Tocmai am urmarit finala de tenis feminin de la Roland Garros, dintre Simona Halep si Jelena Ostapenko, castigata surprinzator de sportiva letona, locul 47 WTA inaintea turneului!
Dupa cum curgea meciul la un moment dat, parea o formalitate pentru Halep castigarea acestui turneu: conducea cu 6-4 si 3-0 in al doilea set.
Numai ca greselile letonei s-au imputinat, iar loviturile decisive castigatoare au demolat-o treptat pe Halep, care a pierdut ultimele doua seturi si, implicit, finala (scor: Simona Halep – Jelena Ostapenko 6-4, 4-6, 3-6).
Halep a avut un stil de joc egal, constant, dar lipsit de stralucire, initiativa, imaginatie si agresivitate; un stil care a insemnat o speranta continua ca adversara va gresi mai mult decat ea.
Numai ca Ostapenko a dominat jocul si a pierdut sau castigat pe mana ei. Chiar daca uneori a pierdut mingi cu usurinta, a castigat uneori cu si mai multa usurinta. Ultimele doua mingi din meci au fost doua serve ale lui Halep si doua retururi agresive ale letonei la care Halep nu a avut replica. Pe parcursul meciului letona a impresionat cu lovituri in forta foarte precise pe laturile terenului, care au macinat-o continuu pe Halep.
Asa ca sportiva mai generoasa in lupta si in asumarea riscurilor a avut castig de cauza. Jelena Ostapenko, la 20 de ani impliniti acum doua zile (pe 08.Iunie.2017) reuseste meritat o performanta uriasa, in timp ce Simona Halep rateaza o performanta uriasa si o ocazie unica si extrem de favorabila de a castiga un turneu de Grand Slem.
O mentiune speciala despre obisnuitul comentariu partinitor-"patriotic" (in stilul lui Coca Cozma Teoharie de acum 30-40 de ani; mai lipsea sa auzim de minunatele conditii oferite de partid; nu se stie care partid pentru ca in zilele noastre puterea trece de la unii la altii, hi, hi!) si bucuria subiectiva a comentatorilor pentru fiecare eroare a letonei. In final comentatorii au ramas fara replica si sunt convins ca pentru toata propaganda romaneasca infrangerea lui Halep i-a lasat pe multi fara o paine sau un rahat de mancat.
Chiar daca ar fi castigat Halep, tot ramanem o tara fara sport, dar cu campioni fabricati individual. Sa nu se uite niciodata acest lucru!
Felicitari invingatoarei!
Se afișează postările cu eticheta surprize. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta surprize. Afișați toate postările
sâmbătă, 10 iunie 2017
luni, 4 iulie 2016
D-ale sportului televizat
Ciclism. A inceput un nou Tur al Frantei la ciclism, inca de pe 02.Iulie.2016. Prima etapa, inceputa la Mont-Saint-Michel, a revenit intr-un mod surprinzator pentru mine lui Mark Cavendish. Dupa cazatura din 2014 am crezut ca britanicul nu va mai avea resurse sa castige etape in Turul Frantei, atat din cauza varstei, cat si din cauza adversarilor (in special Kittel si Greipel). Dar iata ca realitatea a contrazis speculatiile si Cavendish a castigat, daca nu ma insel, a 27-a etapa de Tur al Frantei.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
miercuri, 28 octombrie 2015
Surpriza electorala in Guatemala
In Guatemala s-a produs la alegeri ceea ce ar trebui sa se intample peste tot in lume: alegatorii au spus "Sictir!" unei clase politice corupte.
Conform sursei http://www.euractiv.ro/video/un-fost-actor-de-comedie-castiga-alegerile-prezidentiale-din-guatemala-2184,
"Sătui de corupţie şi clasa politică, votanţii au ales preşedinte un fost actor de comedie";
"Fostul actor de comedie Jimmy Morales a obţinut, duminică seară, victoria la alegerile prezidențiale din Guatemala. Deşi n-are niciun fel de experienţă politică, el a câştigat pe fondul unei exasperări a populaţiei faţă de corupţie şi clasa politică.".
Dupa parerea mea, statul de drept a devenit o himera si conceptul de stat de drept a fost dus in derizoriu.
