Campionatele europene de gimnastica pe care le-am urmarit in aceste zile (s-au incheiat ieri, 23.Aprilie.2017) au avut niste momente remarcabile.
Politica romaneasca din domeniul sportului a trecut de la sportul de masa de tipul Daciadei comuniste la investirea in cativa sportivi (in persoane fizice, am putea spune), in timp ce putini tineri cetateni mai au legatura cu cluburile si cu sportul de performanta.
Desi Romania a devenit o tara mai degraba fara sport si fara sportivi, campionii altor epoci refuza sa se "predea" si continua sa ne uimeasca.
De departe fenomenul Marian Dragulescu a iesit in evidenta. Mi se pare ca este cel mai mare sportiv roman al tuturor timpurilor, prin prisma performantelor. In orice caz, conform propriilor spuse este cel mai medaliat sportiv al tuturor timpurilor. La 36 de ani, gimnastul a mai castigat doua medalii (una de aur la sol si una de argint la sarituri), ajungand la 31 de medalii europene, olimpice si mondiale.
Mi se pare prea putin sa-l caracterizam pe Marian Dragulescu cu formula "sportiv de exceptie". Mult mai potrivit ar fi sa spunem ca este supranatural. Sa nu uitam ca gimnastica este un sport dur, unde sportivii sunt supusi frecvent accidentarilor, unele foarte grave. Nu stiu cati gimnasti de inalt nivel se pot lauda ca termina cariera intregi din punct de vedere fizic.
Catalina Ponor, la aproape 30 de ani, a reusit si ea sa ia medalia de aur la barna dupa o evolutie meritorie, intr-o competitie a fetelor care mi s-a parut mai degraba modesta.
Propaganda se umfla in pene si cu medalia de bronz a Larisei Iordache, valabila pentru gimnasta ca performanta individuala, dar obtinuta cu o nota mai mica de 14, dupa o aterizare catastrofala, cu care pe vremea Nadiei ar fi vazut podiumul de la oarece distanta.
Ce am inteles din toate astea? Ca gimnastica romaneasca inca pare ca exista in masura in care acesti doi mari campioni vor reusi sa se fereasca de accidentari si sa faca minuni. Dar cand si acestia se vor retrage definitiv, daca lucrurile vor merge ca acum, cred ca minim 20 de ani de acum incolo nu vom mai avea vreo legatura cu medaliile, poate doar vreun bronz obtinut in circumstante favorabile cum a fost cazul Larisei Iordache. Dar multi bagatori de seama vor incerca sa obtina imagine de pe urma medaliilor luate de campioni prin munca individuala.
M-a impresionat placut in mod deosebit publicul din Cluj Napoca prin atitudinea pozitiva si generozitatea cu care a aplaudat sportivii aflati in dificultate dupa ratari. Publicul mi s-a parut fabulos mai ales la ultimul aparat din competitie (la bara fixa baieti), cand au ratat Oleg Vernyayev (campionul european la individual compus a cazut de pe bara), iar un sportiv croat caruia nu i-am retinut numele s-a accidentat destul de rau dupa ce a scapat bara in momentul in care urma sa execute rotatiile de la aterizare. Evolutiile din concursul masculin mi s-au parut mult mai dificile si mai spectaculoase decat cele din concursul feminin.
Ca un fapt amuzant, Oleg Vernyayev a cazut de doua ori de pe bara. A doua oara a scapat bara si a cazut in picioare imediat dupa ce comentatoarea de la tv a spus ca isi pregateste coborarea. :) Dar a revenit si si-a incheiat evolutia in aplauzele publicului.
M-a impresionat neplacut comentatoarea noastra, cu retorica ei nationalist-panicard-isterica. Ce erau astea: "Stai acolo!", "Ramai asa!", "Mama!" si altele. Nu mai zic ca pe Gheorghe Zamfir l-a botezat Nicolae (?!), s-au ca in loc de 13 nu stiu cat vedea 15 nu stiu cat... Probabil ca la noi merge si asa.
