Multe nume importante au parasit deja Turul Frantei 2017, care a fost marcat pana acum de abandonuri importante si de cateva controverse.
Printre numele importante care au parasit Turul Frantei se pot enumera:
Mark Cavendish (Team Dimension Data);
Peter Sagan (BORA-Hansgrohe);
Geraint Thomas (Sky);
Richie Porte (BMC);
Arnaud Demare (FDJ).
Cavendish s-a accidentat dupa un incident controversat in care a fost implicat si Sagan.
Sagan a fost descalificat de organizatori dupa acest incident, in mod nedrept dupa parerea multora. Subscriu la aceasta parere. Sagan a fost tot timpul in fata lui Cavendish. Cotul ridicat ridicat de el a fost vazut de toata lumea, dar intrebarea fundamentala este daca a fost un cot ofensiv sau defensiv. Am cautat cu rabdare alte inregistrari video decat ce am vazut in transmisia directa, dar nu am gasit decat citate derulate cu incetinitorul.
Exista o inregistrare din fata si una de sus. In filmarea de sus se vede ca Sagan a fost tot timpul in fata lui Cavendish. Cei care conduc in grupul sprinterilor, inaintand spre final, se deplaseaza simultan de la stanga la dreapta strazii, obligand-ul si pe Sagan sa se deplaseze spre dreapta. Cavendish, care era in spatele lui Sagan, este si el obligat sa se deplaseze spre dreapta si ajunge intr-o pozitie inchisa, intre Sagan si mainile agitate ale publicului. In filmarea din fata se vede ca Mark Cavendish isi inclina bicicleta spre stanga (fata de sensul de mers), adica spre Sagan, in incercarea de a iesi din unghiul inchis. Numai ca in acea pozitie, la acea viteza si la acea lipsa de spatiu este deja pe cale sa se dezechilibreze. De pe inregistrari nu se vede explicit daca a existat un prim contact intre Cavendish si Sagan, datorat lui Cavendish. Este foarte posibil ca Sagan sa fi fost atins initial de vreo parte a bicicletei lui Cavendish (cel mai probabil de ghidon). In acest caz, Sagan a fost impins spre stanga de Cavendish si a reactionat ridicand cotul si inclinandu-se spre dreapta, neavand o intentie agresiva. Oricum, de pe inregistrari este evident ca Sagan a reactionat numai dupa ce Cavendish si-a inclinat periculos bicicleta catre Sagan.
Daca ne luam dupa criteriile de la motociclism (cine are prim planul are intotdeauna dreptate; cel din spate trebuie sa-l evite pe cel din fata), atunci Sagan nu are nicio vina. Dupa parerea mea, mai degraba Cavendish a avut o conduita agresiva si imprudenta, incercand imposibilul in acel moment.
In concluzie, dupa parerea mea, Sagan a fost eliminat pe nedrept din Turul Frantei. Nu stiu cum functioneaza justitia sportiva si nici nu stiu daca organizatorii au aratat presei o motivatie bazata pe probe atunci cand au decis sa-l elimine pe Sagan.
Pana acum competitia curge in favoarea lui Froome, care s-a detasat de contracandidatii teoretici de pe hartie. Contador este la distanta cea mai mare de Froome, parasind clasamentul general al primilor zece, Quintana este si el la mai bine de doua minute. Daniel Martin a fost implicat in doua cazaturi nefericite (fiind martor si participant fara urmari pentru el la o a treia, cea care a dus la abandonul lui Geraint Thomas) si este in acest moment la 1 minut si 44 de secunde de Froome.
Pana acum, cel mai exploziv si mai spectaculos in lupta cu Froome mi s-a parut Fabio Aru (Astana), care se afla dealtfel pe locul doi in clasamentul general, la doar 18 secunde de lider.
Chiar daca nu a existat o controversa mediatica, pentru mine tot este o controversa faptul ca Aru l-a asteptat pe Froome atunci cand a aflat ca acesta are o problema tehnica. Este obligatoriu si normal asa ceva? Nu de alta, dar la un nivel inalt se speculeaza orice slabiciune a adversarului, inclusiv problemele tehnice.
Aru a sprintat exact in momentul in care Froome ridica mana ca sa semnaleze o problema tehnica. Cu Aru s-au dus in acel moment, printre altii, Richie Porte (BMC) si Daniel Martin (Quick-Step Floors). Dar s-au oprit ca sa-l astepte pe Froome. Urmarea? Pe coborare Porte a cazut si s-a accidentat grav, doborandu-l si pe Daniel Martin. Deci, schimbandu-se premisele, s-a ajuns la alte consecinte. Poate ca daca Froome era indepartat nu ar mai fi existat accidentul lui Porte in care a fost destabilizat si Daniel Martin. Ideea este ca atunci cand Daniel Martin a avut o problema, absolut independenta de el, nimeni nu l-a mai asteptat! De ce nu a functionat acelasi sistem? Pentru ca nu era tricoul galben?
