reducerea deficitului.

Cel mai distractiv pentru mine ar fi să ajungă Simion președinte. Cu aura stabilită de propagandă de om al Rusiei, cine știe, poate se face o bază militară a Rusiei lângă baza militară NATO-americană de la Deveselu.

Decât să îmi pierd vremea cu detalii despre candidații care nu mă reprezintă, prefer să mă las sedus de magia consumismului din decembrie: îmi imaginez că anul acesta voi vedea moșul chel și fără barbă.