S-a incheiat editia cu numarul 102 a Turului Frantei.

Victoria lui Christopher Froome este meritata si greu de contestat, in masura in care Quintana a parut prea indragostit de locul doi ca sa atace decisiv, Valverde nu putea mai mult, ci mai putin decat locul trei, Nibali a fost urmarit de lipsa de forma si de ghinion, iar Contador a fost in mod evident prea obosit si neputincios dupa Turul Italiei pe care tocmai il castigase.

Contador isi propusese un obiectiv ambitios in acest an: castigarea Turului Italiei si a Turului Frantei. Jumatate de problema o rezolvase, dar, conform propriilor declaratii, Turul Italiei s-a dovedit a fi extrem de dificil si i-a consumat in mare masura resursele. Astfel incat s-a dovedit ca in aceasta epoca moderna si contemporana a ciclismului nu este posibil sa se castige doua mari circuite de ciclism situate la mica distanta de timp intre ele.

Froome castiga deci pentru a doua oara Turul Frantei, intr-o maniera deloc categorica. S-a aratat vulnerabil in ultima saptamana, dar neputinta lui a fost in final inferioara neputintei adversarilor de a-l detrona.

Pe langa victoria  finala a lui Froome, din acest Tur al Frantei am ramas in special cu luptele individuale pentru castigarea etapelor.

De exemplu, mi-a ramas imaginea lui Peter Sagan care a incercat in zadar sa evite cateva locuri doi la finalul unor etape de sprint, dupa ce avusese probleme cu bicicleta sau fusese pus la munca in folosul echipei, fara ca echipa sa faca prea multe pentru el. Poate ca in alte conditii, bucatica de roata care l-a privat de primul loc putea fi depasita.

Greipel a dominat etapele de sprint, castigand patru dintre ele. Un mare absent al Turului Frantei si al sprinterilor, care l-a fi putut concura pe Greipel, a fost Marcel Kittel, dar acesta din urma nu a concurat din cauza problemelor de sanatate si de forma.

Thibaut Pinot a castigat ultima etapa montana, de pe Alpe d'Huez, entuziasmandu-si, desigur, compatriotii.

Marc Cavendish a reusit sa-i "fure" o etapa de sprint lui Greipel, desi parea destul de improbabil acest lucru.

Tony Martin a castigat etapa de pavate, dupa care a cazut din propria vina, s-a accidentat (fractura de clavicula) si s-a vazut nevoit sa abandoneze din postura de purtator de tricou galben.

Putin inaintea lui Tony Martin a cazut Fabian Cancellara. Si el s-a accidentat (dublă ruptură de vertebră la spate) si a abandonat din postura de purtator al tricoului galben !

In continuare ciclistii au parte de numeroase cazaturi si accidentari si ma tot mir de ce nu se iau masuri pentru protectia fizica a acestora (portul obligatoriu de genunchiere, cotiere, aparatoare pentru umeri; evitarea unor viraje stranse pe final de etapa; evitarea unor portiuni de drum foarte inguste).

Mie imi plac momentele in care se evadeaza si evadarile reusite. Evadatul este un fel de "hot" urmarit de "politisti" si exista dilema daca scapa sau daca va fi prins. Accelerarile disperate ale urmaritilor sau ale urmaritorilor mi se par pline de culoare, mai ales pe final de cursa, cand te intrebi de unde mai exista aceste resurse de energie. Cred ca atunci cand evadarea reuseste, castigatorului ar trebui sa i se dea tricoul alb cu dungi verticale negre :)

Este bine ca sportul sa aiba momente de amuzament, pentru ca altfel este plin de scandaluri de dopaj, de blaturi si de coruptie (nu vorbim doar de ciclism).

Turul din acest an a acoperit zona nord atlantica, pornind din Olanda,trecand prin Belgia si ajungand pana in Bretagne, dupa care a acoperit zona sud montana, pornind din Pirinei, trecand prin Masivul Central si terminand cu Alpii. La fel de bine se mai putea inventa un tur care sa acopere o gramada de zone estice si vestice...

Vazut de la televizor, Turul Frantei este o competitie mondena, unde comentatorii barfesc despre orice. Pronind de la competitori, viata sportiva, viata personala, istoria locurilor pe unde trec ciclistii, istoria competitiei, obiceiuri culinare regionale, se poate ajunge la orice fel de barfe si glume colaterale.

Daca mi se va ivi vreodata ocazia, voi face o catarare cu o bicicleta de serie (de 100-200 de euro) pe o zona renumita din Turul Frantei. Dar momentan aceasta ocazie nu pare foarte apropiata.

Asa ca la anul voi fi din nou cu ochii pe televizor, la editia cu numarul 103. Daca Froome va incerca sa-si apere primul loc obtinut in acest an, Quintana va ataca mereu pe munti si nu va mai fi preocupat sa apere locul trei al lui Valverde, Nibali va da totul si nu va mai avea probleme cu bicicleta chiar inaintea inceperii catararii, iar Contador se va concentra exclusiv pe primul loc in Turul Frantei, s-ar putea sa vedem o lupta foarte stransa si imprevizibila.

Felicitari tuturor ciclistilor si succes tuturor in continuare!