Din aceste motive cred ca atunci cand Froome a avut o problema trebuia imediat atacat.
Dincolo de toate acestea, in etapa a zecea, Marcel Kittel (Quick-Step Floors) si-a trecut in cont o a patra frumoasa victorie la sprint in aceasta editie a Turului Frantei, dovedind ca este de departe cel mai rapid sprinter al momentului.
Turul Frantei mai inseamna si promovarea turistica si economica a tarii. Din imaginile televizate nu prea se vad zone paraginite si nebagate in seama de oameni. Se vad in schimb peisaje minunate, multa verdeata, multa istorie si o inalta calitate a vietii.
Se afișează postările cu eticheta Mark Cavendish. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mark Cavendish. Afișați toate postările
marți, 11 iulie 2017
miercuri, 27 iulie 2016
A mai trecut un Tur al Frantei
Cu multa intarziere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, trebuie evidentat faptul ca duminica, 24.Iulie.2016, s-a terminat Turul Frantei.
Contrar opiniei multor iubitori ai ciclismului de sosea, aceasta editie a Turului Frantei mi s-a parut foarte spectaculoasa. Multi s-au plans de incapacitatea adversarilor lui Christopher Froome (castigatorul din acest an) de a-l ataca pe acesta. Dar competitia inseamna mai mult decat atat si nu-i intotdeauna atat de simplu cum cred unii. Este deja o performanta chiar si pentru ultimul ciclist care reuseste sa termine pe bicicleta competitia!
La fel de bine s-ar putea spune ca meciul Brazilia - Germania, scor 1-7, a fost o formalitate pentru germani in semifinalele Campionatului mondial din Brazilia.
In ambele cazuri mi se pare ca a fost vorba despre o lupta dreapta si despre o diferenta de valoare care... a fost pusa in valoare.
Turul Frantei este o competitie a andurantei si tenacitatii.
Cateva echipe de rutieri au cate un lider care lupta pentru primul loc in clasamentul general. Valorificarea calitatilor liderului depinde de foarte multi factori externi. Pe parcursul competitiei pot aparea diverse situatii nedorite: cazaturi, probleme mecanice, stare fizica alterata din diverse motive. Si atunci, echipa trebuie sa stie sa-si protejeze liderul, sa fie mereu cineva alaturi de el.
In acest an Froome a avut o echipa formidabila (Sky), care a terminat in integralitatea sa Turul Frantei.
Dincolo de echipa, Froome s-a dovedit un lider dedicat total luptei si dorintei de a invinge.
A ramas memorabil momentul din etapa a 12-a (de pe 14.Iulie.2016, ziua atentatului de la Nisa!) cand Froome a cazut in catarare pe Mont Ventoux impreuna cu Richie Porte si Bauke Mollema dupa ce motocicleta care deschidea drumul a pus o frana brusca, din cauza incapacitatii organizatorilor de a impiedica publicul sa blocheze drumul. Faptul s-a petrecut cu mai putin de 2 kilometri inainte de linia de sosire!
Din cauza ca bicicleta i se facuse praf, Froome a luat-o la fuga pe jos, desi era impotriva regulamentului sa treaca linia de sosire fara bicicleta. Chiar daca este un pic surprinzator faptul ca Froome nu cunostea regulamentul, ramane memorabila aceasta determinare de neclintit, aceasta dorinta de a invinge cu orice pret dusa la limita rationalului, indiferent de piedicile care se ridica in calea obiectivului.
Scena a fost cu atat mai memorabila cu cat a fost urmarita si de sotia mea, care, fara sa fie o mare pasionata de ciclism, a stat multe ore alaturi de mine la televizor in etapele de Tur al Frantei. In etapa respectiva, cand a vazut cazatura lui Froome si comentatorii au spus ca nu are voie sa treaca linia de sosire fara obiectul muncii, a inceput sa strige catre organizatori prin... televizor: "Dati-i, bai, o bicicleta! Dati-i, bai, o bicicleta!". :))
Pana la urma Froome a primit o bicicleta cu care a trecut linia de sosire.
Cum ar fi fost sa piarda Froome cateva minute si Turul Frantei pe mana organizatorilor in acea etapa?
Froome a mai avut o cazatura pe o coborare in etapa a 19-a, dar acea problema s-a rezolvat repede, preluand bicicleta unui coleg care se afla langa el.
De remarcat ca micile sau marile bube rezultate dupa cazaturile din ciclism nu conteaza ca la fotbal. Cand un ciclist nu mai poate urca pe bicicleta si se tavaleste in chinuri e clar ca nu simuleaza, ci are vreo fractura de clavicula, femur, bazin etc.