Peste tot in lume politicienii doresc sa obtina puterea doar pentru a fura banii publici cu toata nerusinarea si ticalosia. Este normal sa vedem ca suntem furati pe fata, iar hotii de bani publici sa ne sfideze fara teama de vreo consecinta legala?
Au dreptul simplii cetateni la legitima aparare atunci cand sunt agresati de infractionalitatea globala si in forma continuata a politicienilor strans uniti in jurul institutiilor care refuza sa exercite controlul respectarii legii, care refuza sa constate incalcarile de lege si care refuza sa aplice sancituni impotriva celor care incalca legea?
La noi asa ceva se intampla de 26 de ani. Chiar si atunci cand unii infractori au fost condamnati, pedepsele se dovedesc a fi formale si derizorii. Iar eliberarea rapida a unor infractori care au devenit brusc "eruditi", scriind "opere" fantoma (care nici macar nu sunt accesibile publicului!), este doar un alt fapt dezgustator si odios.
Oricum, felicitari alegatorilor din Guatemala! Au iesit din inertia electorala chiar au facut o alegere!
Conform sursei http://www.euractiv.ro/video/un-fost-actor-de-comedie-castiga-alegerile-prezidentiale-din-guatemala-2184,
"Sătui de corupţie şi clasa politică, votanţii au ales preşedinte un fost actor de comedie";
"Fostul actor de comedie Jimmy Morales a obţinut, duminică seară, victoria la alegerile prezidențiale din Guatemala. Deşi n-are niciun fel de experienţă politică, el a câştigat pe fondul unei exasperări a populaţiei faţă de corupţie şi clasa politică.".
Dupa parerea mea, statul de drept a devenit o himera si conceptul de stat de drept a fost dus in derizoriu.
Peste tot in lume politicienii doresc sa obtina puterea doar pentru a fura banii publici cu toata nerusinarea si ticalosia. Este normal sa vedem ca suntem furati pe fata, iar hotii de bani publici sa ne sfideze fara teama de vreo consecinta legala?
Au dreptul simplii cetateni la legitima aparare atunci cand sunt agresati de infractionalitatea globala si in forma continuata a politicienilor strans uniti in jurul institutiilor care refuza sa exercite controlul respectarii legii, care refuza sa constate incalcarile de lege si care refuza sa aplice sancituni impotriva celor care incalca legea?
La noi asa ceva se intampla de 26 de ani. Chiar si atunci cand unii infractori au fost condamnati, pedepsele se dovedesc a fi formale si derizorii. Iar eliberarea rapida a unor infractori care au devenit brusc "eruditi", scriind "opere" fantoma (care nici macar nu sunt accesibile publicului!), este doar un alt fapt dezgustator si odios.
Oricum, felicitari alegatorilor din Guatemala! Au iesit din inertia electorala chiar au facut o alegere!
miercuri, 9 iulie 2014
Brazilia - Germania 1-7!
Am trait s-o vad si pe asta: "marea" echipa a Brazilliei a fost spulberata in fata propriilor suporteri de catre Germania, la un scor record pentru o semifinala de Campionat Mondial de Fotbal: Brazilia - Germania 1-7!
Pentru echipa Germaniei a fost un simplu joc de antrenament cu sparring partner si cu public ostil. Chiar daca stiam ca echipa Braziliei nu inseamna nimic, nu credeam ca nimicul poate fi atat de... mic.
Filmul jocului in viziune personala a fost urmatorul: la 0-2 ma gandeam ca Germania este in stare sa le mai dea doua brazilienilor in repriza a doua, iar la 0-5 am vrut sa ies pe balcon si sa strig ironic si inutil "Zece! Zece!", dar m-a oprit sotia, evident mai putin interesata de fotbal si cu capul pe umeri :)
Diferenta de valoare a fost atat de mare incat pana si suporterii brazilieni au reusit sa depaseasca fanatismul stupid si sa aplaude echipa Germaniei.
Poate ca era mai bine ca Brazilia sa fie eliminata de Chile in prelungiri, atunci cand bara i-a salvat pe jucatorii tarii gazda. I-a salvat atunci de eliminare, dar nu i-a salvat de aceasta lectie de fotbal.
