Al Doilea Război Mondial reprezinta unul dintre cele mai negre momente ale istoriei Romaniei.
La inceputul razboiului, fara sa lupte o clipa, Romania a pierdut teritorii in favoarea Ungariei, Uniunii Sovietice si Bulgariei.
Dupa care a intrat in razboi, luptand alaturi de un inamic, Germania nazista, oferindu-i resurse materiale si umane.
Pe 23.August.1944, Romania a facut un alt gest de o profunda stupiditate politica, capituland unilateral si neconditionat in fata Aliatilor.
Conform (de exemplu) sursei https://ro.wikipedia.org/wiki/Lovitura_de_stat_de_la_23_august_1944,
"România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei.";
"Actul de la 23 august 1944 a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul Național Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei [...]".
Deci, dupa 23.August.1944, Romania si-a pus neconditionat la dispozitie resursele materiale si umane celuilalt inamic, adica Uniunii Sovietice.
Se stie ca regimul Antonescu facea negocieri pentru iesirea din razboi si incheierea unui armistitiu.
Normal ar fi fost ca si tabara care a dat lovitura de stat in 1944 sa negocieze încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților. Numai ca acest lucru nu s-a intamplat.
Consecinte.
Romania a fost ocupata in totalitate de armata sovietica, care a intrat pe 31.August.1944 la Bucuresti.
Pe 12.Septembrie.1944 Romania a semnat un armistitiu cu SUA, Regatul Unit si URSS, prin care se obliga sa plateasca despagubiri de razboi catre URSS in valoare de 300.000.000 dolari in 6 ani. In plus, Romania pierdea definitiv Cadrilaterul in favoarea Bulgariei, iar Basarabia si Bucovina de Nord ramaneau in posesia URSS. Doar Transilvania de Nord a revenit inapoi Romaniei.
Romania a luptat apoi alaturi de Aliati pana la sfarsitul razboiului, participand la lupte pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei. A fost o contributie inutila a Romaniei la razboi, pentru ca la semnarea Tratatului de pace de la Paris, din 1947, Romania a avut statulul de beligerant invins, iar efortul de razboi al Romaniei alaturi de Aliati nu a fost luat in considerare.
Propaganda actuala, care incearca in zadar sa inoculeze romanilor ideea de revenire la monarhie, incearca sa puna momentul 23.August.1944 intr-o lumina favorabila fostului rege Mihai I.
Adevarul istoric si faptic este ca monarhia s-a compromis definitiv in Romania atunci cand odiosul, sinistrul, imoralul si coruptul dictator Carol al II-lea a slabit statul roman in perioada interbelica, izolandu-l politic si lipsindu-l de posibilitatea de a riposta armat in momentele marilor amputari teritoriale de la inceputul celui de-al Doilea Război Mondial.
Romania pierduse razboiul din start!
Politicienii actuali au planuit o noua spulberare masiva a banilor publici pentru anul 2018, cand s-ar aniversa, chipurile, centenarul Marii Uniri. Ce mare unire mai exista in zilele noastre? Romania Mare nu mai exista din 1940, dar pentru circarii banilor publici contemporani asta nu e o problema.
Se afișează postările cu eticheta 23 august. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 23 august. Afișați toate postările
joi, 24 august 2017
miercuri, 24 august 2016
O spalare pe creier durabila: momentul 23 august 1944
Ca o paranteza introductiva, momentul 23 august 1944 a fost exploatat propagandistic de regimul comunist pana la sfarsitul lui 1989, iar dupa 1990 a fost si este exploatat propagandistic de propaganda monarhista a statului republican (exemple de ieri, 23.August.2016: sursa http://www.mediafax.ro/cultura-media/semnificatii-istorice-pentru-ziua-23-august-15598099 publica o poza a fostului rege, sursa http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21242009-23-august-ziua-care-romania-intors-armele.htm?nomobile= baga in fata proclamatia fostului rege catre tara si asa mai departe).
Dar fondul problemei este cu totul altul si nu a fost niciodata pus in evidenta de vreo propaganda sau de vreun lider roman de orice fel.
