Prosteala, vrajeala si caterinca din jurul esecului echipei nationale de fotbal

1. Obsesia calculului hartiei.

Aceasta situatie este specifica unei echipe de nimic, fara alte pretentii in afara participarii. In cazul nationalei de fotbal a Romaniei, culmea calculului hartiei a fost afirmatia ca si o infrangere cu Elvetia e... buna! Adica important era sa batem Albania si sa vedem daca celetalte ciurucuri de pe locul trei aduna macar trei puncte. :)

Eu ma gandeam ca o echipa se bazeaza in primul rand pe jocul sau bun si dupa aceea vede ce se intampla.

Ramane in continuare foarte interesanta subestimarea crancena a echipei Albaniei, desi s-a calificat dintr-o grupa preliminara unde a jucat alaturi de Danemarca si Portugalia; iar in grupa turneului final a pierdut cu Franta cel putin la fel de dureros ca si Romania (in ultimele minute) si cu Elvetia dupa ce a jucat o mare perioada de timp cu un om mai putin pe teren.

2. Gentiana Coman de la B1 TV se intreba daca Romania se mai poate califica avand un singur punct!

Desigur toata lumea se pricepe la fotbal, tot asa cum toata lumea se pricepe la politica. Doamna Coman nu a inteles ca se pot califica mai departe doar cateva ocupante le locului trei in grupe, nu si ocupantele locului patru.

Mai lipseste sa ne intrebam daca nu pot merge mai departe echipele care au facut o figura frumoasa in preliminarii si au avut ghinion. :)

3. Tata Puju spunea ca echipa Albaniei nu mai e cea de pe vremea lui Dumitrache.

Implicit, intelegem urmatoarele: ca echipa Romaniei era candva mai buna decat echipa Albaniei si ca echipa Albaniei a progresat in timp ce echipa Romaniei a facut niste pasi inapoi (probabil "pas cu pas", dupa modelul lui Iohannis). De ce oare? Ne-a obligat cineva sa regresam in fotbal? Se pare ca asta e fotbalul romanesc bine facut. :)

4. Un "analist" (sportiv, politic, habar n-am) spunea ca trebuie bagati mai multi bani in fotbal. Desigur, bani publici.

Numai ca fotbalul actual este privat (teoretic, atunci cand nu este sponsorizat de primarii) si este treaba conducatorilor cluburilor sau firmelor de fotbal cum isi gestioneaza banii si ce politica duc.

De ce ar trebui bagati bani publici in fotbal? Primesc simplii cetateni apoi bonificatii in cazul in care apar din intamplare performante in fotbal? Ma indoiesc. Dimpotriva, banii publici s-ar "investi" in fotbal doar pentru a fi furati de catre cei care au acces masiv la "cascaval".

Ni se pare ca nu sunt bani in fotbal?

Pai numai in dosarul transferurilor s-au realizat prejudicii de 10 milioane de dolari. Aveau de gand Ioan Becali, Victor Becali, Cristian Borcea, George Copos, Gheorghe Popescu, Gheorghe Netoiu, Jean Padureanu si Mihai Stoica sa investeasca profitul rezultat din prejudicii in fotbal? Ma indoiesc. Dincolo de prejudicii, transferurile au insemnat oricum profit pentru acestia. S-a investit profitul realizat in fotbal? Ma indoiesc.

Alti bani din fotbal sunt risipiti pe primele sefilor din FRF.

a) De exemplu, inca de pe vremea lui Mircea Sandu, dupa pierderea barajului cu Grecia pentru CM din 2014 s-au dat prime catre sefii FRF in valoare de 35.900 de euro pentru... organizarea turului cu nationala elena (sursa: http://www.prosport.ro/fotbal-intern/nationala/exclusiv-prime-la-frf-pentru-ratarea-calificarii-la-mondial-36-000-de-euro-pentru-angajati-la-o-zi-dupa-barajul-cu-grecia-foto-documentul-oficial-12586792)! Suma este modica, dar si motivul este pe masura!

b) Prime mai importante s-au dat in cadrul federatiei pentru calificarea la acest turneul final din Franta 2016. Astfel, presedintele FRF, Razvan Burleanu ar fi primit (sau si-ar fi oferit?) 90.000 de euro! Interesant bonus, jumatate dintr-un bonus primit de jucatori, cu atat mai mult cu cat se spune ca nu sunt bani in fotbal! Initial se zvonea ca primele sefilor de la FRF ar fi trebuit sa fie duble. Banii de bonusuri pentru sefii de la FRF (650.000 de euro) au venit de la UEFA (in total 8 milioane de euro). Ce s-a intamplat cu restul de bani primiti de la UEFA, s-au investit in fotbal? Cred ca Razvan Burleanu ar trebui intrebat.

c) Numai ca tot Razvan Burleanu primeste diurna de 500 de euro pe zi pentru deplasarile in strainatate (care ii ocupa mai mult de jumatate de an!), in tara cu salariul minim mai mic de 200 de euro pe luna (sursa: http://www.aktual24.ro/sume-uriase-pentru-infrangeri-rusinoase-puiu-iordanescu-1-000-eurozi-burleanu-500-eurozi/)! Iar consilierii lui Burleanu sunt platiti cu 20.000 de lei pe luna. Pentru comparatie (sursa: http://www.dcnews.ro/salariile-lui-iohannis-i-ale-demnitarilor-taiate-de-senatori_490080.html), presedintele Romaniei, prim-ministrul, presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor aveau in 2015 un salariu net de 15.108 lei (brut 21.540 lei)!