Afisajul televizat al sportivilor si notelor obtinute dispareau foarte repede de pe ecranul televizorului, la fel si clasamentele; de multe ori cadrele luate in prim plan nu prea aratau nimic relevant din evolutia sportivilor.
Campionatele mondiale vor insemna concurenta asiatica si americana in plus pentru Marian Dragulescu si Catalina Ponor. Vor reusi sa se impuna si in fata acestora? Ramane de vazut. Indiferent daca se va intampla asta sau nu, pacat ca nu le mai calca nimeni pe urme si ca sportul romanesc a ajuns o bataie de joc. Dar daca se va intampla asta, un "Bravo!" anticipat pentru cei care lupta pana la capat.
Se afișează postările cu eticheta public. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta public. Afișați toate postările
luni, 24 aprilie 2017
luni, 5 septembrie 2016
Publicul a fost presupus clarvazator la Tiger Classic Bucharest 2016
Timp de trei zile, intre 02.Septembrie.2016 si 04.Septembrie.2016, a avut loc evenimentul sportiv si expozitional Tiger Classic, cu plusurile si minusurile lui. Scopul acestui articol este sa puna in evidenta minusurile.
La capitolul minusuri pe locul intai s-a clasat lipsa informatiilor. Programul oferit de organizatori avea o valoare de principiu, era incomplet, iar orele la care aveau loc concursuri sau demonstratii nu au fost intotdeauna respectate, fapt care facea destul de dificila urmarirea momentelor remarcabile din cadrul evenimentului.
In plus, nu a existat o harta a evenimentului, organizatorii imaginandu-si, probabil, ca publicul va nimeri din instinct zonele unde se intamplau chestii.
De exemplu, in exteriorul pavilioanelor C1 si C2 (unde erau organizate expozitia si concursurile de Fitness si Bodybuilding) aveau loc alte competitii si demonstratii. Eu eram interesat in special (printre altele) de o demonstratie de tir cu arcul in stil traditional japonez Kyudo. Am intrebat organizatorii despre asta si mi s-a spus ca stiu doar ce se intampla in interiorul pavilioanelor C1 si C2. Mersi...
Zona de aerobic, situata in cadrul pavilioanelor mentionate, a fost greu de identificat, nefiind marcata in nicun fel. Dupa ce am inteles care este acea zona, am fost dezamagit de lipsa de activitate de aici. Ma asteptam sa fie tot timpul instructori de aerobic care sa prezinte ceva pentru a atrage si invita publicul sa participe, dar nu a fost asa. Programul de aerobic a fost subtire, iar cand se intampla ceva aici publicul nu a fost prea numeros. Nu stiu cand a avut loc sau daca avut loc Bliss Dance Fit; la ora la care era trecut in program avest eveniment sunt foarte sigur ca nu am vazut nimic.
La fel de dezamagit am fost de zona de ciclism pe loc (adica Indoor Cycling in dialect). Foarte multe biciclete asteptau participanti din public care sa pedaleze, dar nu s-a intamplat acest lucru. Trebuie spus ca in Parcul Izvor a avut loc Bike Fest in acelasi timp cu acest eveniment, iar iubitorii de pedalat poate ca s-au dus mai degraba acolo.
Alta situatie care necesita perceptie extrasenzoriala din partea publicului s-a petrecut la scena principala (notata Main Stage in program, in dialect anglo-saxon). In spatele meselor arbitrilor erau doua randuri de scaune, dupa care era un culoar care permitea accesul la una dintre iesiri, apoi urmau celelalte multe randuri de scaune.
Publicul s-a asezat si pe primele doua randuri de scaune, dupa care intr-o zi (sambata, 03.Septembrie.2016) organizatorii au spus ca zona centrala a acestor doua randuri de scaune este rezervata presei, iar in alta zi (duminica, 04.Septembrie.2016) au spus ca acele randuri de scaune sunt rezervate in intregime presei.
Asta mi se pare o mitocanie evidenta. Oamenii s-au asezat acolo pentru ca nu era marcat sau delimitat nimic. Ce mare branza era sa se scrie "Rezervat. Zona presei."? Dar probabil ca asa a fost mult mai "distractiv" pentru organizatori si pentru oamenii de ordine sa incurce si sa enerveze lumea.