Fondul problemei incepe pe 26.Iunie.1940, cand URSS a dat ultimatum Romaniei sa paraseasca Basarabia si Bucovina si a continuat cu Dictatul de la Viena, din 30.August.1940, cand Romania a cedat aproape jumatate din Transilvania in favoarea Ungariei, in urma unui arbitraj facut de Germania si Italia. Nu se ia in considerare pierderea Cadrilaterului, care din punct de vedere istoric nu a fost parte a Romaniei, ci a fost obtinut in 1913 in anumite circumstante militare.
Subit Romania Mare devine extrem de mica. Acesta este fondul problemei, plin de paradoxuri si aberatii.
In contextul in care unii postdecembristi pun constant problema condamnarii comunismului, este total ignorata cea mai neagra perioada a istoriei Romaniei, adica situatia Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial: nu se discuta, nu se judeca si nu se condamna. De ce oare?
Cum a pierdut Romania Basarabia, Bucovina si jumatate din Ardeal? Intr-un mod las si dezonorant, fara lupta. Cine sunt vinovati de aceste pierderi? Evident, liderii acelor timpuri, in frunte cu dictatorul Carol al II-lea.
A existat vreodata un proces al celor care s-au facut vinovati de aceste pierderi? Nici macar nu s-a pus problema!!! De ce oare?
In mod practic, Romania s-a regasit la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial cu statutul de tara gata invinsa si total izolata diplomatic.
Orice actiune a Romaniei in conditiile acceptarii marilor pierderi teritoriale era sortita esecului. Nu avea sens nici sa lupte impotriva URSS alaturi de Germania nazista si promotoare a Holocaustului (care in plus avea ca aliat pe Ungaria (!), pentru recuperarea Basarabiei si Bucovinei), nici sa lupte alaturi de URSS care-i ocupase teritorii pentru recuperarea eventuala a Ardealului.
Aici este primul paradox: initial Romania nu a opus rezistenta militara pentru a-si apara teritoriile, dar apoi si-a distrus sistematic trupele, mai intai alaturi de Germania, apoi alaturi de URSS. Nu era mai logic ca Romania sa-si apere teritoriile cu arma in mana de la inceput, decat sa-si puna resursele umane si materiale in subordinea unor state care si-au vazut cu cinism si aroganta de propriile interese?
Liderii de atunci au considerat ca Romania nu putea opune rezistenta Germaniei sau URSS, ca Romania ar fi devenit teatru de razboi si ca s-ar fi pierdut vieti omenesti. Dar vietile omenesti romanesti s-au pierdut oricum (circa 500.000 de romani morti in al Doilea Razboi Mondial), atat in luptele contra rusilor si apoi contra nemtilor, cat si in actiunile cu iz de genocid si atrocitati ale fortelor de ocupatie din teritoriile pierdute.
Asa ca ar fi fost onorabil si de preferat ca romanii sa lupte intr-un razboi just, impotriva unor forte invadatoare. Iugoslavia si Grecia au fost invadate de Germania, au suferit, dar si-au pastrat demnitatea. In fapt, Romania si-a trimis armatele la razboi si la moarte pentru absolut nimic! Armatele Romaniei s-au subordonat succesiv Germaniei si URSS si si-au adus o inutila si aberanta jertfa de sange.
Cu toate acestea, nimeni nu este vinovat, cu exceptia regimului Antonescu, cel care a cules "roadele" politicii externe falimentare dusa de Romania in perioada interbelica.
Dupa ce a luptat inutil alaturi de Germania, avea vreun rost intrarea in lupta a Romaniei alaturi de URSS? Moral exista o justificare partiala, dar la fel a fost si in cazul luptei alaturi de Germania pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de sub dominatia URSS. Numai ca in politica, in diplomatie si in dreptul international conteaza documentele, nu morala. Ce morala exista in pactul Ribbentrop-Molotov, cand URSS si Germania s-au inteles cu privire la viitorul Romaniei si Poloniei? Ce morala exista in Conferința de la Ialta, cand s-au delimitat sferele de influenta ale marilor puteri? Exista doar invingatori si invinsi (de exemplu: Romania - 90% in sfera de influenta a Rusiei).
