Cu multa intarziere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, trebuie evidentat faptul ca duminica, 24.Iulie.2016, s-a terminat Turul Frantei.
Contrar opiniei multor iubitori ai ciclismului de sosea, aceasta editie a Turului Frantei mi s-a parut foarte spectaculoasa. Multi s-au plans de incapacitatea adversarilor lui Christopher Froome (castigatorul din acest an) de a-l ataca pe acesta. Dar competitia inseamna mai mult decat atat si nu-i intotdeauna atat de simplu cum cred unii. Este deja o performanta chiar si pentru ultimul ciclist care reuseste sa termine pe bicicleta competitia!
La fel de bine s-ar putea spune ca meciul Brazilia - Germania, scor 1-7, a fost o formalitate pentru germani in semifinalele Campionatului mondial din Brazilia.
In ambele cazuri mi se pare ca a fost vorba despre o lupta dreapta si despre o diferenta de valoare care... a fost pusa in valoare.
Turul Frantei este o competitie a andurantei si tenacitatii.
Cateva echipe de rutieri au cate un lider care lupta pentru primul loc in clasamentul general. Valorificarea calitatilor liderului depinde de foarte multi factori externi. Pe parcursul competitiei pot aparea diverse situatii nedorite: cazaturi, probleme mecanice, stare fizica alterata din diverse motive. Si atunci, echipa trebuie sa stie sa-si protejeze liderul, sa fie mereu cineva alaturi de el.
In acest an Froome a avut o echipa formidabila (Sky), care a terminat in integralitatea sa Turul Frantei.
Dincolo de echipa, Froome s-a dovedit un lider dedicat total luptei si dorintei de a invinge.
A ramas memorabil momentul din etapa a 12-a (de pe 14.Iulie.2016, ziua atentatului de la Nisa!) cand Froome a cazut in catarare pe Mont Ventoux impreuna cu Richie Porte si Bauke Mollema dupa ce motocicleta care deschidea drumul a pus o frana brusca, din cauza incapacitatii organizatorilor de a impiedica publicul sa blocheze drumul. Faptul s-a petrecut cu mai putin de 2 kilometri inainte de linia de sosire!
Din cauza ca bicicleta i se facuse praf, Froome a luat-o la fuga pe jos, desi era impotriva regulamentului sa treaca linia de sosire fara bicicleta. Chiar daca este un pic surprinzator faptul ca Froome nu cunostea regulamentul, ramane memorabila aceasta determinare de neclintit, aceasta dorinta de a invinge cu orice pret dusa la limita rationalului, indiferent de piedicile care se ridica in calea obiectivului.
Scena a fost cu atat mai memorabila cu cat a fost urmarita si de sotia mea, care, fara sa fie o mare pasionata de ciclism, a stat multe ore alaturi de mine la televizor in etapele de Tur al Frantei. In etapa respectiva, cand a vazut cazatura lui Froome si comentatorii au spus ca nu are voie sa treaca linia de sosire fara obiectul muncii, a inceput sa strige catre organizatori prin... televizor: "Dati-i, bai, o bicicleta! Dati-i, bai, o bicicleta!". :))
Pana la urma Froome a primit o bicicleta cu care a trecut linia de sosire.
Cum ar fi fost sa piarda Froome cateva minute si Turul Frantei pe mana organizatorilor in acea etapa?
Froome a mai avut o cazatura pe o coborare in etapa a 19-a, dar acea problema s-a rezolvat repede, preluand bicicleta unui coleg care se afla langa el.
De remarcat ca micile sau marile bube rezultate dupa cazaturile din ciclism nu conteaza ca la fotbal. Cand un ciclist nu mai poate urca pe bicicleta si se tavaleste in chinuri e clar ca nu simuleaza, ci are vreo fractura de clavicula, femur, bazin etc.
Un alt "froomism" a avut loc in etapa a opta, cand Froome si-a surprins adversarii la sfarsitul unei catarari, accelerand pe ultima coborare catre finish si catre victoria de etapa. Si aici a ramas memorabil pedalatul incomod al lui Froome de pe cadrul bicicletei. Pe coborare ciclistii au obiceiul sa stea direct pe cadru si aplecati inainte pentru a obtine un plus de viteza, dar nimeni nu a fost pana acum in stare sa si pedaleze, asa cum a facut-o Froome.
Tot Froome a castigat etapa a 17-a la contratimp pe catarare, consolidandu-si in acel moment primul loc.
In concluzie, exista destule argumente pentru victoria absolut meritata a lui Froome din acest an.
Adversarii lui Froome au incercat, dar nu au reusit. Nu au gasit nicio fisura pe drumul lui Froome catre victorie. Chiar si acest aspect inseamna spectacol pentru cei care inteleg fenomenul.
Ca sa-i dam lui Froome ceea ce merita, trebuie remarcat discursul pe care acesta l-a rostit in cadrul ceremoniei de premiere, cand a evocat printre altele problemele pe care le ridica terorismul (un atentat putea sa se intample si in cadrul Turului Frantei!) si a afirmat ca Franta este cea mai frumoasa tara din lume!