Sambata, 03.Septembrie.2016, tot la scena principala si tot in timpul concursurilor de Fitness si Bodybuilding s-a intamplat un romanism tipic. Pe culoarul de acces de care am vorbit mai sus au venit foarte multi intarziati care, fara sa le pese ca obturau posibilitatea celor care stateau pe scaune sa mai vada concursul, s-au asezat in fata acestora!
Au fost evacuati de acolo de oamenii de ordine cu scandal, dar interventia oamenilor de ordine a fost perfect justificata! Se pare ca multi romani isi imagineaza ca este valabil principiul "Ultimul venit = primul servit.". :)
In cadrul pavilioanelor C1 si C2 s-au organizat concursuri si demonstratii de haltere, arte martiale si altele. Spatiul pentru public era in mod cert insuficient, fiind de fapt identic cu culoarele de acces.
Unele minusuri erau oarecum justificate de spatiul insuficient fata de dorinta organizatorilor de a prezenta publicului cat mai multe posibilitati de a face sport si miscare, dar altele tin de organizare pura si nu era deloc dificila rezolvarea lor.
La capitolul minusuri pe locul intai s-a clasat lipsa informatiilor. Programul oferit de organizatori avea o valoare de principiu, era incomplet, iar orele la care aveau loc concursuri sau demonstratii nu au fost intotdeauna respectate, fapt care facea destul de dificila urmarirea momentelor remarcabile din cadrul evenimentului.
In plus, nu a existat o harta a evenimentului, organizatorii imaginandu-si, probabil, ca publicul va nimeri din instinct zonele unde se intamplau chestii.
De exemplu, in exteriorul pavilioanelor C1 si C2 (unde erau organizate expozitia si concursurile de Fitness si Bodybuilding) aveau loc alte competitii si demonstratii. Eu eram interesat in special (printre altele) de o demonstratie de tir cu arcul in stil traditional japonez Kyudo. Am intrebat organizatorii despre asta si mi s-a spus ca stiu doar ce se intampla in interiorul pavilioanelor C1 si C2. Mersi...
Zona de aerobic, situata in cadrul pavilioanelor mentionate, a fost greu de identificat, nefiind marcata in nicun fel. Dupa ce am inteles care este acea zona, am fost dezamagit de lipsa de activitate de aici. Ma asteptam sa fie tot timpul instructori de aerobic care sa prezinte ceva pentru a atrage si invita publicul sa participe, dar nu a fost asa. Programul de aerobic a fost subtire, iar cand se intampla ceva aici publicul nu a fost prea numeros. Nu stiu cand a avut loc sau daca avut loc Bliss Dance Fit; la ora la care era trecut in program avest eveniment sunt foarte sigur ca nu am vazut nimic.
La fel de dezamagit am fost de zona de ciclism pe loc (adica Indoor Cycling in dialect). Foarte multe biciclete asteptau participanti din public care sa pedaleze, dar nu s-a intamplat acest lucru. Trebuie spus ca in Parcul Izvor a avut loc Bike Fest in acelasi timp cu acest eveniment, iar iubitorii de pedalat poate ca s-au dus mai degraba acolo.
Alta situatie care necesita perceptie extrasenzoriala din partea publicului s-a petrecut la scena principala (notata Main Stage in program, in dialect anglo-saxon). In spatele meselor arbitrilor erau doua randuri de scaune, dupa care era un culoar care permitea accesul la una dintre iesiri, apoi urmau celelalte multe randuri de scaune.
Publicul s-a asezat si pe primele doua randuri de scaune, dupa care intr-o zi (sambata, 03.Septembrie.2016) organizatorii au spus ca zona centrala a acestor doua randuri de scaune este rezervata presei, iar in alta zi (duminica, 04.Septembrie.2016) au spus ca acele randuri de scaune sunt rezervate in intregime presei.