Documentele arata ca Romania nu a negociat nimic in schimbul participarii la razboi alaturi de URSS dupa 23.August.1944. Romaniei i s-a refuzat statutul de cobeligerant si a fost privita ca un stat invins de catre puterile aliate (URSS, SUA, Marea Britanie). In final, Romania a recuperat doar teritoriul pierdut din Ardeal, fapt care nu poate fi privit ca o victorie. Ar fi fost ridicol ca Ungaria, care a fost alaturi de Germania pana la capat, sa obtina teritorii din postura de stat invins! Dar in politica (la fel ca si in desene animate) nimic nu e imposibil. Chiar se poate spune ca aberatiile au cele mai mari sanse sa se produca.
Ca o concluzie, vreau sa subliniez ca pentru Romania momentul 23 august 1944 nu inseamna de fapt absolut nimic. Romania pierduse deja razboiul inca inainte sa inceapa. Dupa cum s-a vazut ulterior, nu a avut loc nicio cotitura.
La fel ca si Ungaria horthysta, care nu a luptat nicio clipa alaturi de URSS, Romania tot a devenit un satelit al URSS, chiar daca dupa 23 august 1944 a luptat cu URSS pana la sfarsitul razboiului (Se tot lauda faptele de arme ale romanilor din Ungaria si Cehoslovacia din perioada 1944-1945, dar aceiasi romani pareau incapabili sa lupte in 1940, atunci cand s-au cedat teritorii Ungariei si URSS!).
Si atunci, transant, sec si direct, momentul 23 august 1944 este pentru Romania un caca-maca. Poate ca ar fi bine sa mai avem si alte treburi decat sa bagam in seama cu stupida mandrie propagandistica acest moment.
Sau daca tot il bagam in seama, macar sa condamnam definitiv monarhia care, prin dictatura regala corupta a lui Carol al II-lea, a avut pierdut razboiul si teritoriile pana sa inceapa lupta.
Dar fondul problemei este cu totul altul si nu a fost niciodata pus in evidenta de vreo propaganda sau de vreun lider roman de orice fel.
Fondul problemei incepe pe 26.Iunie.1940, cand URSS a dat ultimatum Romaniei sa paraseasca Basarabia si Bucovina si a continuat cu Dictatul de la Viena, din 30.August.1940, cand Romania a cedat aproape jumatate din Transilvania in favoarea Ungariei, in urma unui arbitraj facut de Germania si Italia. Nu se ia in considerare pierderea Cadrilaterului, care din punct de vedere istoric nu a fost parte a Romaniei, ci a fost obtinut in 1913 in anumite circumstante militare.
Subit Romania Mare devine extrem de mica. Acesta este fondul problemei, plin de paradoxuri si aberatii.
In contextul in care unii postdecembristi pun constant problema condamnarii comunismului, este total ignorata cea mai neagra perioada a istoriei Romaniei, adica situatia Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial: nu se discuta, nu se judeca si nu se condamna. De ce oare?
Cum a pierdut Romania Basarabia, Bucovina si jumatate din Ardeal? Intr-un mod las si dezonorant, fara lupta. Cine sunt vinovati de aceste pierderi? Evident, liderii acelor timpuri, in frunte cu dictatorul Carol al II-lea.
A existat vreodata un proces al celor care s-au facut vinovati de aceste pierderi? Nici macar nu s-a pus problema!!! De ce oare?
In mod practic, Romania s-a regasit la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial cu statutul de tara gata invinsa si total izolata diplomatic.
Orice actiune a Romaniei in conditiile acceptarii marilor pierderi teritoriale era sortita esecului. Nu avea sens nici sa lupte impotriva URSS alaturi de Germania nazista si promotoare a Holocaustului (care in plus avea ca aliat pe Ungaria (!), pentru recuperarea Basarabiei si Bucovinei), nici sa lupte alaturi de URSS care-i ocupase teritorii pentru recuperarea eventuala a Ardealului.
Aici este primul paradox: initial Romania nu a opus rezistenta militara pentru a-si apara teritoriile, dar apoi si-a distrus sistematic trupele, mai intai alaturi de Germania, apoi alaturi de URSS. Nu era mai logic ca Romania sa-si apere teritoriile cu arma in mana de la inceput, decat sa-si puna resursele umane si materiale in subordinea unor state care si-au vazut cu cinism si aroganta de propriile interese?
Liderii de atunci au considerat ca Romania nu putea opune rezistenta Germaniei sau URSS, ca Romania ar fi devenit teatru de razboi si ca s-ar fi pierdut vieti omenesti. Dar vietile omenesti romanesti s-au pierdut oricum (circa 500.000 de romani morti in al Doilea Razboi Mondial), atat in luptele contra rusilor si apoi contra nemtilor, cat si in actiunile cu iz de genocid si atrocitati ale fortelor de ocupatie din teritoriile pierdute.