Un alt "froomism" a avut loc in etapa a opta, cand Froome si-a surprins adversarii la sfarsitul unei catarari, accelerand pe ultima coborare catre finish si catre victoria de etapa. Si aici a ramas memorabil pedalatul incomod al lui Froome de pe cadrul bicicletei. Pe coborare ciclistii au obiceiul sa stea direct pe cadru si aplecati inainte pentru a obtine un plus de viteza, dar nimeni nu a fost pana acum in stare sa si pedaleze, asa cum a facut-o Froome.
Tot Froome a castigat etapa a 17-a la contratimp pe catarare, consolidandu-si in acel moment primul loc.
In concluzie, exista destule argumente pentru victoria absolut meritata a lui Froome din acest an.
Adversarii lui Froome au incercat, dar nu au reusit. Nu au gasit nicio fisura pe drumul lui Froome catre victorie. Chiar si acest aspect inseamna spectacol pentru cei care inteleg fenomenul.
Ca sa-i dam lui Froome ceea ce merita, trebuie remarcat discursul pe care acesta l-a rostit in cadrul ceremoniei de premiere, cand a evocat printre altele problemele pe care le ridica terorismul (un atentat putea sa se intample si in cadrul Turului Frantei!) si a afirmat ca Franta este cea mai frumoasa tara din lume!
Nulitatilor si ticalosilor care se afla la putere in Romania, care isi bat joc de noi sistematic si cu toata nesimtirea, si care ne recomanda pur propagandistic sa descoperim frumusetile lu' Peste de la noi din tara le recomand, la randul meu, sa se uite la toate etapele de Turul Frantei. Dar sa nu urmareasca rutierii si competitia, ci sa ne semnaleze in cate locuri din cei circa 3.500 de kilometri de Tur nu exista asfalt! Ca element ajutator, pavajul de pe Champs Elysées din Paris nu se pune.
Alt moment memorabil din Turul Frantei 2016 a fost victoria din ultima etapa a lui Andre Greipel. Dupa ce a pierdut la sprint pentru un... varf de cutit de roata in fata lui Cavendish in etapa a treia, Greipel a tot incercat fara succes sa iasa in evidenta cu o victorie intr-o alta etapa de sprint. Dar a reusit exact in ultima zi, la Paris! Iata o alta victorie a tenacitatii si a celor care nu renunta niciodata!
Mark Cavendish, pe care tocmai l-am pomenit, s-a remarcat si el prin cele patru victorii de etapa, revenind ca sprinter intr-un moment cand putini mai credeau ca acest lucru poate fi posibil.
Dar tricoul verde, pentru cel mai bun sprinter al Turului Frantei, a revenit lui Peter Sagan, care a fost desemnat in acelasi timp si cel mai combativ ciclist al Turului. Pe buna dreptate, Sagan s-a facut remarcat mai tot timpul, castigand etape de tur sau terminand pe podiumul unor etape si tragand pentru colegii de echipa (ajutandu-l pe Rafal Majka sa castige tricoul cu buline roșii pentru cel mai bun catarator; ajutandu-l pe Roman Kreuziger sa termine intre primii zece in clasamentul general). As mai remarca faptul ca Sagan a terminat ultima etapa de sprint (de la Paris) pe locul doi, in urma lui Greipel, dar mi s-a parut ca in momentul in care se afla in accelerare si in revenire fata de Greipel i-a sarit roata din fata intr-o denivelare.
Iata, deci, cateva evenimente din cele intamplate intr-un Tur al Frantei despre care unii spun ca nu a fost spectaculos. Din punctul meu de vedere, ciclismul de sosea este cel mai barbatesc sport, iar Turul Frantei este competitia sportiva la care stau de departe cel mai mult timp in fata televizorului.
Contrar opiniei multor iubitori ai ciclismului de sosea, aceasta editie a Turului Frantei mi s-a parut foarte spectaculoasa. Multi s-au plans de incapacitatea adversarilor lui Christopher Froome (castigatorul din acest an) de a-l ataca pe acesta. Dar competitia inseamna mai mult decat atat si nu-i intotdeauna atat de simplu cum cred unii. Este deja o performanta chiar si pentru ultimul ciclist care reuseste sa termine pe bicicleta competitia!
La fel de bine s-ar putea spune ca meciul Brazilia - Germania, scor 1-7, a fost o formalitate pentru germani in semifinalele Campionatului mondial din Brazilia.
In ambele cazuri mi se pare ca a fost vorba despre o lupta dreapta si despre o diferenta de valoare care... a fost pusa in valoare.
Turul Frantei este o competitie a andurantei si tenacitatii.