Asta mi se pare o mitocanie evidenta. Oamenii s-au asezat acolo pentru ca nu era marcat sau delimitat nimic. Ce mare branza era sa se scrie "Rezervat. Zona presei."? Dar probabil ca asa a fost mult mai "distractiv" pentru organizatori si pentru oamenii de ordine sa incurce si sa enerveze lumea.
Sambata, 03.Septembrie.2016, tot la scena principala si tot in timpul concursurilor de Fitness si Bodybuilding s-a intamplat un romanism tipic. Pe culoarul de acces de care am vorbit mai sus au venit foarte multi intarziati care, fara sa le pese ca obturau posibilitatea celor care stateau pe scaune sa mai vada concursul, s-au asezat in fata acestora!
Au fost evacuati de acolo de oamenii de ordine cu scandal, dar interventia oamenilor de ordine a fost perfect justificata! Se pare ca multi romani isi imagineaza ca este valabil principiul "Ultimul venit = primul servit.". :)
In cadrul pavilioanelor C1 si C2 s-au organizat concursuri si demonstratii de haltere, arte martiale si altele. Spatiul pentru public era in mod cert insuficient, fiind de fapt identic cu culoarele de acces.
Unele minusuri erau oarecum justificate de spatiul insuficient fata de dorinta organizatorilor de a prezenta publicului cat mai multe posibilitati de a face sport si miscare, dar altele tin de organizare pura si nu era deloc dificila rezolvarea lor.
luni, 11 iulie 2016
Portugalia a devenit campioana europeana la fotbal dupa un meci anost
Dupa un parcurs spre finala in stilul Italiei 1982, Portugalia a reusit sa invinga tara gazda si sa obtina suprematia in fotbalul european.
Nu am vazut meciul. O singura data am comutat pe meci prin minutul 61, cand era 0-0 si mi-a ajuns.
Din cronici rezulta ca finala s-a jucat in nota obisnuita de penibil. Cica meciul a fost tacticizat...
Pentru inceput s-au "tacticizat" genunchii lui Cristiano Ronaldo, care a parasit accidentat terenul de joc in minutul 25. Dupa care s-a tot tacticizat pana in minutul 90. In prelungiri un portughez a reusit sa inscrie si cu asta basta.
Cam asta e fotbalul. O gramada de "cunoscatori" umplu stadionul si asteapta ca fraierii favoriti sa castige prin orice mijloace, aplicandu-se cu predilectie principiile "ori ii batem, ori ii rupem" si "trece mingea, dar nu trece omul".
Cum ar fi sa vedem in Turul Frantei "rutieri" care sa puna beţe la spiţele lui Froome, Quintana si Nibali (la Contador momentan nu mai e cazul)?
Dupa parerea mea, fotbalul a fost stricat tot de cei care l-au inventat, adica de englezi in 1966, de cand au devenit "legendare" imaginile cu Pele faultat si rasfaultat ca sa castige "cei mai buni".
Si se mai spune ca fotbalul e sport...
Nu am vazut meciul. O singura data am comutat pe meci prin minutul 61, cand era 0-0 si mi-a ajuns.
Din cronici rezulta ca finala s-a jucat in nota obisnuita de penibil. Cica meciul a fost tacticizat...
Pentru inceput s-au "tacticizat" genunchii lui Cristiano Ronaldo, care a parasit accidentat terenul de joc in minutul 25. Dupa care s-a tot tacticizat pana in minutul 90. In prelungiri un portughez a reusit sa inscrie si cu asta basta.
Cam asta e fotbalul. O gramada de "cunoscatori" umplu stadionul si asteapta ca fraierii favoriti sa castige prin orice mijloace, aplicandu-se cu predilectie principiile "ori ii batem, ori ii rupem" si "trece mingea, dar nu trece omul".
Cum ar fi sa vedem in Turul Frantei "rutieri" care sa puna beţe la spiţele lui Froome, Quintana si Nibali (la Contador momentan nu mai e cazul)?
Dupa parerea mea, fotbalul a fost stricat tot de cei care l-au inventat, adica de englezi in 1966, de cand au devenit "legendare" imaginile cu Pele faultat si rasfaultat ca sa castige "cei mai buni".
Si se mai spune ca fotbalul e sport...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)