Nu stiu daca s-a vazut cat de slaba si de inexistenta a fost echipa Braziliei pe teren. In mod normal, germanii, care stiu sa joace la rezultat si la realizarea obiectivului, s-ar fi oprit si la 3-0, multumindu-se sa demoleze atacurile adversarilor si sa evite accidentarile si cartonasele galbene. Interesul nu era un scor de hochei, ci sa se menajeze pentru finala. Faptul ca Germania a inscris in continuare atatea goluri fara mari eforturi arata ca Brazilia a fost o echipa care a crezut ca poate trai din faima acumulata de-a lungul anilor, din fanatismul nerealist al publicului si din... circ. Cum putea pretinde Brazilia ca poate castiga acest turneu, cand a luat gol de la atacantul central advers, care total nemarcat (?!) a sutat din careu mingea venita din centrare in urma executarii unui corner?
Din nou am vazut Brazilia incercand sa triseze, din nou acel circ penibil al caderilor prin careul in speranta obtinerii unui penalty gratuit, fapte ramase nesanctionate de arbitru. Se pare ca jucatorii brazilieni s-au antrenat mai mult la teatru decat la fotbal.
Am aflat ca arbitrii au primit "indicatii pretioase" de la centru, cum ca sa o lase mai moale cu cartonasele galbene, sa nu cumva sa ajunga echipele in fazele finale fara "vedete". Pana la urma, se pare ca FIFA se dezice de propriile regulamente, la presiunea unor sponsori (conform surselor), care ameninta sa nu mai plateasca banii lu' Peste.
Ceea ce ne arata din nou cat de penibila a ajuns ideea de "sport" si ca sportul adevarat este doar acela practicat de fiecare dintre noi in mod individual, din pura placere.
Din astfel de motive mi-am pierdut interesul pentru majoritatea marilor competitii si nici nu ma mai impresioneaza asa zisii mari sportivi ai zilelor noastre. Nu sunt suporterul cuiva anume, nici macar al echipei Olandei, in ciuda pronosticului pe care l-am dat. Pana la urma, sportul ar trebui sa fie o expresie a egalitatii de sanse si tratament, nu favorizarea pe fata a unora sau altora, nu campioni fabricati pentru un public supercifial, partinitor si total antisport in final. Imi place sa vad un castigator pe merit, incontestabil, asa cum a fost Germania in urma acestui meci cu Brazilia.
Raman la ideea ca ar trebui premiati si facuti campioni pe hartie in mod anticipat toti disperatii, dupa care sa se desfasoare competiile propriu zise aplicand toate regulile in mod impartial pentru toata lumea.
Fotbalul ar trebui sa insemne combativitate, munca, entuziasm si inspiratie, nu simulari, trageri de timp, accidentarea adversarilor atunci cand nu vad arbitri. Nu ar trebui sa insemne nici penalty-uri inventate, nici goluri marcate din offside, prin faulturi sau maini pe minge nepenalizate de arbitri.
Astfel incat ma bucur ca a castigat echipa care a jucat fotbal si ca echipa de mascarici a plecat acasa (adica probabil la casele lor, din moment ce erau deja acasa).
Poate ca acest turneu va insemna un recul al brazilienilor in fotbalul mondial si ca jucatorii brazilieni vor avea cote mult mai mici in Europa.
Momentan pronosticul meu ramane in picioare, ceea ce arata ca am progresat fata de acum 4 ani :) Sigur ca Olanda inca nu este in finala si sigur ca daca ajunge in finala nu este nici pe departe invingatoare in fata acestei echipe a Germaniei. Azi vedem daca Germania va intalni Olanda intr-o revansa dupa fix 40 de ani.
Iar in final, sa castige cel mai bun, indiferent daca este favoritul nostru sau nu.
Pentru echipa Germaniei a fost un simplu joc de antrenament cu sparring partner si cu public ostil. Chiar daca stiam ca echipa Braziliei nu inseamna nimic, nu credeam ca nimicul poate fi atat de... mic.
Filmul jocului in viziune personala a fost urmatorul: la 0-2 ma gandeam ca Germania este in stare sa le mai dea doua brazilienilor in repriza a doua, iar la 0-5 am vrut sa ies pe balcon si sa strig ironic si inutil "Zece! Zece!", dar m-a oprit sotia, evident mai putin interesata de fotbal si cu capul pe umeri :)
Diferenta de valoare a fost atat de mare incat pana si suporterii brazilieni au reusit sa depaseasca fanatismul stupid si sa aplaude echipa Germaniei.