Cateva echipe de rutieri au cate un lider care lupta pentru primul loc in clasamentul general. Valorificarea calitatilor liderului depinde de foarte multi factori externi. Pe parcursul competitiei pot aparea diverse situatii nedorite: cazaturi, probleme mecanice, stare fizica alterata din diverse motive. Si atunci, echipa trebuie sa stie sa-si protejeze liderul, sa fie mereu cineva alaturi de el.
In acest an Froome a avut o echipa formidabila (Sky), care a terminat in integralitatea sa Turul Frantei.
Dincolo de echipa, Froome s-a dovedit un lider dedicat total luptei si dorintei de a invinge.
A ramas memorabil momentul din etapa a 12-a (de pe 14.Iulie.2016, ziua atentatului de la Nisa!) cand Froome a cazut in catarare pe Mont Ventoux impreuna cu Richie Porte si Bauke Mollema dupa ce motocicleta care deschidea drumul a pus o frana brusca, din cauza incapacitatii organizatorilor de a impiedica publicul sa blocheze drumul. Faptul s-a petrecut cu mai putin de 2 kilometri inainte de linia de sosire!
Din cauza ca bicicleta i se facuse praf, Froome a luat-o la fuga pe jos, desi era impotriva regulamentului sa treaca linia de sosire fara bicicleta. Chiar daca este un pic surprinzator faptul ca Froome nu cunostea regulamentul, ramane memorabila aceasta determinare de neclintit, aceasta dorinta de a invinge cu orice pret dusa la limita rationalului, indiferent de piedicile care se ridica in calea obiectivului.
Scena a fost cu atat mai memorabila cu cat a fost urmarita si de sotia mea, care, fara sa fie o mare pasionata de ciclism, a stat multe ore alaturi de mine la televizor in etapele de Tur al Frantei. In etapa respectiva, cand a vazut cazatura lui Froome si comentatorii au spus ca nu are voie sa treaca linia de sosire fara obiectul muncii, a inceput sa strige catre organizatori prin... televizor: "Dati-i, bai, o bicicleta! Dati-i, bai, o bicicleta!". :))
Pana la urma Froome a primit o bicicleta cu care a trecut linia de sosire.
Cum ar fi fost sa piarda Froome cateva minute si Turul Frantei pe mana organizatorilor in acea etapa?
Froome a mai avut o cazatura pe o coborare in etapa a 19-a, dar acea problema s-a rezolvat repede, preluand bicicleta unui coleg care se afla langa el.
De remarcat ca micile sau marile bube rezultate dupa cazaturile din ciclism nu conteaza ca la fotbal. Cand un ciclist nu mai poate urca pe bicicleta si se tavaleste in chinuri e clar ca nu simuleaza, ci are vreo fractura de clavicula, femur, bazin etc.
Un alt "froomism" a avut loc in etapa a opta, cand Froome si-a surprins adversarii la sfarsitul unei catarari, accelerand pe ultima coborare catre finish si catre victoria de etapa. Si aici a ramas memorabil pedalatul incomod al lui Froome de pe cadrul bicicletei. Pe coborare ciclistii au obiceiul sa stea direct pe cadru si aplecati inainte pentru a obtine un plus de viteza, dar nimeni nu a fost pana acum in stare sa si pedaleze, asa cum a facut-o Froome.
Tot Froome a castigat etapa a 17-a la contratimp pe catarare, consolidandu-si in acel moment primul loc.
In concluzie, exista destule argumente pentru victoria absolut meritata a lui Froome din acest an.
Adversarii lui Froome au incercat, dar nu au reusit. Nu au gasit nicio fisura pe drumul lui Froome catre victorie. Chiar si acest aspect inseamna spectacol pentru cei care inteleg fenomenul.
Ca sa-i dam lui Froome ceea ce merita, trebuie remarcat discursul pe care acesta l-a rostit in cadrul ceremoniei de premiere, cand a evocat printre altele problemele pe care le ridica terorismul (un atentat putea sa se intample si in cadrul Turului Frantei!) si a afirmat ca Franta este cea mai frumoasa tara din lume!
Nulitatilor si ticalosilor care se afla la putere in Romania, care isi bat joc de noi sistematic si cu toata nesimtirea, si care ne recomanda pur propagandistic sa descoperim frumusetile lu' Peste de la noi din tara le recomand, la randul meu, sa se uite la toate etapele de Turul Frantei. Dar sa nu urmareasca rutierii si competitia, ci sa ne semnaleze in cate locuri din cei circa 3.500 de kilometri de Tur nu exista asfalt! Ca element ajutator, pavajul de pe Champs Elysées din Paris nu se pune.