Asa ca ar fi fost onorabil si de preferat ca romanii sa lupte intr-un razboi just, impotriva unor forte invadatoare. Iugoslavia si Grecia au fost invadate de Germania, au suferit, dar si-au pastrat demnitatea. In fapt, Romania si-a trimis armatele la razboi si la moarte pentru absolut nimic! Armatele Romaniei s-au subordonat succesiv Germaniei si URSS si si-au adus o inutila si aberanta jertfa de sange.
Cu toate acestea, nimeni nu este vinovat, cu exceptia regimului Antonescu, cel care a cules "roadele" politicii externe falimentare dusa de Romania in perioada interbelica.
Dupa ce a luptat inutil alaturi de Germania, avea vreun rost intrarea in lupta a Romaniei alaturi de URSS? Moral exista o justificare partiala, dar la fel a fost si in cazul luptei alaturi de Germania pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de sub dominatia URSS. Numai ca in politica, in diplomatie si in dreptul international conteaza documentele, nu morala. Ce morala exista in pactul Ribbentrop-Molotov, cand URSS si Germania s-au inteles cu privire la viitorul Romaniei si Poloniei? Ce morala exista in Conferința de la Ialta, cand s-au delimitat sferele de influenta ale marilor puteri? Exista doar invingatori si invinsi (de exemplu: Romania - 90% in sfera de influenta a Rusiei).
Documentele arata ca Romania nu a negociat nimic in schimbul participarii la razboi alaturi de URSS dupa 23.August.1944. Romaniei i s-a refuzat statutul de cobeligerant si a fost privita ca un stat invins de catre puterile aliate (URSS, SUA, Marea Britanie). In final, Romania a recuperat doar teritoriul pierdut din Ardeal, fapt care nu poate fi privit ca o victorie. Ar fi fost ridicol ca Ungaria, care a fost alaturi de Germania pana la capat, sa obtina teritorii din postura de stat invins! Dar in politica (la fel ca si in desene animate) nimic nu e imposibil. Chiar se poate spune ca aberatiile au cele mai mari sanse sa se produca.
Ca o concluzie, vreau sa subliniez ca pentru Romania momentul 23 august 1944 nu inseamna de fapt absolut nimic. Romania pierduse deja razboiul inca inainte sa inceapa. Dupa cum s-a vazut ulterior, nu a avut loc nicio cotitura.
La fel ca si Ungaria horthysta, care nu a luptat nicio clipa alaturi de URSS, Romania tot a devenit un satelit al URSS, chiar daca dupa 23 august 1944 a luptat cu URSS pana la sfarsitul razboiului (Se tot lauda faptele de arme ale romanilor din Ungaria si Cehoslovacia din perioada 1944-1945, dar aceiasi romani pareau incapabili sa lupte in 1940, atunci cand s-au cedat teritorii Ungariei si URSS!).
Si atunci, transant, sec si direct, momentul 23 august 1944 este pentru Romania un caca-maca. Poate ca ar fi bine sa mai avem si alte treburi decat sa bagam in seama cu stupida mandrie propagandistica acest moment.
Sau daca tot il bagam in seama, macar sa condamnam definitiv monarhia care, prin dictatura regala corupta a lui Carol al II-lea, a avut pierdut razboiul si teritoriile pana sa inceapa lupta.
duminică, 24 august 2014
Ziua de 23 august, transformata din sarbatoare comunista in prilej de propaganda monarhista
Multe televiziuni s-au dat in spectacol propagandistic monarhist ieri, 23 august, incercand sa prosteasca lumea cu aiureli despre cat de tare a fost Mihai I atunci cand l-a arestat pe Antonescu.
Stilul propagandistic ceausist a fost adaptat in capitalism in cultul personalitatii monarhiste.
Multe voci nu au avut alta treaba decat sa-l umfle in pene pe rege, spunandu-se ca Mihai I a salvat Romania arestandu-l pe Antonescu. Am scris deja un articol despre cum stateau lucrurile in momentul arestarii lui Antonescu (sursa: http://lmar2010.blogspot.ro/2011/06/istoria-raspunde-mistificatorilor.html).