Poate ca era mai bine ca Brazilia sa fie eliminata de Chile in prelungiri, atunci cand bara i-a salvat pe jucatorii tarii gazda. I-a salvat atunci de eliminare, dar nu i-a salvat de aceasta lectie de fotbal.
Nu stiu daca s-a vazut cat de slaba si de inexistenta a fost echipa Braziliei pe teren. In mod normal, germanii, care stiu sa joace la rezultat si la realizarea obiectivului, s-ar fi oprit si la 3-0, multumindu-se sa demoleze atacurile adversarilor si sa evite accidentarile si cartonasele galbene. Interesul nu era un scor de hochei, ci sa se menajeze pentru finala. Faptul ca Germania a inscris in continuare atatea goluri fara mari eforturi arata ca Brazilia a fost o echipa care a crezut ca poate trai din faima acumulata de-a lungul anilor, din fanatismul nerealist al publicului si din... circ. Cum putea pretinde Brazilia ca poate castiga acest turneu, cand a luat gol de la atacantul central advers, care total nemarcat (?!) a sutat din careu mingea venita din centrare in urma executarii unui corner?
Din nou am vazut Brazilia incercand sa triseze, din nou acel circ penibil al caderilor prin careul in speranta obtinerii unui penalty gratuit, fapte ramase nesanctionate de arbitru. Se pare ca jucatorii brazilieni s-au antrenat mai mult la teatru decat la fotbal.
Am aflat ca arbitrii au primit "indicatii pretioase" de la centru, cum ca sa o lase mai moale cu cartonasele galbene, sa nu cumva sa ajunga echipele in fazele finale fara "vedete". Pana la urma, se pare ca FIFA se dezice de propriile regulamente, la presiunea unor sponsori (conform surselor), care ameninta sa nu mai plateasca banii lu' Peste.
Ceea ce ne arata din nou cat de penibila a ajuns ideea de "sport" si ca sportul adevarat este doar acela practicat de fiecare dintre noi in mod individual, din pura placere.
Din astfel de motive mi-am pierdut interesul pentru majoritatea marilor competitii si nici nu ma mai impresioneaza asa zisii mari sportivi ai zilelor noastre. Nu sunt suporterul cuiva anume, nici macar al echipei Olandei, in ciuda pronosticului pe care l-am dat. Pana la urma, sportul ar trebui sa fie o expresie a egalitatii de sanse si tratament, nu favorizarea pe fata a unora sau altora, nu campioni fabricati pentru un public supercifial, partinitor si total antisport in final. Imi place sa vad un castigator pe merit, incontestabil, asa cum a fost Germania in urma acestui meci cu Brazilia.
Raman la ideea ca ar trebui premiati si facuti campioni pe hartie in mod anticipat toti disperatii, dupa care sa se desfasoare competiile propriu zise aplicand toate regulile in mod impartial pentru toata lumea.
Fotbalul ar trebui sa insemne combativitate, munca, entuziasm si inspiratie, nu simulari, trageri de timp, accidentarea adversarilor atunci cand nu vad arbitri. Nu ar trebui sa insemne nici penalty-uri inventate, nici goluri marcate din offside, prin faulturi sau maini pe minge nepenalizate de arbitri.
Astfel incat ma bucur ca a castigat echipa care a jucat fotbal si ca echipa de mascarici a plecat acasa (adica probabil la casele lor, din moment ce erau deja acasa).
Poate ca acest turneu va insemna un recul al brazilienilor in fotbalul mondial si ca jucatorii brazilieni vor avea cote mult mai mici in Europa.
Momentan pronosticul meu ramane in picioare, ceea ce arata ca am progresat fata de acum 4 ani :) Sigur ca Olanda inca nu este in finala si sigur ca daca ajunge in finala nu este nici pe departe invingatoare in fata acestei echipe a Germaniei. Azi vedem daca Germania va intalni Olanda intr-o revansa dupa fix 40 de ani.
Iar in final, sa castige cel mai bun, indiferent daca este favoritul nostru sau nu.
vineri, 2 mai 2014
1 Mai intre banalitati si surprize
Ieri a fost 1 Mai muncitoresc sau Ziua Internalionala a Muncii.