Alt moment memorabil din Turul Frantei 2016 a fost victoria din ultima etapa a lui Andre Greipel. Dupa ce a pierdut la sprint pentru un... varf de cutit de roata in fata lui Cavendish in etapa a treia, Greipel a tot incercat fara succes sa iasa in evidenta cu o victorie intr-o alta etapa de sprint. Dar a reusit exact in ultima zi, la Paris! Iata o alta victorie a tenacitatii si a celor care nu renunta niciodata!
Mark Cavendish, pe care tocmai l-am pomenit, s-a remarcat si el prin cele patru victorii de etapa, revenind ca sprinter intr-un moment cand putini mai credeau ca acest lucru poate fi posibil.
Dar tricoul verde, pentru cel mai bun sprinter al Turului Frantei, a revenit lui Peter Sagan, care a fost desemnat in acelasi timp si cel mai combativ ciclist al Turului. Pe buna dreptate, Sagan s-a facut remarcat mai tot timpul, castigand etape de tur sau terminand pe podiumul unor etape si tragand pentru colegii de echipa (ajutandu-l pe Rafal Majka sa castige tricoul cu buline roșii pentru cel mai bun catarator; ajutandu-l pe Roman Kreuziger sa termine intre primii zece in clasamentul general). As mai remarca faptul ca Sagan a terminat ultima etapa de sprint (de la Paris) pe locul doi, in urma lui Greipel, dar mi s-a parut ca in momentul in care se afla in accelerare si in revenire fata de Greipel i-a sarit roata din fata intr-o denivelare.
Iata, deci, cateva evenimente din cele intamplate intr-un Tur al Frantei despre care unii spun ca nu a fost spectaculos. Din punctul meu de vedere, ciclismul de sosea este cel mai barbatesc sport, iar Turul Frantei este competitia sportiva la care stau de departe cel mai mult timp in fata televizorului.
luni, 4 iulie 2016
D-ale sportului televizat
Ciclism. A inceput un nou Tur al Frantei la ciclism, inca de pe 02.Iulie.2016. Prima etapa, inceputa la Mont-Saint-Michel, a revenit intr-un mod surprinzator pentru mine lui Mark Cavendish. Dupa cazatura din 2014 am crezut ca britanicul nu va mai avea resurse sa castige etape in Turul Frantei, atat din cauza varstei, cat si din cauza adversarilor (in special Kittel si Greipel). Dar iata ca realitatea a contrazis speculatiile si Cavendish a castigat, daca nu ma insel, a 27-a etapa de Tur al Frantei.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
Tenis. Tot asa, ma gandeam inca de acum cativa ani ca Federer este prea batran pentru tenis ca sa mai joace la inalt nivel si sa puna probleme adversarilor, in special lui Djokovic. Dar iata ca Federer inca se mentine. In schimb Djokovic a avut la Wimbledon nu doar o zi neagra, ci doua, fiind eliminat in finalul meciului intrerupt de ploaie de Sam Querrey.
Pare o surpriza prin prisma diferentei din clasamentul mondial ATP, dar prin prisma jocului Querrey mi s-a parut devastator si Djokovic fara nicio sansa. Prin comparatie, mi s-a parut ca un meci de box intre Ivan Drago si Apollo Creed (din seria Rocky), cu diferenta ca Djokovic nu a iesit pe targa la sfarsitul meciului. Querrey, inalt de 1,98 metri si cantarind 91 de kilograme, pare sa aiba suficiente resurse sa urce in clasamentul mondial in masura in care va avea constanta in jocurile care urmeaza.
MotoGP. Acum o saptamana Rossi a cazut pe ploaie la Assen (la Marele Premiu al Olandei), fapt care m-a dezumflat. Pe vremea cand era Rossi mai tanar acest lucru mi se parea imposibil. Sunt printre cei multi care tot spera intr-o minune a lui Rossi in clasamentul general, dar cu trecerea timpului aceasta minune devine din ce in ce mai improbabila, mai ales ca si concurenta este talentata si dornica de rezultate. La Assen cursa de MotoGP a fost castigata de un necunoscut, nici nu i-am retinut numele.
Fotbal. In afara meciului Romania-Albania nu m-am uitat la altul de la cap la coada la acest campionat european. Pur si simplu ma simt saturat de fotbal. Chiar daca au fost momente frumoase la acest european, tot nu ma simt suficient de atras ca sa stau la televizor sa ma uit. Mi-a placut victoria Tarii Galilor impotriva Belgiei (am vazut golul Belgiei si golul egalizator in direct, restul in rezumatul de a doua zi).