Nu-mi ramane decat sa demontez teza "salvarii" Romaniei de catre monarhu' lu' Peste.
In primul rand, Romania nu se poate salva niciodata atat timp cat toate lăturile ajung la putere doar pentru ca sa-si bata joc de tara si de cetatenii ei.
In al doilea rand, Romania a ajuns intr-o situatie dezastruoasa si net defavorabila inca de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, in urma politicii dictatoriale, corupte, imorale si violente dusa de Carol al II-lea, care a slabit statul roman din toate punctele de vedere.
Faptul ca ar fi fost mai rau daca ar fi ramas la putere Antonescu este o pura speculatie si o tentativa de mistificare a istoriei. Antonescu era liderul Romaniei recunoscut ca atare de catre Uniunea Sovietica si urma sa semneze un armistitiu cu Uniunea Sovietica. Acest armistitiu era mult mai favorabil decat capitularea neconditionata la care s-a ajuns datorita lui Mihai I, care a dispus arestarea lui Antonescu.
Dincolo de aceste aspecte, Romania ar trebui salvata in primul rand de dusmanii din interior, adica de cei care detin si acum puterea si care-si bat joc de poporul roman.
Sa nu uitam ca Germania si Japonia nu au fost salvate de nimeni. Au pierdut razboiul si au fost la pamant din toate punctele de vedere. Atata doar ca au avut liderii carora sa le pese de propria tara si de proprii cetateni. Adica au avut liderii pe care Romania nu i-a avut niciodata in ultimii 25 de ani! Unde a ajuns Romania si unde au ajuns invinsele si distrusele Germania si Japonia? Nu eu trebuie sa raspund la aceasta intrebare. Oricine isi poate raspunde potrivit propriei constiinte si bun simt.
Asa ca Mihai I si gastile lui mafiote din politica si din media ar fi mai bine sa aiba ciocul mic.
Recent a aparut stirea urmatoare (sursa http://www.dcnews.ro/regele-mihai-a-ajuns-in-topul-milionarilor_451718.html):
"Casa Regală a pus punct tuturor proceselor cu statul român, iar în urma acestora, Regele Mihai I a ajuns în topul milionarilor. Bunurile i-au adus locul 72 în clasamentul milionarilor români, cu o avere estimată la 60-62 milioane de euro.
Regele Mihai I a reuşit să-şi recupereze toate proprietăţile, iar averea lui este estimată acum la 60-62 milioane de euro".
Iar sursa http://www.cancan.ro/actualitate/ce-nu-se-stia-pana-acum-despre-regele-mihai-i-a-ingropat-securea-razboiului-cu-statul-roman-si-a-ajuns-in-topul-milionarilor.html informeaza ca:
"Dupa multe procese, statul roman I-a inapoiat avereea suveranului, care plecase din Elvetia pentru a reveni in Romania avand in buzunar 1,5 milioane de euro. Atat a obtinut Regele din vanzarea proprietatii sale de la Versoix, unde se refugiase in exil.
In Romania, Casa Regala a ajuns sa detina patru castele, trei imobile si un teren in Capitala, un imobil si terenuri in Poiana Tapului si mai multe cabane in Azuga. La acestea se adauga 20.000 de hectare de padure. Toate aceste evaluari ale posesiunilor I-au adus locul 72 in clasamentul milionarilor romani, cu o avere estimata la 60-62 milioane de euro.".
In plus,
"Toate dineurile oficiale sunt organizate de Casa Regala la Palatul Elisabeta din Capitala, unde si locuieste o buna parte din timp. Aceasta este resedinta oficiala permanenta a Regelui Mihai, oferita de statul roman cu titlu gratuit, dar fara ca aceasta sa-i apartina regelui."!
Dar cat de dragut este statul roman cu Mihai I! Nu cumva sa ajunga "bietul" fost monarh sa locuiasca prin cele 20.000 de hectare (200 de kilometri patrati) de padure! Asa ca, rege sau nu, Mihai I e bine mersi in Romania. Spre deosebire de romani in general.
Stilul propagandistic ceausist a fost adaptat in capitalism in cultul personalitatii monarhiste.