Ca unul care nu mai am loc de munca de peste 5 ani, nu prea am motive sa ma includ in aceasta sarbatoare, poate doar daca se pun si cei care fac munca "patriotica", adica neremunerata. Oricum, pentru mine fiecare zi este deja o sarbatoare :)
Asa ca de dimineata m-am lasat "imbacsit" de banalele stiri televizate cu romanii care s-au dus la mare ca sa nu poata face plaja sau la munte ca sa admire... vremea rea si ploile torentiale. Stirile au continuat cu cliseul micilor si berii.
Stiu despre micii romanesti ca sunt un amestec incert de tocatura care poate contine orice fel de carne, expirata sau nu (caine, soareci, pisici, cai, vita, pui etc). Cineva imi vanduse acest pont acum mai bine de 25 de ani. Pe la jumatatea anilor '90, cand am intrat cu sotia, copiii si niste prieteni intr-un restaurant pe Valea Prahovei, prietenii ar fi vrut sa mancam mici. Eu, care imi faceam griji pentru copii, am intrebat formal ospatarii daca pot sa dau mici la copii. De obicei comerciantii isi lauda marfa si iti spun ca toate porcariile sunt de cea mai buna calitate, dar de data asta ospatarii ne-au recomandat sa uitam de mici!!!
Apreciez si acum sinceritatea acestor ospatari. Imi aduc aminte cat au mai comentat prietenii mei dupa aceea ("Ia uite, bai, sa o spuna asa, direct!").
Dar asta nu a stopat in niciun fel succesul micilor pe plan national, la succes contribuind vesnic propaganda televizata care lauda din rasputeri acest produs banal, usor de falsificat si de calitate indoielnica in general.
Apropiindu-se de ora 10:00, cand se deschid centrele de inchiriat biciclete, am lasat mitul micilor pe sticla televizorului si am sters-o in parcul Herastrau. Am facut 3 tururi de lac in cele maxim doua ore cat puteam folosi bicicleta. Aglomeratie mare, ca de obicei cand e o zi libera. Mie imi plac zilele lucratoare, cand "bate vantul" prin parc, adica lumea are de obicei alte treburi. Intr-o zi ca asta traficul de lume, biciclete si role este infernal. Trebuie mers cu multa atentie, sunt o gramada de copii mici dar vioi, pe care de obicei parintii sau bunicii ii supravegheaza de la foarte mare distanta, adica daca e pe cale sa se produca un incident rudele mai mari nu pot interveni decat atunci cand este prea tarziu.
Cand mi-a expirat timpul am lasat in urma parcul Herastrau si m-am intors acasa. Am remarcat pe drum ca 1 Mai se cam sarbatorea prin munca, in multe locuri comertul functionand din plin. Sa speram ca angajatii care munceau de 1 Mai erau remunerati conform prevederilor Codului Muncii (in caz ca mai stie cineva care sunt acestea).
Am mancat de pranz, iar am stat la televizor, iar m-am plictisit cu programele de nimic, cu stirile de nimic, cu filmele la fel de expirate ca si carnea de mici. Asa ca m-am dus la calculator.
Pe blogul cu poze s-au intamplat chestii. In luna aprilie traficul pe blog a explodat. Am sute de vizualizari zilnic. In aprilie am avut un record de peste 600 de vizualizari intr-o zi, iar pe intreaga luna am avut peste 8500 de vizualizari. Dar lucrurile nu par sa se opreasca aici. Ieri, pe 01.Mai.2014, am avut peste 800 de vizualizari.
Din motive care imi scapa, traficul este sustinut in mod galopant din SUA. De altfel, in statistica generala, numarul vizitatorilor din SUA l-a depasit pe cel al vizitatorilor romani, care domina confortabil si detasat la un moment dat.
In clasamentul general al vizitatorilor, Franta (de unde am cele mai multe comentarii) este pe locul 4, fiind depasita si de Rusia.
Ma mira vizitele acestea numeroase pe blog, venite din SUA. Stiu ca fac poze dragute, dar sunt si altii care fac acelasi lucru, echipati cu aparate foto mult mai performante decat modestul meu Nikon, pe care oricum l-am luat intr-un moment cand pretul i-a fost redus cu 300 de lei, adica intr-un moment cand s-a lansat o noua generatie de aparate foto!
Cu atat mai bine si cu atat mai placut pentru mine! Savurez cu bucurie aceasta clipa si imi face placere sa vad ca blogul meu a starnit un astfel de interes.
