O spalare pe creier durabila: momentul 23 august 1944

Ca o paranteza introductiva, momentul 23 august 1944 a fost exploatat propagandistic de regimul comunist pana la sfarsitul lui 1989, iar dupa 1990 a fost si este exploatat propagandistic de propaganda monarhista a statului republican (exemple de ieri, 23.August.2016: sursa http://www.mediafax.ro/cultura-media/semnificatii-istorice-pentru-ziua-23-august-15598099 publica o poza a fostului rege, sursa http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21242009-23-august-ziua-care-romania-intors-armele.htm?nomobile= baga in fata proclamatia fostului rege catre tara si asa mai departe).

Dar fondul problemei este cu totul altul si nu a fost niciodata pus in evidenta de vreo propaganda sau de vreun lider roman de orice fel.

Fondul problemei incepe pe 26.Iunie.1940, cand URSS a dat ultimatum Romaniei sa paraseasca Basarabia si Bucovina si a continuat cu Dictatul de la Viena, din 30.August.1940, cand Romania a cedat aproape jumatate din Transilvania in favoarea Ungariei, in urma unui arbitraj facut de Germania si Italia. Nu se ia in considerare pierderea Cadrilaterului, care din punct de vedere istoric nu a fost parte a Romaniei, ci a fost obtinut in 1913 in anumite circumstante militare.

Subit Romania Mare devine extrem de mica. Acesta este fondul problemei, plin de paradoxuri si aberatii.

In contextul in care unii postdecembristi pun constant problema condamnarii comunismului, este total ignorata cea mai neagra perioada a istoriei Romaniei, adica situatia Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial: nu se discuta, nu se judeca si nu se condamna. De ce oare?

Cum a pierdut Romania Basarabia, Bucovina si jumatate din Ardeal? Intr-un mod las si dezonorant, fara lupta. Cine sunt vinovati de aceste pierderi? Evident, liderii acelor timpuri, in frunte cu dictatorul Carol al II-lea.

A existat vreodata un proces al celor care s-au facut vinovati de aceste pierderi? Nici macar nu s-a pus problema!!! De ce oare?

In mod practic, Romania s-a regasit la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial cu statutul de tara gata invinsa si total izolata diplomatic.

Orice actiune a Romaniei in conditiile acceptarii marilor pierderi teritoriale era sortita esecului. Nu avea sens nici sa lupte impotriva URSS alaturi de Germania nazista si promotoare a Holocaustului (care in plus avea ca aliat pe Ungaria (!), pentru recuperarea Basarabiei si Bucovinei), nici sa lupte alaturi de URSS care-i ocupase teritorii pentru recuperarea eventuala a Ardealului.

Aici este primul paradox: initial Romania nu a opus rezistenta militara pentru a-si apara teritoriile, dar apoi si-a distrus sistematic trupele, mai intai alaturi de Germania, apoi alaturi de URSS. Nu era mai logic ca Romania sa-si apere teritoriile cu arma in mana de la inceput, decat sa-si puna resursele umane si materiale in subordinea unor state care si-au vazut cu cinism si aroganta de propriile interese?

Liderii de atunci au considerat ca Romania nu putea opune rezistenta Germaniei sau URSS, ca Romania ar fi devenit teatru de razboi si ca s-ar fi pierdut vieti omenesti. Dar vietile omenesti romanesti s-au pierdut oricum (circa 500.000 de romani morti in al Doilea Razboi Mondial), atat in luptele contra rusilor si apoi contra nemtilor, cat si in actiunile cu iz de genocid si atrocitati ale fortelor de ocupatie din teritoriile pierdute.

Asa ca ar fi fost onorabil si de preferat ca romanii sa lupte intr-un razboi just, impotriva unor forte invadatoare. Iugoslavia si Grecia au fost invadate de Germania, au suferit, dar si-au pastrat demnitatea. In fapt, Romania si-a trimis armatele la razboi si la moarte pentru absolut nimic! Armatele Romaniei s-au subordonat succesiv Germaniei si URSS si si-au adus o inutila si aberanta jertfa de sange.

Cu toate acestea, nimeni nu este vinovat, cu exceptia regimului Antonescu, cel care a cules "roadele" politicii externe falimentare dusa de Romania in perioada interbelica.

Dupa ce a luptat inutil alaturi de Germania, avea vreun rost intrarea in lupta a Romaniei alaturi de URSS? Moral exista o justificare partiala, dar la fel a fost si in cazul luptei alaturi de Germania pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de sub dominatia URSS. Numai ca in politica, in diplomatie si in dreptul international conteaza documentele, nu morala. Ce morala exista in pactul Ribbentrop-Molotov, cand URSS si Germania s-au inteles cu privire la viitorul Romaniei si Poloniei? Ce morala exista in Conferința de la Ialta, cand s-au delimitat sferele de influenta ale marilor puteri? Exista doar invingatori si invinsi (de exemplu: Romania - 90% in sfera de influenta a Rusiei).

Documentele arata ca Romania nu a negociat nimic in schimbul participarii la razboi alaturi de URSS dupa 23.August.1944. Romaniei i s-a refuzat statutul de cobeligerant si a fost privita ca un stat invins de catre puterile aliate (URSS, SUA, Marea Britanie). In final, Romania a recuperat doar teritoriul pierdut din Ardeal, fapt care nu poate fi privit ca o victorie. Ar fi fost ridicol ca Ungaria, care a fost alaturi de Germania pana la capat, sa obtina teritorii din postura de stat invins! Dar in politica (la fel ca si in desene animate) nimic nu e imposibil. Chiar se poate spune ca aberatiile au cele mai mari sanse sa se produca.

Ca o concluzie, vreau sa subliniez ca pentru Romania momentul 23 august 1944 nu inseamna de fapt absolut nimic. Romania pierduse deja razboiul inca inainte sa inceapa. Dupa cum s-a vazut ulterior, nu a avut loc nicio cotitura.

La fel ca si Ungaria horthysta, care nu a luptat nicio clipa alaturi de URSS, Romania tot a devenit un satelit al URSS, chiar daca dupa 23 august 1944 a luptat cu URSS pana la sfarsitul razboiului (Se tot lauda faptele de arme ale romanilor din Ungaria si Cehoslovacia din perioada 1944-1945, dar aceiasi romani pareau incapabili sa lupte in 1940, atunci cand s-au cedat teritorii Ungariei si URSS!).

Si atunci, transant, sec si direct, momentul 23 august 1944 este pentru Romania un caca-maca. Poate ca ar fi bine sa mai avem si alte treburi decat sa bagam in seama cu stupida mandrie propagandistica acest moment.

Sau daca tot il bagam in seama, macar sa condamnam definitiv monarhia care, prin dictatura regala corupta a lui Carol al II-lea, a avut pierdut razboiul si teritoriile pana sa inceapa lupta.