Pentru amuzament dau un pronostic pur emotional: Portugalia va fi campioana europeana. Pentru ca sa reuseasca asta, Portugalia mai are nevoie de doua... egaluri si de niste penalty-uri ceva mai bine batute decat adversarii. :))
Altfel, rational vorbind, Franta pare sa aiba prima sansa, fiind tara gazda (care nu si-a ratat pana acum in fotbal calitatea de gazda), iar Germania este... Germania, adica echipa de care se teme in mod traditional orice adversar.
luni, 7 iulie 2014
Turul Frantei, editia 101
A inceput editia 101 a Turului Frantei. Un bun prilej sa mai stau in fata televizorului. Deja s-a terminat etapa a treia, ultima pe teritoriul englez. La CM de fotbal nu m-am uitat la toate meciurile, nici macar la un sfert. Ma uit mai mult la cele care au o miza sau o valoare "sentimentala", uneori la cele cu echipele mai mici si mai putin cunoscute. Desigur, ma uit si la cele de acum, din fazele terminale.
Dar la Turul Frantei stau mai ceva decat o anumita categorie de public la telenovele. Turul s-a stabilizat pe o combinatie inspirata de sport, turism si "barfe" (diverse istorioare si comentarii din ciclism si de viata in general). Iar aceasta combinatie tinde sa se globalizeze.
Amuzamentul si neprevazutul completeaza ansamblul. De unde si interesul si placerea de a urmari aceasta competitie.
Anul acesta Turul a inceput cu trei etape in Anglia. Frumoase zonele pe unde au trecut ciclistii, din cate am vazut. Publicul a fost foarte numeros si entuziast. Vremea a fost frumoasa, mai putin la Londra (dar fara ceata, hi, hi!). Transmisia de la Londra mi s-a parut impresionanta. Orasul a fost pus la dispozitia Turului, fiind parcursi circa 25 de kilometri prin oras, inclusiv pe langa cateva dintre marile repere londoneze. Iar pe unde n-a trecut Turul, a trecut elicopterul televiziunii. Momentul englezesc al Turului Frantei a fost foarte reusit, dupa parerea mea.
Etapele programate ne-au introdus direct in competitie, neavand caracterul introductiv si usor amical din ultimii ani. In prima etapa sprinterul Marc Cavendish a provocat un incident la sprintul final de pe urma caruia tot el a avut de suferit, fiind silit sa abandoneze.
Am urmarit opiniile comentatorilor nostri de pe Eurosport si unele nu mi s-au parut in regula. S-a spus, de exemplu, ca la cel mai inalt nivel ciclist trebuie sa risti daca vrei sa castigi si sa fii cel mai bun. Dar cred ca sportul trebuie sa ramana sport si nu razboi. Adica respectarea minimala a unor reguli si sportivitatea ar trebui sa primeze. Dupa parerea mea, lupta seaca pentru obtinerea rezultatului distruge competitia sportiva. In cazul de fata, nu este normal ca un competitor sa ignore integritatea fizica a altor competitori (inclusiv a sa personala). Pe modelul asta, ar insemna ca este normal ca in Formula 1 sa intre unii in altii cu masinile.
In concluzie, dupa parerea mea astfel de atitudini agresive trebuie descurajate si sanctionate.
Legat de integritatea fizica a ciclistilor, am remarcat si unii spectatori care jenau ciclistii stand pur si simplu in drum. De cateva ori ciclistii au pus piciorul jos, fiind pur si simplu blocati. Nici asta nu este normal.
Tot pentru protectia ciclistilor, cred ca ar fi bine sa fie obligatorie purtarea unor cotiere, genunchiere si a altor echipamente de protectie. La vitezele la care se merge cred ca ar fi bine sa fie prevenita producerea de accidente grave.
Pana acum imi placeau in general reclamele de pe Eurosport din timpul Turului, axate pe sport si turism. Anul asta au aparut niste mizerii romanesti cu tocmai.ro si altele, care ma fac sa schimb canalul pentru doua minute, pana trec aceste momente neplacute.
Sunt curios sa vad daca si in acest an o sa-mi mai cada curentul tocmai in timpul Turului. Poate ca anul acesta se va schimba ceva. Momentan totul merge bine. Astept ca Turul Frantei sa intre in... Franta :) Nu am un favorit. De fapt, prea putin imi pasa cine va castiga. Pana la urma, cel putin pentru mine, Turul Frantei inseamna mult mai mult decat un invingator de o clipa.
Dar la Turul Frantei stau mai ceva decat o anumita categorie de public la telenovele. Turul s-a stabilizat pe o combinatie inspirata de sport, turism si "barfe" (diverse istorioare si comentarii din ciclism si de viata in general). Iar aceasta combinatie tinde sa se globalizeze.
Amuzamentul si neprevazutul completeaza ansamblul. De unde si interesul si placerea de a urmari aceasta competitie.