Dupa care ziua parea sa se cufunde iar in banalitate, iar imi pierdeam vremea la televizor, cand spre seara s-a auzit animatie si muzica dinspre parcul Sebastian. Pe la orele 20:00 i-am facut o propunere sotiei sa mergem si noi pe acolo. Cam fara chef, pana la urma ne-am dus.
Aglomeratie in micutul parc, ne-am strecurat cu greu catre zona centrala, cu vizibilitate catre scena unde canta in acel moment Vunk. In mod amuzant, tocmai se canta melodia "Pleaca". Ne-am simtit alungati pentru o clipa :) Apoi, trupa a lasat audienta sa cante refrenul. Acum publicul striga "Pleaca", "Pleaca", "Pleaca" :)) Aproape ca nu mai intelegeam nimic :)) Aveau boala unii pe altii? :))
Dupa care a urmat Antonia, care a cantat vreo 4 melodii.
In final, marea surpiza: Thomas Anders (născut în data de 1 Martie 1963, deci are 51 de ani), fostul solist de la Modern Talking, a concertat in parcul Sebastian. Si a cantat mai bine de o ora! Concertul a fost foarte placut, amiabil si electrizant. S-au cantat melodii de succes, care raman vesnic tinere dupa parerea mea: "You're My Heart, You're My Soul", "Brother Louie", "Cheri, Cheri Lady", "Atlantis Is Calling" si multe altele. Instrumentistii din trupa (chitarist, basist, baterist, clape) au oferit solouri de mare virtuozitate. Am remarcat la acest concert o prezenta mult mai numeroasa decat de obicei si foarte activa in acelasi timp a celor de peste 40 de ani, care au ajuns cumva la maturitate pe aceasta muzica.
La un moment dat, Thomas Anders a remarcat multimea de aparate care-l fotografiau si a rugat publicul sa ridice mainile si sa strige, pentru ca sa faca si el o poza pe care sa o publice pe Twitter. Sigur ca audienta a participat cu caldura la acest moment.
Dupa concert a urmat focul de artificii, care au incheiat astfel ziua.
Asa cum am zis, 1 Mai intre banalitati si surprize...
Ca unul care nu mai am loc de munca de peste 5 ani, nu prea am motive sa ma includ in aceasta sarbatoare, poate doar daca se pun si cei care fac munca "patriotica", adica neremunerata. Oricum, pentru mine fiecare zi este deja o sarbatoare :)
Asa ca de dimineata m-am lasat "imbacsit" de banalele stiri televizate cu romanii care s-au dus la mare ca sa nu poata face plaja sau la munte ca sa admire... vremea rea si ploile torentiale. Stirile au continuat cu cliseul micilor si berii.
Stiu despre micii romanesti ca sunt un amestec incert de tocatura care poate contine orice fel de carne, expirata sau nu (caine, soareci, pisici, cai, vita, pui etc). Cineva imi vanduse acest pont acum mai bine de 25 de ani. Pe la jumatatea anilor '90, cand am intrat cu sotia, copiii si niste prieteni intr-un restaurant pe Valea Prahovei, prietenii ar fi vrut sa mancam mici. Eu, care imi faceam griji pentru copii, am intrebat formal ospatarii daca pot sa dau mici la copii. De obicei comerciantii isi lauda marfa si iti spun ca toate porcariile sunt de cea mai buna calitate, dar de data asta ospatarii ne-au recomandat sa uitam de mici!!!
Apreciez si acum sinceritatea acestor ospatari. Imi aduc aminte cat au mai comentat prietenii mei dupa aceea ("Ia uite, bai, sa o spuna asa, direct!").
Dar asta nu a stopat in niciun fel succesul micilor pe plan national, la succes contribuind vesnic propaganda televizata care lauda din rasputeri acest produs banal, usor de falsificat si de calitate indoielnica in general.
Apropiindu-se de ora 10:00, cand se deschid centrele de inchiriat biciclete, am lasat mitul micilor pe sticla televizorului si am sters-o in parcul Herastrau. Am facut 3 tururi de lac in cele maxim doua ore cat puteam folosi bicicleta. Aglomeratie mare, ca de obicei cand e o zi libera. Mie imi plac zilele lucratoare, cand "bate vantul" prin parc, adica lumea are de obicei alte treburi. Intr-o zi ca asta traficul de lume, biciclete si role este infernal. Trebuie mers cu multa atentie, sunt o gramada de copii mici dar vioi, pe care de obicei parintii sau bunicii ii supravegheaza de la foarte mare distanta, adica daca e pe cale sa se produca un incident rudele mai mari nu pot interveni decat atunci cand este prea tarziu.