E clar ca nu prea sunt bani in fotbal si niste bani publici de furat ar fi bineveniti. Cine stie, poate isi trage Burleanu o diurna de 1000 de euro pe zi pentru deplasarile in strainatate...

La fel de clar este ca fotbalul romanesc exista doar pentru ca privilegiatii sa faca bani indiferent de performante si indiferent de ce se va intampla cu acest sport. Sportul zilelor noastre in general inseamna doar bani si figuratie.

Asa ca toti cei care iubesc sportul sunt invitati mai degraba sa-l practice, decat sa fie suporterii din jurul unor interese financiare meschine si evidente.

Un nou moment de dreptate in fotbalul si in sportul romanesc postdecembrist

Odata cu plecarea acasa a echipei Romaniei de fotbal, eliminata pe merit dupa meciul cu Albania, s-a facut inca o data dreptate in fotbalul si in sportul romanesc, ambele traind dupa 1990 din amintirile de pe vremea comunismului si din propaganda ieftina pentru suporteri exaltati si spalati pe creier.

Din start trebuie spus ca aceasta infrangere si necalificare nu este o drama nationala, dupa cum un succes nemeritat nu ar fi trebuit tratat ca o victorie nationala, ci mai degraba ca o ironie a vietii cotidiene.

Sportul presupune o disputa intre doua echipe, iar echipa de profesionisti... amatori a Romaniei a dovedit cu prisosinta ca e mai slaba decat echipa Albaniei.

Pentru mine este uimitor cum niste jucatori asa zis profesionisti nu au nici macar conditie fizica, tot asa cum a fost uimitor sa vad ca portarul Tatarusanu era peste tot mai putin in poarta.

Dar acestea sunt problemele jucatorilor si antrenorilor, nu cred ca e treaba celor de pe margine sa sfatuiasca jucatorii sa aiba o pregatire fizica superioara si sa acopere corect terenul de joc.

Daca o echipa de asa zisi profesionisti ai fotbalului considera ca poate face performanta fara sa se agite prea mult pe teren, atunci cred ca aceasta este exclusiv treaba jucatorilor.

Multi jucatori pot fi mai rudimentari din punct de vedere tehnic, dar atat timp cat se lupta pentru fiecare minge, se poate spune ca dau tot ce pot pe teren. O echipa care nu stie sa lupte nu merita sa se califice. Albania a luptat pana la capat si a invins, jucand cum speram noi sa vedem Romania. La prezentarea echipelor m-am amuzat de numele jucatorilor Sadiku (ce nume de legenda!) si Lila (mai lipsea Axinte de la Vacanta Mare, cel cu caciula tip bostan), dar in teren primul a marcat din centrarea celui de-al doilea si cu asta cei doi ne-au redus la tacere.

Sigur ca urmeaza analize "serioase" si se va redescoperi ca fotbalul romanesc se zbate intre blaturi, insolventa si faliment, spre deliciul "oamenilor de afaceri din fotbal" si spre disperarea fraierilor care sunt alaturi de achipa favorita.

Dar atat timp cat tata Puiu (devenit dupa acest meci tata Puju) se declara multumit ca a ajuns pana aici (poate pe buna dreptate), atunci nu vad de ce ar avea suporterii si jurnalistii alte pretentii. Echipa Romaniei a avut ca obiectiv necalificarea si a reusit.

Tata Puju nu mi-a placut niciodata, chiar daca este considerat antrenorul cu cele mai mari performante la echipa nationala. Daca privim in urma, in 1994 a reusit sa NU ajunga intre primele 4 echipe din lume desi in sferturi Romania, cu cea mai buna echipa a sa din toate timpurile, a condus cu 1-0 Suedia si avea un jucator in plus pe teren!

Dar asa-i in fotbal si in viata. Atunci Iordanescu culegea lauri pentru performante cu gust amar si mai primea cate o stea pe epoleti, acum nu i se va retrage vreo stea pentru participarea ridicola la acest turneu final. Dar meciul cu numarul 100 de la nationala l-a definit foarte bine ca antrenor, tot asa cum i-a definit pe jucatori ca sportivi si cum a definit Federatia Romana de Fotbal ca organizatie.

Pe site-ul FRF, http://www.frf.ro/, am vrut sa vad numarul de fotbalisti legitimati. Ca si in alte sporturi, aceasta informatie este cenzurata, site-ul fiind organizat in stil de presa on-line, prezentand la inceput fotografii colorate ale contraperformerilor, iar la sectiunea "Membrii FRF" fiind enumerate adresele cluburilor si asociatiilor judetene de fotbal.

Formal am sperat ca Razvan Burleanu sa schimbe ceva in fotbalul romanesc, sa aduca un suflu nou (cum spune cliseul), conform programului cu care s-a prezentat pentru a castiga sefia FRF si care ar corespunde ca directii de dezvoltare. Dar, dupa cum se vede, programul a fost facut mai degraba din motive electorale. Asta nu inseamna ca ar fi fost mai bine cu infractorul Gheorghe Popescu, care nici macar nu a prezentat vreun program cu ocazia depunerii candidaturii pentru sefia FRF.

In concluzie, atat poate fotbalul romanesc, cam tot atat cat poate si statul roman, semn ca putem avea fara nicio grija si alte treburi si distractii in viata. Vremea este prea frumoasa pentru a fi tintuiti in fata televizorului ca sa vedem cum dau unii cu stangul in dreptul pe salarii nesimtite, in timp ce altii sunt haituiti si umiliti pe la locurile de munca pentru salarii ridicole...