Aroganta lui Iohannis a fost spulberata de replica inspirata a lui Carmen Dan

Lui Iohannis i s-a parut ca au fost nereguli la organizarea interna a votului pentru alegerile europarlamentare si referendum in Romania. Ca urmare, a regizat un circ mediatic finalizat cu cererea pe un ton foarte sobru si arogant a demisiei ministrului de Interne, Carmen Dan (sursa: https://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/declaratie-de-presa-sustinuta-de-presedintele-romaniei-domnul-klaus-iohannis1559132502):

"Așadar, fiindcă nu au știut să își dea demisia de onoare, solicit demiterea imediată a ministrului de Externe și a doamnei ministru de Interne. Imediat însemnând imediat!".

Deloc impresionata de faima adversarului politic, Carmen Dan a replicat (sursa: https://www.mediafax.ro/politic/carmen-dan-mesaj-pentru-klaus-iohannis-nu-ma-intimideaza-cererile-urgente-nu-imi-voi-da-demisia-nici-imediat-nici-imediat-18149153):

"Nu îmi voi da demisia nici imediat, nici imediat"!

Hi, hi!

Dialoguri cu unii cetateni ai patriei

1. De ce fac poze? Pentru ca imi place sa fac poze. Eu am poze, iar pozele nu au nimic impotriva. Unii ar avea ceva impotriva, dar nu se stie pe ce baza legala.

-Pozele astea le faceti doar amintire pentru dumneavoastra? Sau...
-E treaba dumneavoastra?
-Nu, dar...
-Atunci de ceva bagati in seama?

2. Omul strazii.

-Sefu'! Hai sa traiti!
-Sa traiti si dumneavoastra, dar nu sunt sef. Sunt... simplu cetatean.

3. Ororile alimentare din supermarchet.

Cartofii vrac de la supermarchet erau mai hidosi, mai odiosi si mai sinistri ca niciodata. Cartofii la sacul de 10 chile pareau mai comestibili. Simteam ca ma urmareste cu privirea caratorul de marfa din supermarchet, dar nu mi-a pasat. Cele doua sortimente de cartofi aveau acelasi pret, deloc neglijabil, chiar astronomic in raport cu calitatea execrabila a produsului. Asa ca gauresc cu incredere sacul de 10 chile, ca sa vad daca e ceva de luat de acolo. Nu termin bine operatia, ca angajatul supermarchetului sare cu gura:

-Eee! Pai nu se poate asa! Astia se vand cu sacul. Nu e posibil asa ceva!
-Da, sigur. Numai in Romania nu e posibil. Dar au acelasi pret.
-Nu conteaza.
-Dar ce conteaza? Sa fim obligati sa cumparam toate porcariile?

Intensitatea vocii mele a crescut si a ajuns la maxim la cuvantul "porcariile". Special, ca sa rasune supermarchetul. Auzi, ne tinea Ceasca nehaliti. Dar dobitocii si ticalosii astia ce fac? Ne fac sa alegem intre alimente cu 10%-90% chimicale, intre alimente alterate, intre alimente expirate si intre alimente... fictive. Daca ne gandim ca milioane de romani sufera in continuare de frig (pe langa foame), e clar ca nu au fost impuscati vinovatii in decembrie 1989, cand infractorii au facut "revolutie" si au ajuns la putere.

Nea' "Cumsecade" (cum se cade in cap, mai exact) ia sacul gaurit de mine si il goleste peste gramada de cartofi vrac. Deci se poate.

Am constatat cu aceasta ocazie ca si cartofii la sac erau tot niste porcarii. Am selectat vreo cinci mai putin hidosi (ceva mai mult de un chil) si i-am cumparat. Sa fie in casa.

Dar am inteles ca nu e bine sa iau cartofi la sac, ca tot iau... plasa.

4. Fotograf cu functie.

-Sunteti de la primarie? Ca am vazut ca faceti poze...
-Nu sunt de la primarie. Ce credeti, ca acum toti cei care fac poze sunt de la primarie?
-Nu, dar, serios, chiar nu sunteti? Ca ma duc chiar acum sa fac reclamatie.
-Si ce am eu a face cu asta? Faceti ce vreti, treaba dumneavoastra.

Hi, hi!

La cumparaturi intr-un magazin de incaltaminte

Deunazi (cred ca e prima oara cand folosesc acest cuvant simandicos pe bloguri) am fost cu sotia prin niste magazine de incaltaminte. Am intrat intr-unul cu marfa scumpa, cu preturi care iti cam taiau respiratia.

Cascam noi gura pe acolo, vad preturile cat Casa Poporului si comentez cu voce tare: "Oau! Astea nu-s preturi pentru salariati care traiesc din munca cinstita. Ar trebui sa ne angajam si noi pe la retrocedari, amenzi in trafic sau cam asa ceva ca sa ne permitem!".

Hop, imediat apare o angajata care intreaba: "Ce fel de ajutor pot sa va ofer?". De obicei spun ca nu e nevoie, ca ne descurcam. Dar acum, daca tot mi s-a ridicat mingea la fileu intr-o asemenea maniera de nerefuzat, am raspuns scurt: "Financiar!".

In aceste conditii (sau conditiuni), angajata s-a cam blocat si ne-a lasat in pace.

Cu chef de facut boroboate, eu m-am invartit pe acolo pana am ochit cea mai scumpa pereche de pantofi. Am ales masura 37 si m-am dus la sotie: "Probeaza-i p-astia!".

"Dar de ce, ca mie nu prea imi plac!", zice dansa fara sa stie despre ce e vorba.

"Te-am intrebat eu daca iti plac? Probeaza-i, ca imi plac mie, vreau sa vad cum iti stau!".

Pana la urma i-a probat, tot a cam strambat din nas si m-a intrebat cat costa. Din moment ce era asezata, i-am spus pretul fara ezitare... :))