Nulitatilor si ticalosilor care se afla la putere in Romania, care isi bat joc de noi sistematic si cu toata nesimtirea, si care ne recomanda pur propagandistic sa descoperim frumusetile lu' Peste de la noi din tara le recomand, la randul meu, sa se uite la toate etapele de Turul Frantei. Dar sa nu urmareasca rutierii si competitia, ci sa ne semnaleze in cate locuri din cei circa 3.500 de kilometri de Tur nu exista asfalt! Ca element ajutator, pavajul de pe Champs Elysées din Paris nu se pune.
Alt moment memorabil din Turul Frantei 2016 a fost victoria din ultima etapa a lui Andre Greipel. Dupa ce a pierdut la sprint pentru un... varf de cutit de roata in fata lui Cavendish in etapa a treia, Greipel a tot incercat fara succes sa iasa in evidenta cu o victorie intr-o alta etapa de sprint. Dar a reusit exact in ultima zi, la Paris! Iata o alta victorie a tenacitatii si a celor care nu renunta niciodata!
Mark Cavendish, pe care tocmai l-am pomenit, s-a remarcat si el prin cele patru victorii de etapa, revenind ca sprinter intr-un moment cand putini mai credeau ca acest lucru poate fi posibil.
Dar tricoul verde, pentru cel mai bun sprinter al Turului Frantei, a revenit lui Peter Sagan, care a fost desemnat in acelasi timp si cel mai combativ ciclist al Turului. Pe buna dreptate, Sagan s-a facut remarcat mai tot timpul, castigand etape de tur sau terminand pe podiumul unor etape si tragand pentru colegii de echipa (ajutandu-l pe Rafal Majka sa castige tricoul cu buline roșii pentru cel mai bun catarator; ajutandu-l pe Roman Kreuziger sa termine intre primii zece in clasamentul general). As mai remarca faptul ca Sagan a terminat ultima etapa de sprint (de la Paris) pe locul doi, in urma lui Greipel, dar mi s-a parut ca in momentul in care se afla in accelerare si in revenire fata de Greipel i-a sarit roata din fata intr-o denivelare.
Iata, deci, cateva evenimente din cele intamplate intr-un Tur al Frantei despre care unii spun ca nu a fost spectaculos. Din punctul meu de vedere, ciclismul de sosea este cel mai barbatesc sport, iar Turul Frantei este competitia sportiva la care stau de departe cel mai mult timp in fata televizorului.
Se afișează postările cu eticheta Turul Frantei 2016. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Turul Frantei 2016. Afișați toate postările
miercuri, 27 iulie 2016
duminică, 10 iulie 2016
Turul Frantei castiga detasat in fata Campionatului European de Fotbal
Azi, 10.Iulie.2016, am vazut aproape toata etapa din Turul Frantei, care s-a desfasurat in... Spania si Andorra. Adica am stat vreo 5-6 ore in fata televizorului ca sa vad canci catarari pe munti si sportivi pedaland vreo 184 de kilometri!
Cel mai tare moment a fost finalul, cand la ploaie s-a adaugat si grindina! Nu stiu daca la veniturile ciclistilor de sosea se adauga si sporuri de vreme rea. :)
Pe langa ciclisti am senzatia ca fotbalistii sunt mici copii. Tot azi e finala Campionatului European de Fotbal si chiar daca Portugalia poate sa imi implineasca pronosticul dat in gluma nu stiu daca ma uit la meci. Pe langa ciclism, fotbalul a devenit o mare plictiseala. Cel putin pentru mine.
Franturile din semifinala Franta-Germania nu m-au impresionat deloc. In schimb Froome care a atacat pe coborare la final ieri, 09.Iulie.2016, a fost mult mai palpitant. Adversarii lui Froome au ramas blocati si Froome a castigat etapa si tricoul galben.
Cel mai tare moment a fost finalul, cand la ploaie s-a adaugat si grindina! Nu stiu daca la veniturile ciclistilor de sosea se adauga si sporuri de vreme rea. :)
Pe langa ciclisti am senzatia ca fotbalistii sunt mici copii. Tot azi e finala Campionatului European de Fotbal si chiar daca Portugalia poate sa imi implineasca pronosticul dat in gluma nu stiu daca ma uit la meci. Pe langa ciclism, fotbalul a devenit o mare plictiseala. Cel putin pentru mine.
Franturile din semifinala Franta-Germania nu m-au impresionat deloc. In schimb Froome care a atacat pe coborare la final ieri, 09.Iulie.2016, a fost mult mai palpitant. Adversarii lui Froome au ramas blocati si Froome a castigat etapa si tricoul galben.
luni, 4 iulie 2016
D-ale sportului televizat
Ciclism. A inceput un nou Tur al Frantei la ciclism, inca de pe 02.Iulie.2016. Prima etapa, inceputa la Mont-Saint-Michel, a revenit intr-un mod surprinzator pentru mine lui Mark Cavendish. Dupa cazatura din 2014 am crezut ca britanicul nu va mai avea resurse sa castige etape in Turul Frantei, atat din cauza varstei, cat si din cauza adversarilor (in special Kittel si Greipel). Dar iata ca realitatea a contrazis speculatiile si Cavendish a castigat, daca nu ma insel, a 27-a etapa de Tur al Frantei.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)