Anul acesta Turul a inceput cu trei etape in Anglia. Frumoase zonele pe unde au trecut ciclistii, din cate am vazut. Publicul a fost foarte numeros si entuziast. Vremea a fost frumoasa, mai putin la Londra (dar fara ceata, hi, hi!). Transmisia de la Londra mi s-a parut impresionanta. Orasul a fost pus la dispozitia Turului, fiind parcursi circa 25 de kilometri prin oras, inclusiv pe langa cateva dintre marile repere londoneze. Iar pe unde n-a trecut Turul, a trecut elicopterul televiziunii. Momentul englezesc al Turului Frantei a fost foarte reusit, dupa parerea mea.
Etapele programate ne-au introdus direct in competitie, neavand caracterul introductiv si usor amical din ultimii ani. In prima etapa sprinterul Marc Cavendish a provocat un incident la sprintul final de pe urma caruia tot el a avut de suferit, fiind silit sa abandoneze.
Am urmarit opiniile comentatorilor nostri de pe Eurosport si unele nu mi s-au parut in regula. S-a spus, de exemplu, ca la cel mai inalt nivel ciclist trebuie sa risti daca vrei sa castigi si sa fii cel mai bun. Dar cred ca sportul trebuie sa ramana sport si nu razboi. Adica respectarea minimala a unor reguli si sportivitatea ar trebui sa primeze. Dupa parerea mea, lupta seaca pentru obtinerea rezultatului distruge competitia sportiva. In cazul de fata, nu este normal ca un competitor sa ignore integritatea fizica a altor competitori (inclusiv a sa personala). Pe modelul asta, ar insemna ca este normal ca in Formula 1 sa intre unii in altii cu masinile.
In concluzie, dupa parerea mea astfel de atitudini agresive trebuie descurajate si sanctionate.
Legat de integritatea fizica a ciclistilor, am remarcat si unii spectatori care jenau ciclistii stand pur si simplu in drum. De cateva ori ciclistii au pus piciorul jos, fiind pur si simplu blocati. Nici asta nu este normal.
Tot pentru protectia ciclistilor, cred ca ar fi bine sa fie obligatorie purtarea unor cotiere, genunchiere si a altor echipamente de protectie. La vitezele la care se merge cred ca ar fi bine sa fie prevenita producerea de accidente grave.
Pana acum imi placeau in general reclamele de pe Eurosport din timpul Turului, axate pe sport si turism. Anul asta au aparut niste mizerii romanesti cu tocmai.ro si altele, care ma fac sa schimb canalul pentru doua minute, pana trec aceste momente neplacute.
Sunt curios sa vad daca si in acest an o sa-mi mai cada curentul tocmai in timpul Turului. Poate ca anul acesta se va schimba ceva. Momentan totul merge bine. Astept ca Turul Frantei sa intre in... Franta :) Nu am un favorit. De fapt, prea putin imi pasa cine va castiga. Pana la urma, cel putin pentru mine, Turul Frantei inseamna mult mai mult decat un invingator de o clipa.
luni, 22 iulie 2013
Punct final in editia centenara a Turului Frantei
Editia centenara a Turului Frantei s-a incheiat ieri, 21.Iulie.2013.
A fost o editie deosebita, care a incercat sa ofere tot ce are ciclismul mai valoros si tot ce are Franta mai frumos.
Cu etape programate in zone turistice exceptionale, de exemplu in Corsica (premiera absoluta), Nisa, Bretagne cu Saint-Malo si Mont-Saint-Michel, Pirinei, Alpi, dar si cu etapa finala de la Paris terminata in nocturna (alta premiera), Turul Frantei mi s-a parut din nou o competitie captivanta si foarte reusita.
Sprinturile si contratimpii de pe sosele impreuna cu catararile de pe munti au incantat iubitorii acestui sport de anduranta, printre care ma numar si eu.
Ultima etapa, departe de a fi linistita, a insemnat un duel intre "gheparzi" (sprinteri). Poate insemna, in acelasi timp, sfarsitul erei castigatoare a lui Cavendish, devansat la sprint atat de invingatorul de etapa Kittel (care a castigat 4 etape in aceasta editie a Turului Frantei), cat si de Greipel, celalalt sprinter care se numara printre favoriti.
Sprintul final mi s-a parut fantastic. Kittel a intrat in ultimul viraj cu un oarecare avans, ceilalti doi urmaritori s-au napustit pe urmele lui, recuperau cate putin si pareau ca au sanse sa revina. Lui Cavendish i-a sarit o roata peste o mica denivelare, dar a reusit sa evite o posibila cazatura de final, iar Kittel a rezistat si a castigat. Astfel s-a intrerupt suprematia lui Cavendish, care castigase de patru ori in ultima etapa de la Paris.