Multe voci nu au avut alta treaba decat sa-l umfle in pene pe rege, spunandu-se ca Mihai I a salvat Romania arestandu-l pe Antonescu. Am scris deja un articol despre cum stateau lucrurile in momentul arestarii lui Antonescu (sursa: http://lmar2010.blogspot.ro/2011/06/istoria-raspunde-mistificatorilor.html).
Nu-mi ramane decat sa demontez teza "salvarii" Romaniei de catre monarhu' lu' Peste.
In primul rand, Romania nu se poate salva niciodata atat timp cat toate lăturile ajung la putere doar pentru ca sa-si bata joc de tara si de cetatenii ei.
In al doilea rand, Romania a ajuns intr-o situatie dezastruoasa si net defavorabila inca de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, in urma politicii dictatoriale, corupte, imorale si violente dusa de Carol al II-lea, care a slabit statul roman din toate punctele de vedere.
Faptul ca ar fi fost mai rau daca ar fi ramas la putere Antonescu este o pura speculatie si o tentativa de mistificare a istoriei. Antonescu era liderul Romaniei recunoscut ca atare de catre Uniunea Sovietica si urma sa semneze un armistitiu cu Uniunea Sovietica. Acest armistitiu era mult mai favorabil decat capitularea neconditionata la care s-a ajuns datorita lui Mihai I, care a dispus arestarea lui Antonescu.
Dincolo de aceste aspecte, Romania ar trebui salvata in primul rand de dusmanii din interior, adica de cei care detin si acum puterea si care-si bat joc de poporul roman.
Sa nu uitam ca Germania si Japonia nu au fost salvate de nimeni. Au pierdut razboiul si au fost la pamant din toate punctele de vedere. Atata doar ca au avut liderii carora sa le pese de propria tara si de proprii cetateni. Adica au avut liderii pe care Romania nu i-a avut niciodata in ultimii 25 de ani! Unde a ajuns Romania si unde au ajuns invinsele si distrusele Germania si Japonia? Nu eu trebuie sa raspund la aceasta intrebare. Oricine isi poate raspunde potrivit propriei constiinte si bun simt.
Asa ca Mihai I si gastile lui mafiote din politica si din media ar fi mai bine sa aiba ciocul mic.
Recent a aparut stirea urmatoare (sursa http://www.dcnews.ro/regele-mihai-a-ajuns-in-topul-milionarilor_451718.html):
"Casa Regală a pus punct tuturor proceselor cu statul român, iar în urma acestora, Regele Mihai I a ajuns în topul milionarilor. Bunurile i-au adus locul 72 în clasamentul milionarilor români, cu o avere estimată la 60-62 milioane de euro.
Regele Mihai I a reuşit să-şi recupereze toate proprietăţile, iar averea lui este estimată acum la 60-62 milioane de euro".
Iar sursa http://www.cancan.ro/actualitate/ce-nu-se-stia-pana-acum-despre-regele-mihai-i-a-ingropat-securea-razboiului-cu-statul-roman-si-a-ajuns-in-topul-milionarilor.html informeaza ca:
"Dupa multe procese, statul roman I-a inapoiat avereea suveranului, care plecase din Elvetia pentru a reveni in Romania avand in buzunar 1,5 milioane de euro. Atat a obtinut Regele din vanzarea proprietatii sale de la Versoix, unde se refugiase in exil.
In Romania, Casa Regala a ajuns sa detina patru castele, trei imobile si un teren in Capitala, un imobil si terenuri in Poiana Tapului si mai multe cabane in Azuga. La acestea se adauga 20.000 de hectare de padure. Toate aceste evaluari ale posesiunilor I-au adus locul 72 in clasamentul milionarilor romani, cu o avere estimata la 60-62 milioane de euro.".
In plus,
"Toate dineurile oficiale sunt organizate de Casa Regala la Palatul Elisabeta din Capitala, unde si locuieste o buna parte din timp. Aceasta este resedinta oficiala permanenta a Regelui Mihai, oferita de statul roman cu titlu gratuit, dar fara ca aceasta sa-i apartina regelui."!
Dar cat de dragut este statul roman cu Mihai I! Nu cumva sa ajunga "bietul" fost monarh sa locuiasca prin cele 20.000 de hectare (200 de kilometri patrati) de padure! Asa ca, rege sau nu, Mihai I e bine mersi in Romania. Spre deosebire de romani in general.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)