Cand mi-a expirat timpul am lasat in urma parcul Herastrau si m-am intors acasa. Am remarcat pe drum ca 1 Mai se cam sarbatorea prin munca, in multe locuri comertul functionand din plin. Sa speram ca angajatii care munceau de 1 Mai erau remunerati conform prevederilor Codului Muncii (in caz ca mai stie cineva care sunt acestea).
Am mancat de pranz, iar am stat la televizor, iar m-am plictisit cu programele de nimic, cu stirile de nimic, cu filmele la fel de expirate ca si carnea de mici. Asa ca m-am dus la calculator.
Pe blogul cu poze s-au intamplat chestii. In luna aprilie traficul pe blog a explodat. Am sute de vizualizari zilnic. In aprilie am avut un record de peste 600 de vizualizari intr-o zi, iar pe intreaga luna am avut peste 8500 de vizualizari. Dar lucrurile nu par sa se opreasca aici. Ieri, pe 01.Mai.2014, am avut peste 800 de vizualizari.
Din motive care imi scapa, traficul este sustinut in mod galopant din SUA. De altfel, in statistica generala, numarul vizitatorilor din SUA l-a depasit pe cel al vizitatorilor romani, care domina confortabil si detasat la un moment dat.
In clasamentul general al vizitatorilor, Franta (de unde am cele mai multe comentarii) este pe locul 4, fiind depasita si de Rusia.
Ma mira vizitele acestea numeroase pe blog, venite din SUA. Stiu ca fac poze dragute, dar sunt si altii care fac acelasi lucru, echipati cu aparate foto mult mai performante decat modestul meu Nikon, pe care oricum l-am luat intr-un moment cand pretul i-a fost redus cu 300 de lei, adica intr-un moment cand s-a lansat o noua generatie de aparate foto!
Cu atat mai bine si cu atat mai placut pentru mine! Savurez cu bucurie aceasta clipa si imi face placere sa vad ca blogul meu a starnit un astfel de interes.
Dupa care ziua parea sa se cufunde iar in banalitate, iar imi pierdeam vremea la televizor, cand spre seara s-a auzit animatie si muzica dinspre parcul Sebastian. Pe la orele 20:00 i-am facut o propunere sotiei sa mergem si noi pe acolo. Cam fara chef, pana la urma ne-am dus.
Aglomeratie in micutul parc, ne-am strecurat cu greu catre zona centrala, cu vizibilitate catre scena unde canta in acel moment Vunk. In mod amuzant, tocmai se canta melodia "Pleaca". Ne-am simtit alungati pentru o clipa :) Apoi, trupa a lasat audienta sa cante refrenul. Acum publicul striga "Pleaca", "Pleaca", "Pleaca" :)) Aproape ca nu mai intelegeam nimic :)) Aveau boala unii pe altii? :))
Dupa care a urmat Antonia, care a cantat vreo 4 melodii.
In final, marea surpiza: Thomas Anders (născut în data de 1 Martie 1963, deci are 51 de ani), fostul solist de la Modern Talking, a concertat in parcul Sebastian. Si a cantat mai bine de o ora! Concertul a fost foarte placut, amiabil si electrizant. S-au cantat melodii de succes, care raman vesnic tinere dupa parerea mea: "You're My Heart, You're My Soul", "Brother Louie", "Cheri, Cheri Lady", "Atlantis Is Calling" si multe altele. Instrumentistii din trupa (chitarist, basist, baterist, clape) au oferit solouri de mare virtuozitate. Am remarcat la acest concert o prezenta mult mai numeroasa decat de obicei si foarte activa in acelasi timp a celor de peste 40 de ani, care au ajuns cumva la maturitate pe aceasta muzica.
La un moment dat, Thomas Anders a remarcat multimea de aparate care-l fotografiau si a rugat publicul sa ridice mainile si sa strige, pentru ca sa faca si el o poza pe care sa o publice pe Twitter. Sigur ca audienta a participat cu caldura la acest moment.
Dupa concert a urmat focul de artificii, care au incheiat astfel ziua.
Asa cum am zis, 1 Mai intre banalitati si surprize...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)