Foarte frumoasa a fost reluarea din lateral a sprintului, cand acesti adevarati bolizi pe doua roti (cu tractiune "animala"!) si-au impins simultan bicicletele pe linia de final. Pacat ca nu stim cu ce viteza au rulat spre linia de sosire!
Spectacolul de lumina proiectat pe Arcul de Triumf cu ocazia acordarii premiilor a fost deosebit. Au fost prezenti multi fosti ciclisti, printre care si unii mari castigatori ai Turului Frantei de-a lungul anilor.
Castigatorul editiei centenare a Turului Frantei a fost britanicul Christopher Froome. Dupa ce s-a dovendit peste ani ca Armstrong s-a dopat, a devenit un obicei sa se suspecteze castigatorul de dopaj. Pe acest principiu, ma mir ca nu il suspecteaza nimeni inca de dopaj pe columbianul Quintana, al doilea in clasamentul general, care a castigat titlul de cel mai bun catarator dupa ce l-a invins pe Froome in catararea din penultima etapa.
Dar acestea sunt probleme ale medicinei sportive si ale Uniunii Cicliste Internationale. Eu, ca practicant amator de ciclism, isi doresc pe de o parte sa castige intotdeauna cel care... a trecut primul linia de sosire; pe de alta parte imi doresc (si mi se pare corect) sa fie demascati toti trisorii, indiferent cat timp va dura acest lucru.
Astfel ca, la final, felicit si aplaud fara deosebire toti ciclistii participanti la aceasta editie centenara a Turului Frantei si le multumesc celor care au adus aceasta competitie in casele noastre.
A fost o editie deosebita, care a incercat sa ofere tot ce are ciclismul mai valoros si tot ce are Franta mai frumos.
Cu etape programate in zone turistice exceptionale, de exemplu in Corsica (premiera absoluta), Nisa, Bretagne cu Saint-Malo si Mont-Saint-Michel, Pirinei, Alpi, dar si cu etapa finala de la Paris terminata in nocturna (alta premiera), Turul Frantei mi s-a parut din nou o competitie captivanta si foarte reusita.
Sprinturile si contratimpii de pe sosele impreuna cu catararile de pe munti au incantat iubitorii acestui sport de anduranta, printre care ma numar si eu.
Ultima etapa, departe de a fi linistita, a insemnat un duel intre "gheparzi" (sprinteri). Poate insemna, in acelasi timp, sfarsitul erei castigatoare a lui Cavendish, devansat la sprint atat de invingatorul de etapa Kittel (care a castigat 4 etape in aceasta editie a Turului Frantei), cat si de Greipel, celalalt sprinter care se numara printre favoriti.
Sprintul final mi s-a parut fantastic. Kittel a intrat in ultimul viraj cu un oarecare avans, ceilalti doi urmaritori s-au napustit pe urmele lui, recuperau cate putin si pareau ca au sanse sa revina. Lui Cavendish i-a sarit o roata peste o mica denivelare, dar a reusit sa evite o posibila cazatura de final, iar Kittel a rezistat si a castigat. Astfel s-a intrerupt suprematia lui Cavendish, care castigase de patru ori in ultima etapa de la Paris.
Foarte frumoasa a fost reluarea din lateral a sprintului, cand acesti adevarati bolizi pe doua roti (cu tractiune "animala"!) si-au impins simultan bicicletele pe linia de final. Pacat ca nu stim cu ce viteza au rulat spre linia de sosire!
Spectacolul de lumina proiectat pe Arcul de Triumf cu ocazia acordarii premiilor a fost deosebit. Au fost prezenti multi fosti ciclisti, printre care si unii mari castigatori ai Turului Frantei de-a lungul anilor.
Castigatorul editiei centenare a Turului Frantei a fost britanicul Christopher Froome. Dupa ce s-a dovendit peste ani ca Armstrong s-a dopat, a devenit un obicei sa se suspecteze castigatorul de dopaj. Pe acest principiu, ma mir ca nu il suspecteaza nimeni inca de dopaj pe columbianul Quintana, al doilea in clasamentul general, care a castigat titlul de cel mai bun catarator dupa ce l-a invins pe Froome in catararea din penultima etapa.
Dar acestea sunt probleme ale medicinei sportive si ale Uniunii Cicliste Internationale. Eu, ca practicant amator de ciclism, isi doresc pe de o parte sa castige intotdeauna cel care... a trecut primul linia de sosire; pe de alta parte imi doresc (si mi se pare corect) sa fie demascati toti trisorii, indiferent cat timp va dura acest lucru.
Astfel ca, la final, felicit si aplaud fara deosebire toti ciclistii participanti la aceasta editie centenara a Turului Frantei si le multumesc celor care au adus aceasta competitie in casele noastre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)